57,403 matches
-
consume în suc propriu femeia de lângă mine îmi trece mâna peste frunte nu cumva îi e complice cobor sub pleoape simulând somnul în mine e mai frig ca afară pun stavilă neliniștii din gând durere mai ascuțită decât cea din carne unde să mă ascund mă va găsi negreșit angoasa chiar și-n gaură de șarpe mă strânge ca într-un clește cuvântul cu care o numesc
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
prin catacombele unor zgîrie nori - hei-rup, hei-rup, brigaderii cîntau iar difuzorul atîrna ca o turtă de viespi pe peretele sub care mama primea bunavestirea nașterii mele de la îngerul gabriel întors din siberii odată cu tata iute ca un șrapnel intrat în carnea plină de sînge proaspăt - lacrimile veneau dinspre Donul liniștit ca un puhoi de ploi peste lanul tînăr de grâu - sîngele șoptea prin venele noastre, să nu audă vecinii: ascundeți caii, ascundeți Singer-ul, taieți boii și face-ți chiupuri de tochitură
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
Bodrum așa că Nu-mi vorbi mie de Halicarnas, le-am iubit pe toate Chiar și pe blondul cârlionțat a cărui mână mi-a așezat trupul pe rug Erau vremuri când tot ce-ți trebuia, ca vântul să-ți umfle pieptul, carnea să-ți astâmpere foamea Da, în ciuda a orice, vara mă retrag la Bodrum, unde vinul cel mai aspru se preface-n miere Unde lepăd pielea veche, solzoasă și îmbrac mătasea, soarele, măslinii înnegriți de noapte. Da. Anabasis (istorisirile tânărului Menon
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
cu vreo armată, Căci apele lui ne-au mângâiat abia pieptul: simțeam apa urcând prin platoșă Palmele ei delicate preiau greutatea fierului, parcă și scutul și-a pierdut firea În giulgiul Eufratului. Dinspre sud se aude larmă și mirosul de carne friptă săgetează întunericul nopții Înaintăm în liniște, doar Selene tovarășă, iubită, soră Mă știți prea bine, sunt legendarul copil spartan care furase vulpea Fiara mi-a intrat în carne, a scormonit cu botul însetat prin carnea pântecului Până s-a
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
În giulgiul Eufratului. Dinspre sud se aude larmă și mirosul de carne friptă săgetează întunericul nopții Înaintăm în liniște, doar Selene tovarășă, iubită, soră Mă știți prea bine, sunt legendarul copil spartan care furase vulpea Fiara mi-a intrat în carne, a scormonit cu botul însetat prin carnea pântecului Până s-a oprit în piept, acolo o port cu mine, o ascund sub scut ca pe un frate de arme Și nimic nu mă sperie în lume în afară de propria umbră... Mirosul
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
larmă și mirosul de carne friptă săgetează întunericul nopții Înaintăm în liniște, doar Selene tovarășă, iubită, soră Mă știți prea bine, sunt legendarul copil spartan care furase vulpea Fiara mi-a intrat în carne, a scormonit cu botul însetat prin carnea pântecului Până s-a oprit în piept, acolo o port cu mine, o ascund sub scut ca pe un frate de arme Și nimic nu mă sperie în lume în afară de propria umbră... Mirosul de lintiță proaspătă își așează brațul peste
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
scurge spre noapte, e ora când așezi îngrijit genunchiul în scrum tot ce a fost urlet se-nmoaie în șoapte înjuri printre dinți, cobori tot mai rar privirea în praf sunt mereu acum clipele când vulpea dă rotocoale bucății de carne rezerva de iarnă pulsând tot ce-a fost joacă trece curat și schimbat în urale, în fapte înjuri printre dinți, printre flăcări ochești poetul naturii, sub riduri bătrâne (deși e tânăr, stăpână!) firav, murdar de tutun decenii întregi a cântat
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
amice! Repede amiaza se scurge spre noapte, printre limbile focului îl ochești asudând, cu pulpa soioasă-ntre mâini visând moartea căprioarei în ceaunul de-aramă degetele picioarelor lui de poet al naturii, negre de fum, cu unghii scorojite, îndoite în carne scormonesc praful îmbibat de grăsime îți face cu ochiul, e ora când demonii ies la dans. Să jucăm, legiune, să-i călcăm în picioare. Apăsat de ani, întind mâna și te culeg ca pe o floare e atâta duioșie în
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
mă-ntreb cui folosesc atîtea guri pline de vorbe și de ce, Doamne, desăvîrșirea doar în darurile tale se-ascunde? M-ai strigat mamă? Dacă mă strigi din zarea croșetată de nori înseamnă că vezi cum vernisez zilnic două mîini de carne ca două sărbători cum mă amestec cu toți cei tîrîți la banchetul păcatului și cum adăpostul celor douăzeci și patru de practici divinatorii sughiță a pagubă. Fericit cel ce se lasă copleșit de mireasma Acestei lumi Că a lui va fi evanescența
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
în odihna de sine trupul tău coboară alene bărbații vin glasuri răzlețe de împotrivire singura tulburare e piatra aruncată în lacrimă cercuri concentrice obsesia trupului îngemânează în tine străzi înguste pline de nechezat o nevoie bolnavă de iubire aruncă zarurile carnea încremenită-n exilul tău sunetul acela de expirare a eșecului în odihna de sine trupul tău amăgește sufletul celui spânzurat de eroarea sărutului o sămânță s-a întors din țărână în lacrimă spre rodirea luminii o-auzi cum oftează trupul
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
s-a întors din țărână în lacrimă spre rodirea luminii o-auzi cum oftează trupul tău în alte trupuri nepotrivire de caracter totul încape într-o pălărie a mutului om ce-și rupe linia vieții din palmă vreascuri putrezite doar carnea luminii e trează lacrima ta adormiți nebunii în regele lear scapătă grija frumoasă a tresăririi apa părăsită din ciuturi somnul vulnerabil al fecioarelor în așteptarea învingătorilor lasă răsplată învinșilor vicleșug moștenit după trădare bătaie clopotului în liniștea copilăriei mai tânăr
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
am să vin din trecut pe maluri de scorțișoară și ambră să-mi îndrept arterele și să privesc în sus, lângă zborul săgeții, dintr-o suflare să mi se sfărâme armura putrezind pe trup ca o frunză de leandru. și carnea mea să se desprindă de vertebre ca scoarța de copac și sub ea să se vadă cercurile trecutului și colcăiala timpului și tu să-mi îmbrățișezi oasele strălucitoare ca pomul de Crăciun în care celulele albe și roșii pâlpâie noapte
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
Gheorghe Grigurcu De ziua ta Și uite-așa vei prăznui ziua aceasta impur și impar o vei umple cu friguri cum vara de muște o bucată de carne apoi de aduceri aminte ca de-un rînced insuportabil miros apoi de verbe iubitoare doar între ele însele cum lesbienele. Păianjenii Păianjenii care-și întind pînzele aidoma unor fire subțiri de apă din ce în ce mai subțiri disperate căci apa li se refuză
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
obiectelor cum viermii în fructe răscoapte zilnic mesteci obiectele (cum trosnesc maxilarele ce le dislocă cu greu ) și gustul tropilor nici nu-l mai simți. Semn de carte Era vin doar atît cît să-și învelească-ntr-însul bietul scheletul cum în carne. Stau fluturii Stau fluturii înșirați pe muchia vidului își mișcă aripile aproape obscen deasupra acestui gol fără fler apatic egoist care nu găsește ceva mai bun de făcut decît să-i transforme în fibra sa ațoasă. Cotidiană Atîrnate-n cui metaforele
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
roșu de sânge. Va zice: „Scoală-te, Domn al Sabiei și al Securii!” „Care sabie, care secure?” „Neînfrântele Unelte-ale Secerișului de Primăvară.” „Dar eu Sunt un copil blând, al lumii de asfalt și carton” „Scoală-te! Dincolo de carton e întotdeauna carne și sânge, sub asfalt Sunt oase de animale și oameni, orașe și sate în flăcări” Apoi cu limba lui aspră te va linge pe față: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu privi
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
o federație străveche, Cu legi de neînțeles. Mintea mea E-un plasture plin de sânge, Fereastra, un triptic de toamnă. Gelatină Casa mea e din cărămidă, privirea mea de oțel, Sufletul, sufletul de gelatină. Cărțile sunt covoare, vorbele vaze emailate, Carnea mea e de plastic, oasele de titan, Sufletul, sufletul de gelatină. Hainele-s eprubete, cărțile, fluturi de noapte, Inima mea e din cauciuc și ebonită, unghiile Din aur și argint, sufletul de gelatină. Telefonul e un păianjen, televizorul o broască
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
flacără obraznică în fața unei ploi care nu se sfârșește. Nu era sânge pe mâinile celor înfometați - înarmați cu o secetă care, poetic, nu avea niciun înțeles. Cu foamea, deveniseră frați și neștiute surori. Se bănuiau, se iubeau, erau întrebători de carne și sânge - Cineva trebuia să omoare cina copilăriei ca să mănânce! Și să ridice mâinile la cer: măcel, sau mister? Esențialitatea lor era carnivoră. Cu focul stins în vatră, „inima și rărunchii”: iată înnobilarea masacrului. Vin acasă. Printre resturi de mâncare
Moartea căprioarei by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4159_a_5484]
-
măcel, sau mister? Esențialitatea lor era carnivoră. Cu focul stins în vatră, „inima și rărunchii”: iată înnobilarea masacrului. Vin acasă. Printre resturi de mâncare, nu găsesc casa. Poate ghiftuirea de sine, autodevorarea până la ultimul os. e desenată pe ziduri din carne de om: singurătăți și pustietăți care nu și-au găsit la timp cuvintele într-o lume care să rimeze cu zgomotul armei de vânătoare...
Moartea căprioarei by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4159_a_5484]
-
acum viețile noastre vor fi mai simple și mai lipsite de griji foga foga gesu lapu neagro neagro și te du iar fotografia ascunsă cu grijă în buzunarul cămășii la piept va începe din nou să bată și să lumineze carnea pe dinăuntru. uneori - da (ca și acum) sunt o haltă prin care se perindă oameni nervoși. unii își decupează urmele de ruj cu tot cu porțiuni din ei cu briceagul alții vorbesc o limbă numai de ei știută cu propriile umbre prin
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
întrucât ceilalți s-au îmbrăcat în negru din cauza ta și-au lăsat bărbi și-o tot țin langa a post. recunoaște și tu hiroșimă mică așa nu mai merge! bornă kilometrică de-acum înainte se va așterne din nou liniștea carnea asta (ghips lângă ghips) iar nu va ști o vreme să iubească se va întreba din nou de ce - fără să-și poată răspunde celulele ei se vor însura cu prințese negre pe undeva prin trinidad-tobago se vor prăbuși cu avion
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
ei se vor însura cu prințese negre pe undeva prin trinidad-tobago se vor prăbuși cu avion cu tot peste caraibe vor sta la masă cu platon acolo în groapa marianelor (unde le și este locul) fără să înțeleagă o iotă carnea asta va redeveni carne nevisătoare nevăzătoare surdă și tăcută precum o piesă neterminată de jimi hendrix precum un vers lipsă de-al lui lui janis joplin vorbind despre o vară care nu a existat vreodată la umbra unui jim morrison
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
cu prințese negre pe undeva prin trinidad-tobago se vor prăbuși cu avion cu tot peste caraibe vor sta la masă cu platon acolo în groapa marianelor (unde le și este locul) fără să înțeleagă o iotă carnea asta va redeveni carne nevisătoare nevăzătoare surdă și tăcută precum o piesă neterminată de jimi hendrix precum un vers lipsă de-al lui lui janis joplin vorbind despre o vară care nu a existat vreodată la umbra unui jim morrison din care numai oboseala
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
tăcută precum o piesă neterminată de jimi hendrix precum un vers lipsă de-al lui lui janis joplin vorbind despre o vară care nu a existat vreodată la umbra unui jim morrison din care numai oboseala mai știe pune punct carnea asta - da
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
multă Cînd prada e prea multă sau cînd prada e prea puțină cînd luna bate pieziș printre crengile desenate pe cer cînd ochiul lui Dumnezeu clipește ca și cum tot universul ar mai fi îngăduit încă o mie de ani cînd din carnea mea roșie se desprind bucăți de tencuială inexplicabile în condițiile în care nimeni nu m-a imaginat o catedrală cînd tu nu vii deși nu ne-am mai recunoaște în trupurile acestea cînd e joia unui mort care nu a
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
Constantin Iftime În fața zidului casei mele unde-am primit toate rănile umilitoare, Trădător am rămas. Cinic și flămând. Simt sângele cum îmi golește toate formele spre calma adâncire, . Mi-am pierdut carnea, umorile abundente, și Părul- Un tigru din cărțile vechi înotând pe firul gălbui al unui păr împietrit văd. Aș vrea să fiu și mai musculos. De fapt, erudiția e un exercițiu necesar de absorbție, Împrospătează mintea, Lărgește inima. Cu cât
În lumina tot mai clară a viziunii mele despre poezie by Constantin Iftime () [Corola-journal/Imaginative/4224_a_5549]