405 matches
-
necunoscute. Sosiră În capătul lui St George Drive și găsiră un bărbat - un rezervist de poliție - căutîndu-le, așteptînd să le Îndrume spre locul respectiv. Kay Își ridică mîna și coborî fereastra; el alergă la dubiță, destul de stîngaci datorită greutății uniformei, caschetei și sacului din pînză petrecut peste piept, care sălta În timp ce mergea. — După colț, la stînga, zise el. O să-l vedeți imediat. Atenție, totuși, e multă sticlă. Se depărtă În fugă să-i facă semn lui Patridge și să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
facă semn lui Patridge și să-i spună același lucru. Kay continuă să conducă mai precaut. Imediat ce dădu colțul În Hugh Street, apărură pe parbrizul dubiței pete și funingine: praf de la cărămizile și piatra sfărîmată, tencuială și lemne. Lumina de pe cascheta ei - care și așa era destul de firavă pentru că lămpile erau slabe - păru să se Îngroașe, să se acopere și să se Învolbure ca berea neagră care se așază În pahar. Se aplecă Înainte Încercînd să vadă cîte ceva, conducînd din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
altă lumină slabă, la cincizeci de metri În față: fasciculul unei lanterne a unui tip de la Paza Anti-Aeriană. CÎnd o auzi că vine, o ridică ușor. Parcă dubița, iar Patridge trase În spatele ei. Gardianul veni pînă la ele, Își scoase cascheta, ștergîndu-i interiorul cu o batistă, apoi Își suflă nasul. În spatele lui era un șir de case, Întunecate, care se proiectau pe cerul aproape Întunecat. Uitîndu-se prin praful rotitor, Kay văzu că una dintre case era aproape demolată - fațada turtită, adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
adusă la starea de moloz și grinzi, de parcă s-ar fi aflat sub cizma pusă la Întîmplare de un uriaș hoinar. — Ce a fost? Îl Întrebă ea pe gardian, În clipa În care coborî Împreună cu Mickey. Exploziv? Acesta Își puse cascheta pe cap și dădu aprobator din cap. — Cel puțin o sută de livre. Le ajută să scoată pături, bandaje și o targă din spatele dubiței, apoi le conduse prin moloz, luminînd cu lanterna În timp ce mergea. — Locul ăsta a fost lovit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
geamul și scoase capul. — Cum stă treaba? Întrebă Kay. — Nu prea strălucit. SÎnt cîteva avioane, dar zboară deasupra noastră. Par să se Învîrtească În cerc. — În cerc, și noi În el? — Mda, mi-e teamă că așa-i. Kay acceleră. Cascheta lui Mickey se lovi de cadrul geamului; ridică mîna s-o pună la loc. — L-a prins reflectorul acum, zise ea. Acum l-au pierdut. Acum... hop. Își trase capul În cabină rapid. Iar au Început mitralierele. Kay dădu colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o verighetă simplă, din aur pe degetul mic, pe care nu-i plăcea s-o scoată; trebuia s-o coboare pînă la buricul degetului și să curățe murdăria de desubt. După ce Își spălară cît putură de bine mîinile, Își scoaseră caschetele. Acolo unde fuseseră strînse În curele, pe frunte și sub bărbie, carnea era roz și curată, dar pilea dintre aceste zone era neagră-roșiatică din cauza prafului de cărămidă și a fumului, arătînd mai decolorată În locurile În care Își șterseseră sudoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-și putea imagina despre ce era vorba. Crezu că avea de a face cu faptul că dăduse la o parte draperiile. CÎnd, după o clipă, Își deschise ochii și-i văzu pe cei de la ambulanță, În pantaloni și haine, cu caschetele pe cap, presupuse că erau un bărbat și un băiat de la Protecția Anti-Raid care veniseră să le reproșeze că nu respectau camuflajul. Dar băiatul rîdea. Avea un rîs din gît, dar subțire, ca de fată. — Îmi place pielea dumneavoastră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întrebă Kay. — Nu cred, răspunse Mickey. Vrei să mă duc și să-l caut? Viv Încă se lupta cu cureaua. — Bine, spuse Kay, dar fă-o repede! Mickey o șterse. CÎnd se Întoarse după un minut-două, gîfÎia. Își ridică marginea caschetei și se aplecă să intre În dubiță. — Nu-i nimeni acolo, spuse ea. Am căutat peste tot. — Bine, să plecăm, zise Kay. O poate găsi la spital. — Dar era acolo, spuse Viv cu răsuflarea tăiată. Probabil că nu v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
auzi. Auzi, și Își dădu seama cine era. Se Îndreptă, stătu o clipă, apoi păși peste cadavrul bărbatului și se Întoarse repede la trepte. Îl recunoscu prin Întuneric datorită feței slabe și ochelarilor. Era Hughes, de la stație. Alergase. Își scosese cascheta să ajungă mai repede, și o ținea aproape de corp. O văzu și-i spuse: — Kay - și asta o făcu să aibă presimțiri și mai rele, pentru că nu-și amintea să-i fi spus pe nume Înainte; de obicei Îi zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
serviciu pentru asta. O să... Kay Îi dădu un pumn. Îl lovi orbește și-l prinse de obraz sub ochelari, și după ce căzu, ea coborî frîna de mînă și o porni. Ușa se legănă, dar ea apucă mînerul și o trînti. Cascheta Îi căzuse pe frunte: trase de curea și și-o dădu jos de pe cap, și se simți dintr-odată mai bine. Se uită În oglindă și Îl văzu pe Hughes stînd pe jos, cu mîinile pe față și pe Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Soho Square. Apăru un alt blocaj dar mai puțin bine organizat. Opri dubița și puse frîna de mînă, apoi ieși, o luă la fugă și sări, pur și simplu, peste capre. Hei! o strigă cineva din spate. Tu, aia fără caschetă! Ești nebună? Ea Își lovi stelele de pe umăr. — Ambulanța! strigă ea, gîfÎind. Ambulanța! — Hei, Întoarce-te! Dar peste o clipă vocile se pierdură. VÎntul Își schimbase direcția și se pomeni brusc că se Înneacă de fum. Își scoase batista și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fum, dar orbitele ochilor erau albe pentru că le frecase. Arăta ca un comedian. O ținea de umeri. — Domnișoară Langrish! exclama el uimit. De cînd sînteți aici? Ea nu putu răspunde. Atunci, el o trase Încet de lîngă foc. Își scoase cascheta, Încercînd să i-o pună pe cap: era fierbinte, ca o farfurie scoasă din cuptor. — Nu mai stați În calea flăcărilor, zise el. SÎnteți arsă, sînteți... Nu mai stați În foc, domnișoară Langrish! — Am venit s-o iau pe Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se realizează în varianta iarnă-vară, cu modele separate pentru bărbați și femei. 2. Însemnele personalului de pază Însemnele distinctive constau în insigne, inscripții, sigle ori alte însemne specifice, care trebuie plasate la loc vizibil, la nivelul pieptului, pe mâneci, spate, caschetă (șapcă) și pot fi confecționate din metal, material plastic, fibră textilă sau metalică, broderii ori imprimeuri pe fond textil. Regimul însemnelor este stabilit diferențiat pentru fiecare formă de pază. Pentru gardienii publici și paza proprie, acestea sunt stabilite prin hotărâri
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
corpul purtătorului, curată și călcată, astfel încât să confere personalului de pază distincție și autoritate. Uniforma se poartă numai pe timpul executării serviciului de pază. Agentului de pază nu trebuie să-i fie indiferentă și ținuta capilară un păr neîngrijit, ieșit de sub caschetă sau o față nebărbierită proaspăt o ținută neglijentă va stârni întotdeauna repulsie și dispreț din partea cetățenilor, a personalului din obiectivul păzit, atât față de agentul de pază respectiv, cât și față de societatea specializată de pază al cărei angajat este. 4. Conversațiile
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
de mine: ce-ar fi să n-o aibă la el?! Dezamăgit, răsuci legitimația cu copertă roșie, studiind-o îndelung. Dacă pe telefon nu ar fi pus lăcățelul, am cere aprobare din secția de terapie, se scarpină el, încurcat, sub caschetă. Păi, veneam eu așa, fără să fi vorbit la telefon? mint eu cu conștiința împăcată, gândindu-mă la conversația avută cu directorul minei. Am fost anunțat să vin urgent. De doctorul Spătaru? se interesă cerberul. Sigur, bădie, de doctorul Spătaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trăgându-l de mâneca pardesiul ros și destrămat pe la margini. Cu o comică încurcătură pe figură, bărbatul își dă pălăria mult spre ceafă și își scarpină fruntea. Păi cum, vine de la mănăstire? Nici acolo nu se întâmplă așa ceva. Pe sub cozorocul caschetei, Marius aruncă o scurtă privire amuzată celor doi și se ferește tocmai la timp de câțiva copii care aproape că dau peste el atunci când ies tropăind veseli dintr-un gang aflat în apropierea unei simigerii. Încep să ridice gălăgioși un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
subțire, după care se așează din nou la masa de lucru. Privește la aghiotantul din fața lui. Invită-l înăuntru, te rog. Ușa se deschide fără zgomot, închizându-se la fel de silențios în spatele ofițerului încremenit într-o impecabilă poziție de drepți, cu cascheta sub braț. Domnule colonel, locotenentul Marius Rădulescu s-a prezentat la ordinele dumneavoastră! În timpul cât își face prezentarea, simte cum căutătura ochilor cenușii parcă trece prin el, radiografiindu-l infinit mai pătrunzător decât cele mai sofisticate aparate de investigare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cadavre. Multe dintre ele biete mumii carbonizate care mărturisesc modul groaznic în care oamenii muriseră. Femei, copii, bătrâni, tineri, spintecați, zdrobiți, sfâșiați, rupți în bucăți. Deasupra imaginilor halucinante, stăruie copleșitor mirosul unui abator în plină activitate. Apare un subofițer, fără caschetă și centură: Dom' locotenent ... dom' locotenent! Tremură necontrolat, în timp ce încearcă să articuleze coerent: Refugiați ... Basarabia ... acolo ... sub dărâmături! Marius se apropie de ceea ce pare că fusese fundația unei case. Din fumul gros, un copac singuratic răsare asemeni unei năluci. Agățate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și tine? Bineînțeles. De altfel mama și sora lui au sfârșit la Ravensbrück89 tocmai pentru aceste convingeri. Un sfat. Spune-i să poarte pălăria mai nonșalant, pe o sprânceană. Nici un bucureștean care se respectă nu o poartă ca pe o caschetă militară. Da, am să am grijă să-i spun. La revedere, Rosa. Ai grijă de tine. Aveți grijă de voi. La o bună revedere, Marius. Și mulțumesc pentru urările tale. Îi întinde mâna, o palmă subțire, cu degete lungi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
câta oară? frumusețea tulburătoare a fetei. Arată parcă un pic mai plinuță. Sau e doar o simplă impresie? Oricum, o prinde foarte bine, seamănă puțin cu acei copii zâmbitori de pe reclamele la săpun. Îi sărută foarte reverențios mâna. Ținând politicos cascheta la piept, masivul portar galonat le deschide ușa, zâmbind profesional. Ca de obicei, localul este plin. Sub globurile mișcătoare de cristal, masa compactă a dansatorilor se agită frenetic pe ringul parchetat, devenit dintr-o dată prea strâmt, în isteria ritmurilor febrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Gurile negre ale armelor s-au ridicat la unison. Nasturii de la tunica fără centură a condamnatului străluceau orbitor. Iscat din senin, un vânt fierbinte ca suflul unui furnal trecuse peste firele de iarbă, și unii din cei prezenți își traseră caschetele mai pe față, spre a se feri de praful adus de pe terenul aspru și bolovănos din apropiere care întunecă pentru câteva clipe văzduhul. Ochiți! Foc! Simultan, degetele apăsară trăgaciul. Ecoul puternicei detunături a făcut să salte speriate păsările din cuiburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mulțumește cu voce stingheră invitației politicoase de a intra. Ajuns în sufragerie, examinează curios interiorul apoi apucă încet spătarul scaunului unde e poftit să se așeze, atent parcă să nu facă gesturi bruște. Încearcă un zâmbet stângaci și punându-și cascheta pe masă cere permisiunea să aprindă o țigară. Vă rog, fumați. Din tabachera de aur ofițerul german scoate o țigară pe care o aprinde de la flacăra unei brichete interesante, făcută din tubul unui cartuș rusesc de 7, 62 mm. Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Aș dori foarte mult să ne revedem în împrejurări mai fericite. Poate după război, când toate acestea se vor fi terminat Sigur. La Hamburg, unde sunt părinții mei. Sau la București. De ce nu? Cu cea mai mare plăcere. Își pune cascheta încet pe cap, atent parcă să nu deranjeze nici un fir de păr din frizura impecabilă. Am onoarea. Vă sun imediat ce aflu detalii. Își strâng mâinile cu putere. Rezemat de cadrul ușii, Marius ascultă cum pașii grei ai neamțului se pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în clocot ca apa dintr-un ibric. Își stăpânește repede impulsul de a răspunde cu un replică usturătoare. Nu dorește să inflameze o situație și așa tensionată. În noua cotitură istorică, dreptatea aparține acum acestor oameni cu steaua roșie la caschetă. Acordul cu anglo-americanii oferise Armatei Roșii totală libertate de acțiune, iar rușii profitau din plin, inclusiv pe plan politic, fără cea mai mică reținere. Își îndreaptă privirea spre colonelul Pietrosu care discută cu ofițerul de legătură sovietic. Așa cum deja cunoașteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îndeplini datoria în astfel de locuri? Timbrul glasului își pierde duritatea metalică, devine chiar amabil. Poate este necesară o nouă clarificare din partea căpitanului Licavkin. Trăsăturile lui Iorgu se schimonosesc brusc. Picături fine de sudoare apar pe obrajii umbriți de cozorocul caschetei tras peste sprâncene. Încearcă un zâmbet chinuit. Un ofițer politic este instruit să-și îndeplinească misiunea oriunde este nevoie de el. În cazul asta, puteți să vă duceți și în... locul unde este nevoie de dumneata, tranșează colonelul. Ești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]