KorAP: Find »[drukola/base=cardiomiopatie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...35 >

870 matches

Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408

stresul hemodinamic să fie teoretic mai redus și deci probabilitatea de apariție a dilatării și a hipertrofiei compensatorii să fie mai mică. Aceste avantaje teoretice ar trebui să confere DPCA o superioritate netă asupra hemodializei cronice în prevenirea/limitarea manifestărilor cardiomiopatiei uremice. Studiile mai vechi evidențiau superioritatea DPCA asupra dializei în managementul hipertensiunii arteriale și al hiperhidratării extracelulare. Majoritatea acestor studii [Popovich et al., 1978; Young et al., 1984; Cannata et al., 1986] s-au efectuat la pacienți aflați în primii

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
prin viteza de scurtare a fibrelor circumferențiale) a fost paralelă cu cantitatea de lichid instilată, fiind prezentă atât în orto-, cât și în clinostatism. Creșterea presiunii intraabdominale a determinat reducerea dimensiunilor cavității VS în diastolă, nu și în sistolă. Caracteristicile cardiomiopatiei uremice la pacientul peritoneal Huting et al. [1990] au examinat măsura în care avantajele hemodinamice ale DPCA asupra HD se concretizează în beneficii structurale și funcționale cardiace. Au fost incluși în studiu 55 de pacienți cu DPCA normotensivi, având vârsta

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
al. [1992] a examinat prospectiv evoluția parametrilor ecocardiografici la pacienții cu DPCA. într-un interval de urmărire de 35 de luni s-a constatat creșterea importantă a masei VS prezente inițial (de la 251 la 342 g). După excluderea pacienților cu cardiomiopatie dilatativă și a celor cu boli valvulare, autorii evidențiază legătura directă dintre progresia HVS și HTA (în ciuda unui tratament antihipertensiv agresiv în medie, două clase de hipotensoare necesare/ pacient) și, respectiv, debitul cardiac (ca măsură a statusului hiperdinamic). Progresia HVS

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
reziduală Care este explicația pentru această disparitate în prevalența și severitatea HVS dintre pacienții peritoneali și cei hemodializați? Factorii etiologici recunoscuți ai HVS la uremici (anemia, hipoalbuminemia, presiunea pulsului) nu pot explica în totalitate profilul favorabil controversat, de altfel al cardiomiopatiei uremice la peritoneali în comparație cu hemodializații cronic. Un studiu recent [Wang et al., 2002] pare să elucideze această dilemă; investigația cross-sectional a cuprins 158 de pacienți non-diabetici la care s-a examinat relația dintre parametrii ecocardiografici și funcția renală reziduală. După cum

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
ani de la inițierea terapiei de substituție renală, ulterior avantajul fiind de partea hemodializei. Este posibilă regresia HVS și îmbunătățirea funcției sistolice cardiace, însă doar la un subset de pacienți cu dializă eficientă și control al volumului și presiunii arteriale adecvat. Cardiomiopatia uremică la pacienții transplantați renal Generalități. Parametrii structurali și funcționali cardiaci la pacienții transplantați renal versus subiecți sănătoși Comparând statusul cardiovascular al pacienților transplantați renal (TR) asimptomatici, cu funcție renală stabilă, cvasinormală, cu cel al unor voluntari sănătoși, Suwelack et

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
severă și modificări importante ale funcției diastolice, reflectând cel mai probabil persistența îndelungată a sindromului uremic, dar și a diverșilor factori de risc pentru HVS precedând transplantul renal sau fiind consecința acestuia (medicația imunosupresoare, HTA etc.) [Covic et al., 2001]. Cardiomiopatia uremică la pacienții transplantați renal versus dializați Comparând clinic, electrocardiografic și ecografic pacienții hemodializați cronic cu cei transplantați renal, se constată un profil clinic, electric și structural net favorabil pacienților transplantați renali. în ansamblu, pacienții TR prezintă, în evoluție, o

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
prin HD, în schimb la cei cu TR și DPCA aceste anomalii ecocardiografice au fost reversibile, probabil ca urmare a reducerii sarcinii cardiace, prin corectarea stării de hiperhidratare cronică (cvasi-ubicuitară la pacienții dializați) și a uremiei. Efectul transplantului renal asupra cardiomiopatiei uremice Constatarea după care transplantul renal ameliorează semnificativ structura și funcția ventriculului stâng are o istorie de două decenii. Lai et al. [1982] au urmărit, prin ecocardiografie și ventriculografie scintigrafică, pre- și post-TR, 16 pacienți fără elemente clinice sau paraclinice

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
medie a peretelui posterior, viteza medie de scurtare a fibrelor circumferențiale și închiderea diastolică a valvei mitrale) s-au îmbunătățit. Autorii speculau faptul că ar exista o toxină uremică, puțin dializabilă, care ar fi responsabilă de defectul funcțional evidențiat în cardiomiopatia uremică. O dată cu intrarea în practica curentă a ecocardiografiei în evaluarea structurală și funcțională a cardiomiopatiei asociate uremiei, s-au acumulat o serie de date care evidențiază cu precizie sporită impactul transplantului renal asupra anomaliilor cardiace. Astfel, într-un studiu ecocardiografic

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
valvei mitrale) s-au îmbunătățit. Autorii speculau faptul că ar exista o toxină uremică, puțin dializabilă, care ar fi responsabilă de defectul funcțional evidențiat în cardiomiopatia uremică. O dată cu intrarea în practica curentă a ecocardiografiei în evaluarea structurală și funcțională a cardiomiopatiei asociate uremiei, s-au acumulat o serie de date care evidențiază cu precizie sporită impactul transplantului renal asupra anomaliilor cardiace. Astfel, într-un studiu ecocardiografic de mici dimensiuni (13 pacienți evaluați înainte și după inițierea hemodializei cronice și apoi posttransplant

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
a afecta semnificativ funcția ventriculului stâng. Ideea inovatoare în această investigație era aceea că ameliorarea parametrilor ecocardiografici structurali ai ventriculului stâng ca rezultat al inițierii hemodializei par să fie predictive pentru modificările post-TR. Ca urmare, intervențiile terapeutice menite să amelioreze cardiomiopatia uremică la pacientul dializat ar fi determinante pentru îmbunătățirea parametrilor ecocardiografici post-TR. În studiul lui Cueto-Garcia et al. [1982], 18 pacienți tineri au fost examinați înainte și la 67 de săptămâni după TR. Masa VS, debitul cardiac și debitul-bătaie, augmentate

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
un proces care se accentuează cu persistența mai îndelungată a uremiei și care este, firește, ireversibil [Mall et al., 1990]. Acest proces fibrotic ar putea explica și persistența non-complianței ventriculare și arteriale post-TR, în ciuda ameliorării structurale ventriculare și arteriale. Regresia cardiomiopatiei uremice posttransplant renal: impactul asupra supraviețuirii Ideea conform căreia supraviețuirea pacienților transplantați renal (în comparație cu cei hemodializați cronic) ar depinde în mod decisiv de statusul de sănătate (în primul rând cel cardiovascular) anterior grefării a fost sugerată în urmă cu două

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
mod surprinzător, doar VTS a fost ameliorat, această modificare fiind, ca și fracția de scurtare, o expresie a funcției sistolice, îmbunătățită probabil prin corecția statusului uremic. Imposibilitatea corectării volumului telediastolic al VS ar reflecta existența unor modificări ireversibile, de tipul cardiomiopatiei dilatative. Ca urmare, este evidentă importanța corectării/prevenirii alterărilor structurale și funcționale cardiace în perioada predialitică (și apoi în cursul tratamentului prin dializă), pacienții transplantați renal cu cardiomiopatie uremică avansată anterior TR prezentând un prognostic nefavorabil în comparație cu cei fără anomalii

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
volumului telediastolic al VS ar reflecta existența unor modificări ireversibile, de tipul cardiomiopatiei dilatative. Ca urmare, este evidentă importanța corectării/prevenirii alterărilor structurale și funcționale cardiace în perioada predialitică (și apoi în cursul tratamentului prin dializă), pacienții transplantați renal cu cardiomiopatie uremică avansată anterior TR prezentând un prognostic nefavorabil în comparație cu cei fără anomalii ecocardiografice majore. Determinanți ai cardiomiopatiei uremice la pacienții transplantați renal Arterioscleroza (complianța vasculară redusă). Rigiditatea arterială (adică reducerea complianței vasculare vezi subcapitolul III.3), reflectând procesul difuz de

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
evidentă importanța corectării/prevenirii alterărilor structurale și funcționale cardiace în perioada predialitică (și apoi în cursul tratamentului prin dializă), pacienții transplantați renal cu cardiomiopatie uremică avansată anterior TR prezentând un prognostic nefavorabil în comparație cu cei fără anomalii ecocardiografice majore. Determinanți ai cardiomiopatiei uremice la pacienții transplantați renal Arterioscleroza (complianța vasculară redusă). Rigiditatea arterială (adică reducerea complianței vasculare vezi subcapitolul III.3), reflectând procesul difuz de arterioscleroză, reprezintă în sine un factor de risc pentru dezvoltarea HVS [Roman et al., 1992], prin creșterea

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
este frecvent întâlnită posttransplant renal, la 65-80% dintre purtătorii de grefă renală, principalii factori incriminați fiind medicamentele imunosupresive cu efecte secundare presoare: ciclosporina A, tacrolimusul și corticosteroizii (pentru detalii, vezi capitolul IV). Care este însă legătura dintre HTA posttransplant și cardiomiopatia uremică a purtătorului de grefă renală? în acord cu studiile anterioare (vezi mai sus), Peteiro et al. [1994] au constatat o reducere în ansamblu a masei VS și a volumelor cardiace posttransplant renal, în timp ce tensiunea arterială sistolică, diastolică și medie

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
cei cu cardiopatie ischemică la inițierea hemodializei, față de 55 de luni la cei fără boală ischemică coronariană la debutul terapiei de substituție (p < 0,0001). Acest efect a fost independent de vârstă, de prezența diabetului zaharat sau a unei eventuale cardiomiopatii subiacente. Boala ischemică de novo, neevidentă la inițierea terapiei dialitice, a apărut la 41 de pacienți (9%). Față de pacienții care n-au dezvoltat niciodată cardiopatie ischemică (N = 296, 69%), predictorii independenți și semnificativi ai bolii de novo au fost vârsta

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
prezentă la o treime dintre pacienți la inițierea dializei; 2. apare frecvent la pacienți în cursul tratamentului dialitic; 3. prezintă un impact advers mediat de dezvoltarea insuficienței cardiace; 4. factorii de risc potențial reversibili identificați sunt hipertensiunea arterială, hipoalbuminemia și cardiomiopatia uremică. Boala arterelor coronariane dimensiunea inflamatoare și anevrismală Menționăm pe scurt cauzele non-ateromatoase ale bolii arterelor coronare epicardice. Aceste afecțiuni pot fi, în mare parte, ele însele cauze ale insuficienței renale cronice, putând persista/reapărea la pacientul dializat. Vasculita coronariană

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
sensibilității cordului la variațiile umorale ale electroliților. Cauzele multiple ale anomaliilor electrice ale inimii sunt redate în tabelul II. Principalele cauze ale aritmiilor cardiace la subiecții cu insuficiență renală cronică sunt reprezentate de cardiopatia ischemică și de hipertrofia ventriculară stângă/ cardiomiopatia uremică. Aceste entități clinice sunt caracterizate prin importante modificări morfo- și fiziopatologice care afectează în multe cazuri și țesutul excito-conductor. Mecanismele patogenice și clinice asociate HVS și cardiopatiei ischemice au fost discutate pe larg în alte capitole ale acestui volum

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
aritmiile 349AFECTAREA CARDIACĂ LA PACIENTUL RENAL ventriculare complexe. în acest studiu, pacienții hemodializați cu aritmii prezentau și o prevalență mult mai crescută a HVS (vezi mai sus) și a ischemiei miocardice decelabile clinic decât uremicii cronici fără aritmii, sugerând rolul cardiomiopatiei hipertensive în geneza aritmiilor. Anemia renală. O dată cu dezvoltarea anemiei cronice se produc modificări cardiovasculare structurale și funcționale severe. Aceste modificări au rol adaptativ, fiind menite să mențină oferta de oxigen către țesuturi. Modificarea hemodinamică tipică este reprezentată de către creșterea debitului

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
teste de stimulare, s-a dovedit a corela semnificativ cu prezența anomaliilor electrocardiografice [Jassal et al., 1997]. Parathormonul (PTH), veritabilă toxină uremică, pare să fie implicat în deteriorarea funcției cardiace la pacienții cu insuficiență renală cronică avansată, contribuind la geneza cardiomiopatiei uremice [McGonigle et al., 1984; London et al., 1987]. Unii autori au arătat că concentrațiile PTH sunt mult mai crescute la pacienții cu aritmii în comparație cu subiecții care nu prezintă tulburări de ritm, sugerând un rol aritmogen per se a acestui

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
HVS) concentrică, compensatorie. Această HVS este benefică, deoarece menține funcția sistolică normală și reduce stresul parietal, dar și malefică, deoarece alterează relaxarea și umplerea VS [Braunwald, 1997]. Cu timpul, supraîncărcarea de presiune a VS duce la apariția unei așa-numite cardiomiopatii de suprasolicitare, caracterizată prin deprimarea contractilității și dilatarea VS, cu creșterea anormală a stresului parietal sistolic, scăderea fracției de ejecție și a debitului cardiac. Se adaugă disfuncția coronariană, cauzată de: (1) hipertrofia mediei vaselor coronare mici, cu creșterea rezistenței și

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
boala cardiovasculară (HTA, boala ischemică coronariană etc.) și factori specifici IRC terminale (mediul uremic, anemia renală). Factori de risc clasici pentru insuficiența cardiacă Hipertensiunea arterială. în populația non-renală, HTA este un factor recunoscut în dezvoltarea hipertrofiei ventriculare stângi și a cardiomiopatiei dilatative [LØvy et al., 1996]. Același lucru este valabil și în uremia cronică, unde HTA se asociază cu alți factori în dezvoltarea HVS și a dilatației ventriculului stâng vezi subcapitolul V.1 [Parfrey et al., 1996]. Boala ischemică coronariană. Cel

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
coronariene, cu impact asupra conducerii și excitabilității intraventriculare [Amann et al., 2003]. Hipoxemia nocturnă. Incidența sindromului de apnee nocturnă este ridicată la populația dializată, această afecțiune putând juca un rol în geneza hipertensiunii arteriale, a hipertrofiei ventriculare stângi și a cardiomiopatiei uremice. Impactul terapiei moderne a sindromului de hipoxemie nocturnă nu a fost încă evaluat la pacientul uremic [Zoccali et al., 1998]. Factori de risc pentru insuficiența cardiacă specifici uremiei cronice Fistula arterio-venoasă (FAV). Rareori, FAV hiperdezvoltată (cu debite peste 1

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
la regresia parțială a HVS și la corectarea statusului hiperdinamic asociat cu anemia renală [Fellner et al., 1993]. Există însă temerea că o corecție completă a anemiei renale ar crește mortalitatea cardiovasculară [Besarab et al., 1998]. Impactul anemiei renale asupra cardiomiopatiei uremice și a morbi-mortalității la pacientul uremic este discutată într-un capitol aparte. Același impact al anemiei renale asupra dezvoltării insuficienței cardiace congestive de novo a fost demonstrat de către Rigatto et al. [2002] la populația transplantată renal: fiecare reducere cu

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
sistemice cu afectare concomitent renală și cardiacă Amiloidoza sistemică (primară sau secundară), se caracterizează prin depunerea de proteine anormale în multiple organe, cele mai importante fiind rinichiul (produce sindrom nefrotic, cu evoluție relativ rapidă spre insuficiență renală) și inima (cauzând cardiomiopatie restrictivă, cu insuficiență cardiacă severă, aritmii frecvente și trombembolism pulmonar). Amiloidoza este grevată de o mortalitate ridicată, în absența resurselor terapeutice adecvate. Supraviețuirea medie o dată cu apariția insuficienței cardiace simptomatice este de 6 luni [Falk et al., 1997]. Amiloidoza secundară mielomului

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]