579 matches
-
Evului Mediu, pentru Biserică, a fost una destul de frământată cu schimbări destul de importante în ceea ce privește viața ei. În primul rând, Biserica a început să se dezvolte potrivit culturii atât din Răsărit, cât și din Apus. Astfel, scaunul papal și implicit imperiul carolingian și-au pus bine amprenta pe tot ceea ce era în partea de Apus a Europei, iar Imperiul Bizantin și-a lăsat influența asupra Răsăritului creștin. Acest aspect a dus la separarea în două a Bisericii începând cu anul 1054. De la
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
secolul al V-lea" (Guizot, 2000, p. 94). Am văzut câteva aspecte destul de importante legate de ceea ce s-a întâmplat mai mult în partea de Răsărit a Europei cu privire la relația dintre împărat și creștinism. În partea de Apus, datorită epocii carolingiene, relația dintre conducători și papă se va cristaliza altfel. Spre a confirma o asemenea diferențiere, în secolele al VIII-lea și al IX-lea zona centrală și occidentală a Europei a încercat, sub hegemonia francilor lui Carol cel Mare, să
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
a Europei a încercat, sub hegemonia francilor lui Carol cel Mare, să pună în aplicare un nou proces de unificare (Renovatio imperii) care a apărat-o în fața înaintării musulmanilor în Spania și a popoarelor slave și saxone în nord-est. Renașterea carolingiană a marcat unirea definitivă dintre moștenirea romano-latină și cea germanică într-o originală sinteză, cea a "creștinătății occidentale", concepție destinată să supraviețuiască după dezmembrarea, destul de rapidă, a eșafodajului politic carolingian. Realitatea imperiului a fost într-adevăr curând restrânsă doar la
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Spania și a popoarelor slave și saxone în nord-est. Renașterea carolingiană a marcat unirea definitivă dintre moștenirea romano-latină și cea germanică într-o originală sinteză, cea a "creștinătății occidentale", concepție destinată să supraviețuiască după dezmembrarea, destul de rapidă, a eșafodajului politic carolingian. Realitatea imperiului a fost într-adevăr curând restrânsă doar la aria germanică, în timp ce marea schismă religioasă din anul 1054 a făcut ca separarea celor două arii3, până atunci considerate mereu ca fiind complementare, să devină definitivă și permanentă" (Enciclopedie de
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
instituit cu un soi de nostalgie postmodernă cunoscutul premiu "Charlemagne", decernat anual la Aachen pentru servicii excepționale aduse cauzei unității europene" (Lung, 2005). Le Goff consideră însă că "din perspectiva duratei lungi și mai ales dintr-o perspectivă europeană, Imperiul Carolingian a însemnat deci un eșec" (Le Goff, 2005, p. 46). Refuzul, poate chiar prea tranșant, de a acorda carolingienilor rolul de părinți ai Europei se leagă, probabil, de credința autorului că originile trebuie căutate în structuri mai profunde și mai
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
unității europene" (Lung, 2005). Le Goff consideră însă că "din perspectiva duratei lungi și mai ales dintr-o perspectivă europeană, Imperiul Carolingian a însemnat deci un eșec" (Le Goff, 2005, p. 46). Refuzul, poate chiar prea tranșant, de a acorda carolingienilor rolul de părinți ai Europei se leagă, probabil, de credința autorului că originile trebuie căutate în structuri mai profunde și mai generale decât o tentativă efemeră de unificare, care a reușit însă, nu atât la nivel politic și teritorial, cât
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
credința autorului că originile trebuie căutate în structuri mai profunde și mai generale decât o tentativă efemeră de unificare, care a reușit însă, nu atât la nivel politic și teritorial, cât religios și cultural. "Le Goff acceptă printre meritele Imperiului Carolingian pe acela de a fi unificat organizarea monastică a Occidentului, prin acțiunea călugărilor benedictini, un proces care a fost dublat de omogenizarea liturgică, impusă de Carol cel Mare și urmașii săi pretutindeni pe teritoriul actual al Franței, Germaniei, Italiei și
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
impusă de Carol cel Mare și urmașii săi pretutindeni pe teritoriul actual al Franței, Germaniei, Italiei și Beneluxului după modelul de la Roma. Dacă Biserica Catolică a fost pilonul unității creștine occidentale, aceasta s-a datorat în mare parte și monarhilor carolingieni, care contribuie decisiv la consolidarea prestigiului papalității prin afirmarea rolului paradigmatic al Romei" (Ibidem). Interesant este și textul pe care îl vom așeza spre finalul acestui subcapitol. Trebuie observată cu multă luare aminte diferențierea dintre "Biserica apostolilor" și "Biserica imperială
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Evului Mediu, contribuind din plin la formarea lor și implicit la formarea Europei. Unitatea nou creată astăzi a Europei, prin intermediul acestui macroproiect numit Uniunea Europeană, ar trebui înțeleasă mai întâi de toate nu ca o "reactivare" a unității date de imperiul carolingian, ci ca o simbioză promovată de către Biserică și realizată datorită principiilor neschimbabile, revelate și mărturisite de creștinism. 4.2. Uniunea Europeană și plasarea în umbră a rolului fundamental al Bisericii la edificarea culturii și civilizației europene În subcapitolul anterior am realizat
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
și cultura acestui continent și nu putem prețui catedralele, mănăstirile, bisericile, operele de artă vizuală și muzicală, în marea lor majoritate inspirate de credința religioasă. Marile curente arhitecturale au apărut datorită creștinismului. "În jurul anului 800, în plină dezvoltare a epocii carolingiene, arhitectura joacă un rol preponderent; sarcina ei este de a exprima aspirațiile cele mai înalte ale stăpânilor regatului franc, ale lui Carol cel Mare în special, și ea atestă numeroasele schimbări intervenite în decursul celei de a doua jumătăți a
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
al gândirii și al esteticii religioase. O statistică publicată în anul 1965, cu ocazia expoziției pe care Consiliul Europei a consacrat-o lui Carol cel Mare la Aachen, dovedește amploarea uimitoare a efortului înfăptuit de noua dinastie. Pe teritoriul Imperiului carolingian, ce cuprindea Franța, vestul Germaniei, nordul Italiei și Catalonia, pentru perioada 768-855 (care acoperă aproximativ domniile lui Carol cel Mare și Ludovic cel Pios), se pot număra 27 de catedrale noi, 417 mănăstiri și 100 de reședințe regale; 16 dintre
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
care le-am preluat dintr-o carte destul de importantă, un dicționar al Evului Mediu: "Numeroși factori, politici și religioși, concură la înstrăinarea din ce în ce mai evidentă a Imperiului bizantin față de lumea occidentală. Din punct de vedere politic, evenimentul decisiv îl reprezintă intervenția carolingiană în Italia. Astfel, după căderea Ravennei, papa Ștefan al II-lea nu obține de la împăratul Constantin al V-lea (718-775; domnia: 741-775 cu întrerupere între anii 741-743) susținerea de care avea nevoie împotriva longobarzilor. El se întoarce atunci către Pepin
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
871), caută să revină asupra acestor concesii, negându-i bazileului titlul de împărat al romanilor și situând în Biserica-mamă din Roma sursa puterii imperiale. Vasile I îi răspunde punct cu punct, apoi conflictul se aplanează prin slăbirea, apoi dispariția Imperiului carolingian. Restaurarea imperiului în anul 962 nu are la origine un caracter antibizantin. Otto I, fidel tradiției france, nu se gândește decât la paritatea celor două imperii. Lovindu-se însă de opoziția Bizanțului în înaintarea sa prin sudul Italiei și de
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
erau dispuse neregulat, erau apropiate, dând aspectul unui sat grupat . Pentru perioada amintită, spațiul românesc prezintă mai mult asemănări cu spațiul germanic, și mai puțin deosebiri, care se vor accentua după integrarea germanilor rămași între Rhin și Elba, în Imperiul Carolingian, când a avut loc și creștinarea lor. Și în Germania ca și în Galia, în perioade diferite, locul puterii de stat a fost luat de episcopi și călugări, care au avut curajul, tăria și cunoștințele necesare pentru a se substitui
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
principal, din produse agro-pastorale, dar și din sare, metale prețioase, vase, țesă turi etc, și mai puțin din monedă, care era rară într-o societate patriarhală. Spațiul etnic românesc bulversat, disputat de barbari, folosit ca bază de atac asupra Imperiului Carolingian sau Imperiului Bizantin, jefuit, considerat ca teritoriu de pradă, era, cel puțin până la anul 1000, impropriu pentru organizarea vieții de stat; barbarii nu voiau, nu puteau sau nu le trebuia stat iar societatea românească de abia începea să-și valorifice
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Hunedoara, 192 Iassa , cod de legi, 63, 64, 93 Ibn Fadlan, 65, 74 Imperiul Bizantin, 7, 8, 9, 17, 53, 133, 134, 136, 137, 142, 156 Imperiul Habsburgic, 127 Imperiul Kazarilor, 103 Imperiul Otoman, 127, 143 Imperiul Țarist, 127 Imperiul Carolingian, 117 Imperiul Roman de Răsărit, 9 Ionășent, 194 Iordanes, 27, 28, 32, 37, 38, 39, 43, 51, 77, 83, 96, 99, 121, 122 218 Iorga, N., 17, 20, 40, 49, 74, 76, 81, 83, 95, 96, 97, 98, 100, 104
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
bizantine după prăbușirea culturii sale urbane sub atacurile otomane. Eliade XE "Eliade, Mircea" ar mai fi trebuit să ne spună însă de ce nu a reapărut un creștinism cosmic în Occidentul devastat de barbari, între secolul al V-lea și Renașterea carolingiană. Dacă așa ceva s-ar fi putut susține, atunci unicitatea noastră ca păstrători ai creștinismului cosmic ar fi fost anulată. M.I.: Iată ipoteze foarte interesante! Să revenim la hasidism. Deci acești evrei trăiau în munți și în sate. Nici nu poți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
de către americanul Michael J. Owens, a mașinii de produs sticle, oamenii au fost mereu preocupați de forma ambalajului "cadoului lui Dionisos". Pe scurt, putem vedea istoria prin intermediul unei sticle de vin. I. O băutură istorică De la împărații romani la împărații carolingieni, de la capețieni la burboni, monarhii au protejat întotdeauna vinul cultivând diferite podgorii. Sub conducerea împăratului Probus, la începutul erei creștine, romanii au plantat primele vii alsaciene, acolo unde se găsește astăzi Dambach-la-Ville. În anul 831, Ludovic cel Pios confirmă privilegiul
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
creștine, romanii au plantat primele vii alsaciene, acolo unde se găsește astăzi Dambach-la-Ville. În anul 831, Ludovic cel Pios confirmă privilegiul acordat de tatăl său, Carol cel Mare, orașului Strasbourg, permițând astfel acestui oraș să comercializeze vinurile în tot imperiul carolingian. Încă din secolul al XIII-lea, clerul local, ghidat de episcopii săi proveniți în cea mai mare parte din familii bogate galo-romane, a dezvoltat cultura viței de vie, preocupându-se de calitatea care făcea din vinurile din Alsacia cele mai
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
În căutarea originilor și a originalelor dispărute. Cu Perioada monastică, Albert Labarre își ia un lung adio de la Europa Orientală vlăguită oare? decadentă în sud (boala se ia!), neinteresantă, pînă la Napoleon, în, pare-se, încremenitele arii hiperboreice. În Occidentul carolingian noul nume al atelierului de copiat e scriptorium. Se poate spune că prefigurează o tiparniță de la mijlocul mileniului, lipsindu-i doar tiparul și sateliții săi. Are organizarea, dotările, mijloacele necesare, care îi conferă, în mănăstire, autonomia. Economia feudală chiar îi
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
pe care îl exersa încă asupra anumitor spirite sensibile la asprimea timpului. Voind să refacă Imperiul Roman, Carol cel Mare a provocat renașterea interesului pentru studii și restaurarea civilizației antice într-un spirit creștin; este ceea ce s-a numit Renașterea carolingiană. El adună spiritele cele mai luminate la curtea sa din Aix-la-Chapelle. Călugărul englez Alcuin a organizat școala palatului, concepută pentru a forma servitori ai statului, și a contribuit la adunarea manuscriselor pentru constituirea bibliotecii palatului, bibliotecă dispersată la moartea împăratului
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
VI-lea, va pune în umbră celelalte scrieri, ajungînd uneori foarte asemănătoare cu unciala (atunci se va numi semiuncială). După căderea Imperiului Roman s-au dezvoltat scrierile naționale: scrierea vizigotă, lombardă, merovingiană, irlandeză, anglo-saxonă, dar, cu toată expansiunea acestora, minuscula carolingiană se prezenta ca un factor de unificare. Această scriere a luat naștere din alăturarea semiuncialei și a semicursivei, de la una împrumutînd claritatea și regularitatea, de la cealaltă agilitatea și suplețea. Născută în jurul anului 800, în scriptorium-ul de la Corbie, ea se răspîndește
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
și regularitatea, de la cealaltă agilitatea și suplețea. Născută în jurul anului 800, în scriptorium-ul de la Corbie, ea se răspîndește repede. Scrierea romană, la care vor reveni umaniștii, apoi tipografii secolelor al XV-lea și al XVI-lea, provine direct din minuscula carolingiană. Pentru a cîștiga timp și loc, copiștii foloseau adesea abrevierile. Existau mai multe tipuri de abrevieri: prin suspensie, prin contragere etc. Mai tîrziu, se ajunge la un sistem coerent de semne convenționale: o linie deasupra unei litere pentru a arăta
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
decorație în principal geometrică, al cărei element esențial este împletirea (Evangéliaire de Durow, Livre de Kells). În peregrinările lor, călugării irlandezi au adus arta lor la anglo-saxoni (Evangéliaire de Lindisfarne), apoi pe continent (Evangéliaire de Saint-Gall, Lectionnaire de Luxeuil). Renașterea carolingiană se manifestă strălucit în decorația manuscriselor. Carol cel Mare, Ludovic cel Pios, Carol cel Pleșuv sînt amatori de cărți frumoase. Cele mai prețioase sînt împodobite luxos, scrise cu litere de aur sau argint pe un pergament de culoarea purpurei (Evangéliaire
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
sacre și în lucrările liturgice (Biblii cu 42 și 36 de rînduri, Psaltirea din 1475), gotica notula în tratatele mari (Catholicon-ul din 1460), bastarde în textele în limba populară (edițiile Mansion la Bruges, Vérard la Paris). Caracterele romane reînviau minuscula carolingiană; ele au fost actualizate de umaniștii care redescoperiseră clasicii în manuscrise ale epocii lui Carol cel Mare. Au apărut încă din 1465 într-o carte tipărită, în același timp la Subiaco și la Strasbourg. Limitate mai întîi la textele latine
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]