811 matches
-
în formularea argumentului ontologic - „orice cauză este superioară ontologic efectului”. Acest principiu cardinal pentru metafizica subîntinsă de „marele lanț al ființei” nu se aplică în cazul dogmei Sfintei Treimi. Cu alte cuvinte, întemeierea de tip cauzal - apropriată de metodologia rațiunii carteziene și refutată apoi în postmodernitate - nu intersectează aparatul conceptual al teologiei de la Niceea. Pe scurt, sensul teologic al „întemeierii” trinitare nu poate fi contestat cu premisele antifundaționaliste contemporane. Ceea ce cade mai ușor pradă criticii contemporane este postulatul autorului, care propune
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pus în discuție legitimitatea recursului la revelația lui Dumnezeu în Scripturi. Descartes (Meditationes De Prima Philosophia, 1641) este convins că numai celor credincioși istoria biblică le poate oferi o certitudine cu privire la existența lui Dumnezeu (și a nemuririi sufletului). Obsesia tipic carteziană față de actul suprem al inteligenței matematice care este demonstratio - pentru care „rațiunile inimii” (Pascal) nu înseamnă nimic - fixează pentru câteva secole termenii dezbaterii. Revelația - în sensul radical al descoperirii lui Dumnezeu - nu poate fi demonstrată „științific”, deci trebuie suplinită de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
modul liber în care o face este cel al schimbării identității, așa încât în Hristos - particularul - avem doar o relativă (sau aparentă) negare sau chiar aneantizare a dumnezeirii - generalul. Revelația nu mai este prezentată drept „conștiință de sine” a absolutului. Limbajul cartezian al conștiinței dispare. Cu Schelling, ambiția hegeliană de a construi un sistem al cunoașterii absolute este demitizată, iar contingența radicală a gândirii filozofice este, în sfârșit, recunoscută. Revelației i se recunoaște dreptul la un alt vocabular decât cel folosit de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ronaldhino. Darul fenomenologic al fotbalului este evenimentul în sine al jocului - ceea ce nu tolerează nici o regie, constrângere sau presiune unilaterală. Darul fotbalului nu încape în schemele explicative ale metafizicii aristotelice. Fântâna arteziană de goluri braziliene nu se recunoaște în metoda carteziană de calcul al suprafeței. Darul fotbalului nu poate fi povestit decât, tangențial, prin recurs la realismul magic al literaturii sud-americane. Fenomenologia fotbalului este un poem anonim al exuberanței sau poate mai mult - o școală a vieții în care „nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pune în evidență o tensiune între aceste două afirmații nu par să fie convingătoare. Concepția lui Kant asupra legilor particulare ale naturii poate fi schițată, într-o primă aproximație, printr-o dublă delimitare față de o filosofie a naturii de tradiție carteziană sau wolffiană și față de punctul de vedere al acelor fizicieni care, urmându-l pe Newton, socoteau că ele pot fi derivate din observarea faptelor prin inducție. Kant a avut o atitudine sceptică față de orientarea pur raționalistă, proprie vechii filosofii a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
București, 1993, p. 73. 87. Vezi Dora Mezdrea, Op. cit., vol. II, 2002, p. 242. 88. „Propriu-zis, deocamdată noi nu facem decât să lichidăm raționalismul: nu raționalismul adevărat, cu care misticismul a trăit întotdeauna în cea mai rodnică pace, ci raționalismul cartezian care este o răsturnare și, mai departe, o falsificare prin unilateralitate a celui adevărat.” (N. Ionescu, Roza vânturilor 1926-1933, Editura Hyperion, Chișinău, 1993, p. 33.) Fără îndoială că pentru Ionescu raționalismul kantian, în egală măsură cu cel cartezian, nu era
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
misiuni de restaurație catolică, o antireformă și antirenaștere”. Descartes ar fi „condiționat” valabilitatea științei prin „punerea ca premisă a axiomei existenței lui Dumnezeu”26. Asemenea considerații, formulate într-un stil apodictic, autoritar, culminează prin enunțarea a ceea ce autorul numește „axiomă carteziană”: „Căci știința adevărată și mare nu poate fi edificată decât pe această premisă a existenței lui Dumnezeu, numai Dumnezeu ne asigură în fiecare clipă existența și ne garantează valabilitatea adevărului științelor omenești”27. Se pot formula, desigur, numeroase rezerve și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de recontextualizare a discursului pedagogic. Demersul metateoretic reflexiv, prin care discursul pedagogic s-a întors asupra propriei identități și structuri, a arătat o puternică decontextualizare și înrădăcinare în ceea ce unii autori numesc „tradiția intelectuală europeană”, caracterizată prin angajare metafizică, gândire carteziană și autoreferențialitatea limbajului. Decontextualizarea discursului pedagogic s-a produs sub cel puțin două aspecte: - decontextualizarea lingvistică, cu referire directă la condițiile pragmatice ale procesului de comunicare, la gradul de realizare a interacțiunii dintre „producătorii” discursului și „receptorii” săi. Cerința asigurării
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
iar pe de altă parte, pentru a-i condamna, ca prin tocmai nebunia lor să ne rezolve prin excludere, prin îndepărtare, prin „precise” taxinomii nosografice temerile iraționale, frica de propriile noastre fantasme angoasante. Din fericire, instrumentele raționalității, și anume îndoiala carteziană și gândirea critică, ridică voalul de deasupra unei astfel de obtuzități și îi determină pe G. Deleuze și F. Guattari să afirme că omului i se îngustează tot mai mult, odată cu societatea tot mai industrializată, posibilitatea de a se exprima
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
adaptat realităților rusești. Cele unsprezece scrisori literare și filosofice dezvăluie un poet reflexiv, sceptic, decepționat, melancolic și contradictoriu. Cunoscător al mișcării iluministe, C. a propagat în Rusia ideile europene despre progres, cultură și civilizație, natură și societate, recomandând sistemul raționalist, cartezian. Opera sa este tipărită postum. Prima ediție a Satirelor este scoasă la Londra (1749), realizată în versiune franceză de Ottavio Guasco; în Rusia, opera lui apare, cu greșeli de editare, abia în 1762, corectată în 1772 și reeditată complet în
CANTEMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
Este o stare fizică normală în cazul unor grupuri de populație ce trăiesc în zonele deșertice din sudul Africii. . în original male chauvinist pig îMCP)- etichetă acuzatoare aplicată bărbaților de feministele radicale. . „Copulez, deci exist“ - parafrază parodică a faimoasei expresii carteziene Cogito ergo sum. . Coral Island, roman de R.M. Ballantyne, publicat în 1857, la care face referire de mai multe ori - direct sau indirect - textul lui Golding. Aluzie la faimosul vers shakespearian What’s in a name? That which we call
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mi-ar plăcea așa ceva. Trebuie să cari mereu vasul după tine și să găsești bălegar din ăla În toate locurile unde te duci. Vara ce faci? Îi lași la portar?” „Dar poate sunt doar niște figurine de porțelan, niște diavoli cartezieni”, conchise Agliè. „Sau niște automate”. „Drace, drace”, zicea Garamond. „Dumneavoastră, domnule Agliè, Îmi dezvăluiți un univers nou. Trebuie să devenim cu toții mai umili, dragi prieteni. Multe mai sunt În cer și pe pământ... Dar, În sfârșit, à la guerre comme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
filosofie este acela de a râde de filosofie»; «filosofia nu valorează o oră de osteneală». Însă filosofia căreia i se opune autorul Cugetărilor este sistemul închis, elaborarea completă a unui sistem rațional atotcuprinzător și atotștiutor; ținta criticilor sale este modul cartezian de a face filosofie, acel tip de filosofie care, în sens mai amplu, ar putea fi numit iluminist. Iluminismul s-a născut tot din interogația filosofică, dar a sfârșit prin a-și pierde valoarea interogativă, tocmai pentru că s-a transformat
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
o astfel de puritate adevărul ideatic (o idealitate înscrisă în fenomenul pur) se manifestă de la sine. Munca filosofică, după milenii de efort speculativ depus la construirea sistemelor, se manifestă acum ca angajament de reînnoire, ca o rigoare mai mult decât carteziană, pură și total deschisă la captarea fenomenului în manifestarea sa cea mai autentică, ce se lasă observată doar după parcurgerea exercițiului reductiv. Cercetarea fenomenologică, în ciuda metodei sale riguroase, nu scapă de o ambiguitate, după părerea noastră, salutară: pe de o
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
e vorba așadar de un orizont și nu de o cortină. Chiar și descoperirea metodei fenomenologice și folosirea ei la diferite domenii ale experienței a constituit o nouă frontieră pentru cercetarea filosofică, însă, în radicalitatea sa mai profundă decât îndoiala carteziană, fenomenologia a privilegiat un nivel al conștiinței univoc și neutru, abstract în puritatea sa. Evidența absolută la care fenomenologia face referință sfârșește prin a fi un dat gratuit al subiectivității pure iar idealul filosofiei, ca știință riguroasă, poate sfârși prin
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
reușește să-și pună întrebarea filosofică în cea mai tare și radicală autenticitate. Nu este deloc ușoară această atitudine spirituală. Cel mai comun mod de comportament se configurează ca suspendare provizorie a consimțământului, un soi de «dubiu metodic» de tip cartezian. Nu am vrea, totuși, ca poziția pe care am încercat să o exemplificăm să fie confundată cu acest tip de dubiu susținut de Descartes. Particularitatea atitudinii propuse de noi constă în păstrarea integrității credinței prin recurgerea la forța credinței care
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pentru a gestiona individul rațional. El este neputincios în fața (re)izbucnirii imaginarelor tribale. La o astfel de alunecare trebuie să fim atenți: sufletul colectiv tinde să prevaleze în fața spiritului individual. Am putut arăta în diverse moduri relația strânsă dintre raționalismul cartezian și logocentrismul care era o consecință a acestuia 14. Acest "gândesc" suveran, constitutiv al eului și al lumii și fabricând societatea, pare a fi înghițit de un "supra-eu" al juisării. Exacerbarea corpului individual în cadrul corpului colectiv trimite la o altă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cool" Să mergem mai departe cu critica elementelor de bază ale marilor sisteme teoretice ale ideologiei occidentale: substanțialismul, subiectivismul, conștiința de sine. Toate elemente care au constituit soclul pe care s-au elaborat reprezentările antropocentrismului modern. Acțiunea inaugurală a demersului cartezian, aceea a îndoielii universale, a ajuns la certitudini epistemologice, nu mai puțin universale, care fac din conștiința individuală și din idealul de stăpânire bazele înseși ale oricărei cunoașteri. Ideal prometeic, dacă există așa ceva! La aceasta să încercăm să opunem, pe
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
epistemologic care îi servește drept suport este desigur levierul metodologic cel mai eficient pentru a percepe ceea ce este în joc în majoritatea situațiilor contemporane. O repet: acest lucru este constatat, dar este, paradoxal, negat. Și totuși faptul este acolo. Subiectul cartezian, stăpân și posesor al naturii, ca și subiectul inconștientului, pe care se sprijină esențialul psihanalizei freudiene, acel subiect nu mai este actual. În ceea ce mă privește, spun asta de mult timp65. Dar este de ajuns, pur și simplu, să deschizi
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mă priveau cu un surâs ascuns. Am avut chiar impresia, în acea vreme, că cineva îmi pune piedică. De câteva ori, într-adevăr, m-am poticnit, fără pricină, intrând în localuri publice. O dată am și căzut de-a binelea. Francezul cartezian din mine și-a venit repede în fire, punând asemenea incidente pe seama singurei divinități în care poate crede bunul-simț, adică pe seama întâmplării. Totuși, in mine se statornicia neîncrederea. Acum, fiindcă eram mereu cu atenția trează, nu mi-a fost greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
dincolo de care se intră în regatul pierdut al lui Mû. Aici, în aceste colțuri în care vrăjitoarele au alura unor Circe negre și anii lor se numără în veacuri, timpul și spațiul nu mai sunt categoriile cu care operează mintea carteziană. Aici, în jurul tropicelor și în aromaticele lagune ale visului, este de ajuns un singur fum inhalat pentru ca pereții subțiri ai realității să fie înlăturați. Caraibele lui Pratt au senzualitatea dulceagă a orhideelor invocate de Ion Barbu în elogiul său matein
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îi scapă printre degete lui Corto, atunci când Soledad, duhul din insule, dispare, lăsând în urmă o scrisoare și mărturia regretelor sale. Seria atlantică și caraibiană a lui Pratt este o autentică ars combinatoria ce mizează pe ambiguitatea relației dintre realitatea carteziană și fantasmaticul compensatoriu. Ținuturile tropicale vizitate de Corto Maltese sunt îmbibate de aceste miasme ale narcoticelor și ale bolilor. La lagune des beaux songes este schița simfonică ce atinge regimul capodoperei tocmai prin capacitatea de a da trup himerelor ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fi cu adevărat acasă în acest loc în care spectrele sunt readuse la viață de soarele ce luminează deșertul Somaliei. Ostilitatea lui Pratt față de ordinea colonială este hrănită de vitalitatea ce prețuiește, în maniera lui T.E. Lawrence, autenticitatea inaccesibilă rațiunii carteziene din Vest. Pasiunea lui Corto pentru aceste ființe de margine, între rău și bine, explică de ce Cush, războinicul devotat lui Allah, ocupă locul central în această ficțiune a deșertului din Cornul Africii. Cush este, ca și Rasputin, un om pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de conștiința datoriei sale imperiale. Oamenii-leopard sunt custozii tradiției pe care o revelă lui Corto, atunci când acesta se află în pragul lumii de dincolo, rănit mortal de sergent și de complicele său. Supraviețuirea lui Corto este ininteligibilă în termenii rațiuni carteziene. Ea este darul oferit lui Corto de cei care văd în marinarul cu cercel în ureche o punte între lumile visului, unit cu Africa ascunsă și parte a ei, până la capăt. Fără a fi african, el este parte din secretul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
deșertul somalez, Africa de Est britanică și insulele din Atlantic, pregătind intrarea către Brazilia tuturor misterelor. Cartografia lui Pratt se naște în jurul acestui tărâm în care visele și misterele se află în libertate, iar rațiunea nu este prinsă în chingile carteziene ale verosimilului. Regiunea afro-caraibiană, cu ale sale prelungiri până în Bahia, este mediul care permite geniului lui Pratt să gândească aventura ca pe un cocktail rafinat în care se reunesc, în doze demne de James Bond, ingredientele de fascinație ale arcanelor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]