231 matches
-
-și clienții la domiciliu. Trăia într-o casă mare, boierească, moștenire de familie, unde îi soseau invitații: sâmbătă și duminică erau zile pentru soldați sovietici, care îi satisfăceau fumurile aristocratice aducându-i carafe de șampanie, cutii de bomboane și țigări cartonate. Eram totdeauna de serviciu, atât când avea clienți, cât și după aceea. Presupun că tăiai lemne, cărai apă...Nu-i așa!? se interesă Vladimir. Băutorul cu ochi mari, triști, verzi ca la gânsac, zâmbi amarelor amintiri, clătinând din cap: Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alea de la școală nu prea, n-au desene, îs mâzgălite... Și trebuie să le ducem înapoi... Da’ știu niște poezii... „Limba noastră-i o comoară, în adâncuri...” - Altele n-ai văzut? - Nu... Mi-a dat o carte mare, cu copertă cartonată, cu doi băieți desenați pe ea, unul fugea de-acasă c-o plută, să vadă lumea, se îmbrăca în rochie de fată, cu bonetă și șorț deasupra, să nu-l prindă și să nu-l împuște sau să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
unde era Jesse Chapman când a dat cu ochii de acele zece paragrafe dure. Oricum ea ar fi citit cartea — studiase primele romane ale lui Jesse la nenumăratele cursuri de literatură — dar mojicia acelui articol o determinase să cumpere ediția cartonată și s-o citească pe nerăsuflate în aceeași săptămână. Leigh începu să vorbească, așa cum făcea de multe ori, fără să se gândească. Era un obicei în contrast flagrant cu personalitatea ei meticuloasă, dar nu se putea controla. Putea să aranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spate vânzătoarea, dar se sprijină cu umerii de un raft. Până acum, nu. Fata îl privește cu subînțeles: Hoțule, te-ascunzi de mine? — Știu exact ce vă trebuie. Se duce în magazie. Revine cu un caiet mare, gros, cu coperți cartonate. I-l întinde: — E încăpător, puteți comite și indiscreții. Îi face cu ochiul: De-ăștia ca tine am fumat mulți. Lionel ia caietul, îl cântărește, pipăie grosimea foilor și se decide să-l cumpere. Unde plătesc? Vânzătoarea îi arată cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
încheie afacerea. Faceți toate socotelile în așa fel încât să rămână ceva și pentru burse. Nici o grijă, o să rămână. Ceva... Cei doi își strâng mâinile și Lionel iese din cabinet. Când ajunge în anticameră, Liliane observă caietul mare, cu coperți cartonate, pe care el îl ține în brațe ca pe-o comoară. Curioasă, îl întreabă: — Ce-i cu caietul ăla? — Mi-am vândut memoriile. — Ce surpriză! Când le-ai scris? — Diseară. Apropo, diseară ești invitata mea la cină. La Duc d
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
predarea etapei. Dar nu oricum, așa la nimereală. Trebuie s-o facem cu tot dicihisul. O facem la marea însforare. Șnuruită și pecetluită, cum e documentele alea care le are are la arhivele lui Pomponică. Cum e și dosarele noastre. Cartonate, numerotate, însforate și sigilate cu ceară roșie, pă ultima filă. De-asta am făcut noi și revoluția, cum a fost la Județeană. Să nu se zică că nu s-a făcut predarea cum trebuie. Numai sângele și morții convinge poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
media le interpretează ca pe timpul uniformizării comuniste, ai cărei adepți sunt. Invitat în casă, vezi emisiuni din urmă cu 50 de ani, alb-negru, deși aparatul e de ultimă generație și antena parabolică își deschide gura spre cer. În biblioteci zac cartonate tomuri marxist-leniniste. Steagul roșu sovietic înfipt în vaza cu flori, pozele de combatanți din războaiele mondiale și decorațiile generalului Averescu precum și crucea de fier hitleristă. Copiii uită să-și șteargă nasul, femeile stau cu mâinile în poale și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aducând puțin cu suspinul, cu oftatul, așa cum face omul după ce-și închide cartea vieții și încă respiră, cineva deschizând-o, intrigat de a fi citit următoarele: N-am știut niciodată de ce tavanul cerului era placat cu cărți. Cu coperți cartonate, materii pentru educația școlară a tuturor elevilor trecuți, prezenți și viitori. Nu mai aveam scăpare! Și Dumnezeu era profesor! Dacă și acum învăț la chimie, înseamnă că mâine sau în oricare altă zi voi avea examen. Extemporalul era ceva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Panther Corporation. Îi dau print, mă duc repede la printer și iau foaia Înainte să apuce cineva să vadă ce scrie pe ea. Nu că ar interesa vreun gram pe cineva. — Așa, arunc În treacăt, băgând-o Într-o mapă cartonată. Păi, atunci mă duc să duc dosarul... Artemis nici măcar nu ridică capul. Pornesc pe hol cu inima cât un purice, extrem de demnă și de conștientă de fiecare mișcare pe care o fac, de parcă toată lumea din clădire trebuie să știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu se uită la mine sau judecă felul în care coapsele mi se freacă una de alta când merg, pentru că și ceilalți vor fi prea cufundați în cărți. Încep cu masa din față și ating cu delicatețe teancurile de cărți cartonate. Nu, îmi spun eu, asta chiar ar fi o extravaganță, iar azi este ziua coperților din hârtie, deci mă duc la altă masă. Coperți, atâtea coperți, atâtea poze diferite, încântătoare; deși, metaforic vorbind, acesta e lucrul pe care-l urăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și zdrăngănind vasele dimineața în bucătărie, se vulgarizează până aproape de nivelul Emiliei. La lumina lanternei vechi rusești, a trebuit să citesc o noapte întreagă sub pături romanul Hortensiei P.B., Rădăcini, cinci sute și ceva de pagini de carte cu coperțile cartonate, pe o hârtie poroasă gălbejită... A doua zi aveam seminarul de literatură la care am prezentat cartea, scriindu-i recenzia la șase și jumătate dimineața, după un duș scurt și semirece - doar nu era să dăm de cu noapte drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a scos un exemplar cu Colonelul. „Asta e poza?“ - m-a întrebat el. „Bineînțeles“ - i-am răspuns eu. „Nu bineînțeles. Asta e o copie.“ „Dar priviți textul, vă rog. Eu am scris textul.“ „E o copie“ - a spus el. „Hârtie cartonată, supraexpusă. Cine nu se pricepe la fotografii, să nu fotografieze. Deocamdată țara noastră nu are nevoie de fotografi nepricepuți. Comisia va hotărî peste cât timp va avea nevoie.“ Comisia a hotărât că-mi vor da de lucru peste treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
viola cu un peleu de vreo douăzeci și cinci de centimetri Dar atunci, poate că toate pipițele ar începe să arate cam la fel, după ce au fost violate de câteva mii de ori. S-a întors Martina. Mi-a adus un exemplar cartonat, probabil că era de la solduri, totuși, socoteam că mai arată ca o carte de cinci dolari. — Cât face? — Nimic. Fac eu cinste. — Când pot să-ți mai dau un telefon? — După ce o citești, a spus ea și a plecat. * Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cât o fi așteptat înainte de asta, proscrisă de sisteme incomplete de morale, mode culturale și ideologii. Iat-o acum, singuratică și impozantă, cum sprijină vertical un raft întreg de alte cărți mai mici și nesemnificative. O ediție superbă, îngrijită și cartonată, cu desene inspirate, scriitura largă și generoasă în formate șugubețe, asemenea firii autorului. O recunoști de la distanță cum se distinge printre celelalte cărți, mereu una singură, spre deosebire de colegele ei ce stau ca suratele, mai multe de același fel, spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ascuns zile. Nu citi din el. Avea tot timpul din lume să o facă. Între timp își luă pe ea pătura și își pregăti totuși puțin de mâncare. Avea să-și bea cafeaua (cu un mult năut, în ambalaj aspru, cartonat, muștar) după ce fumă o țigară. Se simțea obosită și un ușor sentiment de alienare plutea alături de zgomotele nenorocite de pe stradă, pe care le auzea surd. Nu avea de ce să simtă acele lucruri, viața ei nu era pustie. Într-adevăr, ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
zbor, în spinare, pe rusnacul acela Mihail Afanasievici Bulgakov, direct din buricul Teatrului de Balet și de Operă, BALȘOI - de unde altundeva, decât de la Moscova?! - duhurile necurate ale Căii Victoriei jucau ca la ruletă, înfundîndu-și ghearele între foile unei Biblii cartonate, traducere Cornilescu, birjărindu-se și deschizînd-o rând pe rând ba la Ioel, ba la 1 Tesaloniceni ori chiar la Zaharia. De data aceasta, câștigă spiritul spurcat, care, vîrîndu-și gheara, desfăcu Cartea Sfântă la Ieremia, Capitolul 17, unde, între altele, se putea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
continuă binedispus convorbirea. Din când În când Își dezvelea dinții Îngălbeniți, jucându-se mecanic cu o cheiță pe care o lovea neîncetat de rama ochelarilor de soare ce-i atârnau la gât. Pe birou era deschis un caiet cu copertele cartonate, pe lângă care zăceau Împrăștiate tot felul de obiecte și o vază cu flori proaspete. Convorbirea telefonică se Încheie. Fără a mai aștepta să fie luat la Întrebări, bătrânul Îi spuse domnului cheldin fața sa că el căuta un doctor care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În locuri clar vizibile: Tablou În tempera reprezentând Coniston pictat de „cunoscuta artistă locală Pamela Anderson“ (nici o legătură, slavă Domnului) Cănuțe de porțelan de fiert ouă marca Royal Worcester (4 bucăți) O tigaie chinezească electrică Un roman de Dick Francis cartonat Suport pentru tort Beatrix Potter comemorativ Și mai era ceva, sigur mai era ceva. Spăl bine suprafața de gătit din bucătărie, apoi verific dacă ghiozdanul lui Emily e pregătit pentru mâine dimineață. Înăuntru, vârât Între paginile cărții Lily, câinele pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
luate de-acolo, ceea ce îl obligase pe Tom să petreacă o perioadă frenetică la începutul anului lichidând în întregime stocul vechiului anticariat al lui Harry. Volumele de buzunar au fost vândute cu câte cinci și zece cenți, cele cu coperte cartonate au fost oferite câte trei la un dolar, iar ce nu s-a dat până la 1 februarie a fost expediat către spitale, organizații de caritate și bibliotecile marinei comerciale. L-am ajutat să ducă la îndeplinire aceste sarcini lugubre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cea din „R“ și mult mai dezordonată, podeaua fiind îngropată sub mormane răsturnate de hârtii scrise cu pixul. Exact ca și în încăperea din „R“, spațiul era luminat de un singur bec și pereții erau făcuți din cărți cu coperte cartonate, aranjate asemenea cărămizilor. Însă în mare parte, această ispravă omenească era ascunsă de troienele și tumulii de hârtie scrisă care se ridicau până la înălțimea taliei și-a umerilor. În mijlocul camerei se afla o scară în spirală, care urca până la tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în mecanica cuantică, puf, puf, puf. Chemarea lui Cthulhu; Cum vă funcționează creierul; Nefericiții; Scurtă istorie a timpului; Mitraliera cuantică; Escher. Opere complete și apoi - Cărămidă cu cărămidă, Analiza și tratamentul disociației traumatice... Nu. Am scos cartea, un volum mare, cartonat, și am deschis-o, cercetând rapid cu privirea pagina de titlu și apoi trecând la coperta a treia. În fotografia de autor, era mai tânără, mai subțirică și, după culori și păr, îmi zâmbea de undeva de pe la mijlocul anilor ’80
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
școlii fără bătaie de cap”, i se părea doar pe jumătate convingător. Ce era Învățământul, ce era cunoașterea, dacă nu o interminabilă bătaie de cap? A doua zi, găsi În cutia poștală catalogul de la 3 Suisses (toamnă-iarnă). Volumul gros și cartonat nu purta nici o adresă; fusese adus de un curier? Ca vechi client al comerțului prin corespondență, se obișnuise cu aceste mici atenții, dovezi ale unei fidelități reciproce. Hotărât lucru, vara trecea, strategiile comerciale anunțau toamna; cerul rămânea totuși superb, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
chiar el marfa cu pricina, cu capătul îndoit al cârjei. N-avea timp de fleacuri - trebuia să se întoarcă iute acasă, unde-l așteptau Viețile sfinților, pe care le copia cu scrisul lui mărunt, meticulos, în registre mari, cu coperți cartonate. Le făcea apoi cadou acelora din familie care se învredniciseră de harul preoției: fii, gineri, nepoți. Membrii clanului care emigraseră de mult în vestul țării erau somați să-i aducă paste de pix, registre și o sticlă de rachiu Drobeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
șoc emoțional, alcătuită din bucurie, uimire și, la început, convingerea de neclintit că nu poate fi adevărat. Căci cum putea fi adevărat că ea părea să citească - nu, nu ziarul pe care-l citise în metrou, ci un roman subțire, cartonat, cu fotografia mea pe copertă? Cred că acesta este visul oricărui scriitor. Și întrucât se întâmplă destul de rar chiar și în viața celebrităților literare, imaginați-vă cu cât mai prețios i s-a părut unui tânăr scriitor necunoscut, ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fără a produce un amuzament vizibil; nici măcar o urmă vagă de zâmbet și nici vorbă de spasme involuntare de râs pe care eu mi le imaginam cu duioșie că le va provoca acel pasaj cititorilor. Ce naiba era cu ea? Exemplarele cartonate ale romanului meu se vindeau jalnic - cinci, șase sute, ceva de genul ăsta - deci cum de reușise acesta să încapă pe mâinile unei persoane aflate în evidentă discordanță cu tonul și stilul lui? Privindu-i pentru prima oară fața cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]