441 matches
-
degajați. În total suntem șapte. În afară de mine, Finn și Daisy, au mai venit patru străini, singurii ale căror răspunsuri la anunțul lui Davey au sunat destul de normal. Cea mai vorbăreață este Charlotte, îmbrăcată într-o pereche de pantaloni bufanți, în carouri. Sinceră să fiu, nu prea îmi place tipa, mă cam intimidează. Ben arată ca un om normal, Jennifer e drăguță, roșcată și foarte tânără, Jim e un tip trist, are în jur de patruzeci de ani, o haină gri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fi să o am aievea în fața ochilor, doar peste câteva clipe), îl văd numai cum apare într-un diapozitiv color, pe care și-i făcuse vara trecută la mare. Acolo e uimitor de frumoasă. Poartă o cămașa subțire, bărbătească, în carouri, și părul lung, drept, doar ușor buclat, de culoarea stejarului, îl are pieptănat cu cărare într-o parte, în fundal se vede marea, verzuie, cu valuri de spumă, iar fața Ginei, întoarsă spre privitor, are înfățișarea tânjitoare, îndurerată. Ochii îi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
teama că George, oriunde s-o fi aflând, nu mai era în viață. Când, în cele din urmă, în marea verde a ierbii peste care începuseră să se adune umbrele lungi ale înserării, zări culoarea familiară a hainei gri în carouri a lui George și părul lui întunecat, căzu în genunchi, lângă el, cu un strigăt de mulțumire și recunoștință. George zăcea cu fața în iarbă și, la început, când preotul îi cuprinse umerii cu brațul, păru adormit sau leșinat. — George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de la regiune. ”Băi, Cerneo, vezi că mi-a aprobat Camburov!”. ”Am vorbit cu Masleanca”...” Am aprobare de la Zodieru”...”Știe Cartianu”. De câte ori venea la pădure, Zorzon era îmbrăcat strident. Purta pe cap, invariabil, o pălărie de paie teșită, avea haine în carouri, pantaloni în dungi și pantaloni galbeni. Poseda trei ceasuri: unul la mâna stângă, cu o curea foarte lată, altul la dreapta, cu o brățară din piele de șarpe, iar al treilea era un ceas de buzunar, pe carel consulta la
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
Primului Război Mondial eram sortiți sacrificiului în cel de Al Doilea Război Mondial. În această perioadă de timp kakiul era culoarea hainelor mele și totuși... m-am ales și cu un costum civil frumos, bine croit, dintr-o adevărată stofă englezească în carouri. În noiembrie 1941 sunt demobilizat temporar, până în februarie 1942, și am lucrat ca învățător la Școala Mălăiești, com. Râfov de lângă Ploiești. Cu soția, care lucrase ca profesoară la Școala de fete nr. 2 Bărcănești, din imediata apropiere a Gării Ploiești-Sud
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
prietenă, venea să-i vadă pe cei de la Country Club numai cînd stătea foarte prost cu banii. La fel de fericit În vara aceea era și Juan Lucas; poate că nu fusese o idee prea fericită să-și cumpere o șapcă În carouri și În culori cam țipătoare pe care și-o punea cînd mergea cu Jaguarul, În drum spre clubul de golf, dar adevărul e că Susan ar fi dorit să se cunune din nou cu el de fiecare dată cînd Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pînă la voi, creștea cînd auzeai cum foșnește rochia de mătase a lui Susan, care se Îmbrăca În baie, În timp ce Arminda Îți dădea cadoul și tu nu știai ce să-i spui, fiindcă era o pereche de ciorapi galbeni, În carouri și n-o să-i poți purta niciodată, atît erau de Îngrozitori, cînd ai luat din mîna ei sticluța cu lichid albăstrui, desigur parfum după socotința Armindei, judecînd după culoare și forma flaconului, tocmai cînd se auzi din baie glasul nesuferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cît e automobilul. De ce nu faci o fotografie cu toate vehiculele astea demențiale adunate În curte? Haide. „Ce arătare“, Își spuse Julius, văzîndu-l pe Al Capone pitic și Îndoliat Îmbrățișindu-se cu Juan Lucas, Îmbrăcat cu o haină de tweed În carouri țipătoare. S-au Îmbrățișat strîns. Nu se văzuseră de ani de zile. — Însurat și instalat În casă nouă! strigă Al Capone, ridicîndu-și un braț scurt și puternic, rotindu-l ca un toreador care mulțumește publicului și arătîndu-și astfel admirația pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi vreodată sigur de ce înțelegea celălalt. Vorbele îi sunară incriminator chiar în timp ce-i ieșeau pe gură. Până și el auzea contradicția grosolană. Weber se uită la mulțimea din sala arhiplină. O femeie atrăgătoare, de vârstă mijlocie, într-o rochie în carouri, țineaîn mână o cameră de filmat miniaturală. Alții aveau reportofoane. Începe să semene un pic cu momentul în care prădătorii își sfâșie prada, glumi el. Își alesese oarecum prost momentul. Publicul tăcu, încurcat. Până la urmă intră într-un ritm, limitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în care s-au înfruntat. Președintele clubului care era, în cele din urmă, în măsură să-și impună îngrădirile, și-a făcut un merit din a-i tăia din nas lui Schneiderhahn. Și formidabilul Schneiderhahn, în costumul lui străin cu carouri mari și cu capul său tuns perie, a trebuit să se străduiască să-și ascundă iritarea și să nu se enerveze, pentru că avea de cerut un lucru pe care numai acești mici burghezi i-l puteau oferi. Pentru că locuia într-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și vestă, sprijinindu-se de un banc de tîmplărie și netezind cu șmirghel marginile unei chitare pe jumătate terminate. Silueta se ridică în picioare și se întoarse spre ei, zîmbind și ștergîndu-și mîinile cu o batistă mare de mătase în carouri. Era un tînăr îndesat cu un barbișon blond. Mînecile îi erau suflecate pînă deasupra coatelor, lăsînd la vedere niște brațe păroase și robuste, dar gulerul și cravata îi erau impecabile, vesta neșifonată, pantalonii la dungă, iar pantofii minunat de lustruiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lăzărescu - Lampa cu căciulă Bogdan Dumitrescu - SMS Angelo Mitchievici - Cinema Daniela Zeca - Istoria romanțată a unui safari Adrian Schiop - Zero grade Kelvin Matei Florian - Și Hams Și Regretel Ovidiu Pop - Trickster Ana Maria Sandu - Omoară-mă ! Doina Ruști - Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București Ioana Nicolaie - Cerul din burtă (ediția a II-a) Radu Pavel Gheo - Noapte bună, copii ! Ioana Bradea - Scotch O. Nimigean - Rădăcina de bucsau Daniela Zeca - Demonii vântului Andrei Ruse - Dilăr pentru o zi Tatiana
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
află de obicei o încăpere secretă? Hai, Melania, re-flec-tea-ză! Ești obișnuită s-o faci cu voce tare, dar te vei descurca și așa..." Mișca buzele în dosul palmei fixând fără să-și dea seama papucii lui Șerbănică, niște pâslari în carouri. " Fără îndoială că lângă bibliotecă. Rafturile pline de cărți pot camufla de minune o ușă secretă. Și mai precis ușa, dacă există, se află în spatele biroului, la îndemînă... Nu, realmente cred că nu te înșeli, draga mea... La mentalitatea lor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
iubit, ne-am înțeles fără cuvinte. Dar iubirea nu durează mult. La un moment dat ar fi trebuit să găsesc cuvintele care ar fi reținut-o, dar n-am putut". Grand își ștergea nasul cu un fel de șervet în carouri. Apoi și-a șters mustățile. Rieux îl privea. ― Iertați-mă, domnule doctor, zise bătrânul, dar cum să spun ? ... Am încredere în dumneavoastră. Cu dumneavoastră pot vorbi. Și atunci, asta mă emoționează. Vizibil, Grand se afla la o mie de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la cap. Pantalonii largi de tweed erau rezistenți și-i permiteau deplină libertate în mișcări. Cutele și ascunzișurile lor formau pungi de aer cald și stătut care îi dădeau lui Ignatius un plăcut sentiment de liniște. Cămașa de flanelă în carouri făcea sacoul inutil, în timp ce un fular îi ocrotea porțiunea de piele expusă dintre guler și clapele care îi protejau urechile. Vestimentația lui era acceptabilă după orice criterii teologice și geometrice, oricât de obscure și sugera o bogată viață interioară. Schimbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
centrul Americii nu Însemna decât bucata mare de pământ pe care trebuia să o traverseze În drum spre Los Angeles, un tărâm vast, cu o compoziție necunoscută, populat de oameni grași, Îmbrăcați În trening, haine În culori pastelate sau În carouri, prietenoși și simpli, conservatori În ceea ce privește politica, religia și schimbarea. — Unde anume locuiești În New York? — În Upper East Side. — Deci nu prea ai văzut oameni care stau În rulote mizerabile, nu? — Nu, recunoscu Kitty. — Nici cartierele mărginașe? insistă el grav. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
salvarea imediată a o sută de mii de orfani. Din fericire, cele mai recente trei muze ale sale Îl salvează pe el. În fața pavilionului ungar „dau peste el“ prietenele sale. Formează o mini-echipă năucitoare, Milena cu o fustiță scurtă În carouri, pulover negru și ciorapi negri, o eșarfă lungă și roșie Înfășurată În jurul gîtului; Susan putînd o haină de blană artificială pînă la glezne și bocanci de război și obișnuita ei Încruntare concentrată; Tiffany, cu o jachetă de lînă albastră, blue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fără prăjitura glazurată cu nucă. Pe porțile școlilor din Woodbury se revărsau, în stoluri, elevi guralivi, râzând, unii purtând uniforme, alții îmbrăcați în uniforme create chiar de ei, alcătuite din pantaloni largi și geci de piele purtate peste cămăși în carouri. Fran zâmbi văzându-i. Le zâmbi și doamnelor care dirijau circulația, copiilor din cărucioare chiar și unui agent de circulație care fu atât de derutat încât scrise greșit chitanța pentru amendă și trebui s-o ia de la capăt. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
târziu. Mi se pare o pierdere de timp. În zilele mele libere mă plimb prin pădure. M-am ridicat din pat, am mâncat micul dejun, m-am îmbrăcat în hainele mele preferate, adică blugi negri și o cămașă lungă în carouri, albastră și desigur bocanci. Mi-am împletit părul, m-am dat cu puțin luciu de buze și am plecat să găsesc o nouă aventură. Cu toate că nu am niciun drept asupra pădurii, mi-am permis să îi dau un nume. Edmund
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
întunecându-se treptat. Razele soarelui deveneau din ce în ce mai slabe, întrun final acestea fiind înlocuite de lumina lunii. Un bărbat înalt, palid, cu părul grizonat, sprâncene dese, nas acvilin, ochi albaștri precum valurile oceanului, buze pline, față ovală, purtând o cămașă în carouri negre și o pereche de blugi vechi și șifonată se trezea într-o pădure întunecată. O durere puternică la nivelul capului îl făcu să tresară. Nu-și amintea nimic, nu se ridica în capul oaselor și privi în jur. Văzu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
IOANEI.) VOCEA IOANEI: Plouă... plouă... Trebuie să înceapă... Trebuie... PARTEA A II-A A doua zi, dimineața. Lumina soarelui cade pieziș. Umbre lungi peste peron. Senzație de frig. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE doarme în fotoliul-leagăn. E acoperit cu o pătură în carouri, pe care și-o ține strâns sub bărbie. Pretutindeni, pe lespezile peronului, printre traverse, pe șine, pe acoperișul gării, pe sub scaune și pe bănci, atârnând de ziduri și de ferestre - zeci de păsări moarte. Câteva păsări se mai zbat ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în inima Ghiolul Negruui, a ieșit acela din visul Siței, a întins mâna spre ea, a tras-o spre el pe luciul apei și a prins a o strânge în brațe. Era un ins lungan, într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
încă unele neclarități, ba că martorii nu fuseseră aleși cum trebuie, azi anemia asta, data viitoare cine mai știe ce altceva aveau să născocească. Cufundat în gânduri, nu observă cum lângă el pășea un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri, cu o șapcă de piele, neagră, soioasă. Ținea în mâna stângă, dinspre el, o servietă la fel de voluminoasă ca a lui, aproape identică. Doar că servieta aceluia avea o încheietoare cu lăcățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
supt de la țâțele balaurițelor neînțărcate vreodată, toți cei azvârliți de mamele lor în mlaștinile de la răsturnarea lumii și crescuți doar de viperele nespuselor blesteme. În ușa apartamentului, unde stătuse nedescrisa femeie, mai apăruse un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu o pelerină galbenă, cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, se așeză la primul rând de rame. La celelalte strapazane își făcu loc un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]