204 matches
-
vesel și activ, cum nu mai fusese de când părăsise laboratorul, În urmă cu două luni și mai bine. Ieși În oraș, o luă pe bulevardul Émile-Zola, se plimbă pe sub tei. Era singur, dar nu-l deranja. Magazinul Zolacolor se deschidea, casierele asiatice Își ocupau locurile; să fi fost ora nouă. Printre blocurile-turn din Beaugrenelle, se vedea un cer straniu de limpede; nu exista nici o soluție. Poate ar fi trebuit să vorbească cu vecina de vizavi, fata de la 20 Ans. Lucrând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nimic. Frigiderele transparente mârâiau, cu vitrinele ușor aburite, veghind ordinea geometrică a rafturilor centrale. O femeie stătea În spatele casei de marcat, urmărind știrile la televizor. Am Întrebat-o dacă erau vești noi despre evenimentele de la Roma. „Ce evenimente?“ a Întrebat casiera. La televizor, buletinul sportiv informa că, ieri, AS Roma Învinsese pe Inter cu 2-0 pe Stadio Olimpico, iar suporterii se Încăieraseră după meci cu carabinierii pe străzile din jur. În rest, În Capitală se anunța o zi senină. Mai mult
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
jur. În rest, În Capitală se anunța o zi senină. Mai mult pentru a alunga stânjeneala, Anna a luat câteva sandviciuri și i le-a Întins femeii. Mașina de marcat a cârâit, scoțând bonul. Am plătit. „Ce evenimente?“ a insistat casiera. Am ieșit și ne-am Întors În mașină. Ne-am privit lung, ca doi cosmonauți care dădeau nas În nas pe o planetă străină, unde omenirea nu pusese până atunci piciorul. — Să mergem la poliție? a Întrebat Anna. Ce sens
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Atâta doar că cercul social al iubitelor lui adună laolaltă femei nu prea rasate, de un soi pe care Leac Îl descrie prin cuvintele cadre medii. Descrierea are umor, de vreme ce femeile ocupă de fapt treptele de jos ale scării sociale: casiere, langoșerese, frizerițe. Oricum, aveam toată admirația pentru harul lui Leac de a seduce asemenea femei. Oare ce le spunea? El, care mai toată ziua era cu o carte În mână. Și niciodată nu vorbea de ele cu dispreț. Le iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dădeam, ziceai că vreau să te prostesc. Ai naibii proști, nici măcar adunarea n-o știți. Coada de o sută cincizeci de oameni așteaptă cuminte să-mi recuperez mărunțișul. Mă întorc umil și bag palma deschisă în cutia de sticlă a casierei. Păi da, că eu trebe să am grijă de toți gură-cască. Calm, foarte calm, îi răspund: doamnă, nu vă enervați, că mă enervez și eu și iese nasol. Auzi la el, îi spune hohotind bodygard-ului. Mai are și nervi, după ce că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu știe pe ce lume trăiește. Îmi umple palma cu vreo cinșpe monede fără valoare. Le strâng pe toate în pumn, apoi le azvârlu în sus. Aerul stătut al cabinei se umple de bănuții tranziției, umiliți de inflație. Pe capul casierei și al bodyguard-ului cade o ploaie de nichel. Se aud țipete. Românii încolonați la ghișeu mormăie: după ce că îi mai dă și restu’, uite ce face nebunu’! Oricum, o spun doar cu jumătate de gură. Așa au fost educați - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trăi, chichirica rămâne nemăritată. De asta hotărâsem de comun acord ca fofoloanca Sabinei să fie botezată Pepita. Numele ei de fată fusese Corina, dar Siegfried refuzase să se implice în viața unui organ purtător al unui nume de păpușă, de casieră la supermarket, de cântăreață de muzică kinky. Sabina îl înșfăcă de gât pe numitul Siegfried, îl masă scurt și nervos de sus în jos. Numitului i se umflară venele din zona capului și începu să plângă. Văzându-l așa smiorcăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
salariul brut! Oricum plecase în concediu de odihnă, neefectuat pe ultimii patru ani, și deja își luase în primire noul post la Serviciul producție din IUGC Basarabi. Nevastă-sa nu făcea reclamație, dacă el nu își băga nasul între sânii casierei, care erau prea țuguiați și hotărâse să își ridice numai el, direct salariul însă asta va fi altă poveste! La o margine de lume Avea obiceiul “ ’’urât’’ și între orele 12-13 în pauza de masă, fugea cu Radu șoferul lui
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de fericire. Oamenii nu mă mai priveau cu antipatie. Cădeau În admirație, ca popicele. Eram deja lansat ca o bilă gri, enormă, ajunsesem vizavi Înainte să mă mișc și să știu ce văd. Peste drum am văzut o agenție Loto. Casiera era singură, căruntă, cu un neg uriaș pe obraz, Îl vedeam de pe trotuarul meu. Printre țipete de admirație. Am traversat, am intrat În agenție, am ochit În neg, femeia nici nu și-a ridicat privirea spre mine, citea un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
artizan, a unui ceasornicar elvețian, a unui spărgător de bănci, de loz În plic, celei prestate de directorul băncii ori de-un constructor de baraje. Fiindcă nu am forța unui romancier fluviu, zic și eu că găsesc mai interesant individul, casiera, nu masa. Masele mă indispun, Îmi creează sentimentul de nesiguranță a zilei de mîine, de insignifianță, de ulcer. Și un ceasornicar are mai multe iluzii decît un mareșal. Chiar dacă nu-i neapărat productiv. Mărturisesc Însă că lipsa de productivitate Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi înțeles asta. Lucia este cu mine de multă vreme, chiar dacă m-am gândit adesea că ar trebui să o schimb cu altă femeie. Am cunoscut-o anul trecut, m-am lovit de ea în supermarketul în care lucrează (e casieră, n-am avut parte de o femeie cu facultăți, și ce dacă, poate fi aceasta o problemă existențială?) și i-am scăpat o sticlă - de J&B, of course, doar sunt un bețiv, nu-mi place laptele nici în cafea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trecuseră, intrase în maturitate și avusese un șoc atunci când văzuse filmul, aproape că leșinase, se îngălbenise la față, arăta ca o lămâie îmbrăcată în sacou, cămașă și blugi decolorați, iar Lucia îl luase de mână și îl dusese pe hol, casiera de la cinematograf îi privise intrigată, era un film de succes, cum să pleci așa de repede, nu e păcat de bani?, băuse două sucuri cu gheață și de-abia pe urmă, cu chiu, cu vai, scăpase de imaginea cobrei care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fiind că, se pare, eram unicul angajat din Întreaga clădire care nu saliva primprejurul lui. Oare ce era mai rău: să nu fi auzit niciodată de domnul Matsuhisa, sau de Miranda Priestly? Când a tastat suma la casa de marcat, casiera minionă s-a uitat mai Întâi la supă, apoi la șoldurile mele. Chiar s-a uitat oare? Mă obișnuisem deja ca lumea să mă măsoare din cap până-n picioare ori de câte ori mă duceam undeva, așa că aș fi putut să jur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Big Mac În fața lui: adică ridicând ușurel din sprâncene, ca pentru a Întreba: „Chiar crezi pe bune că ai nevoie de așa ceva?“ Dar mi-am dat paranoia la o parte și mi-am amintit că tipa asta nu era decât casieră Într-o sală de mese, și nu consilier la asociația Weight Watchers. Sau vreun redactor de modă. — Așa deci. Nu multă lume cumpără supă În ziua de azi, a zis ea cu glas domol În timp ce tasta cifrele la casa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dau pe gât În biroul meu. Minutele au trecut unul după altul și mi-era o foame de lup, dar nu dispuneam de energia necesară să-mi Îmi fac loc prin gașca de Tocători și să mă las analizată de casieră, să mă Întreb dacă nu-mi face cumva rău să tot dau pe gât supa aceea fierbinte (și care Îngrășa!ă atât de repede, Încât simțeam cum Îmi opărește esofagul. Nu merită, am gândit eu. Nu mori dacă sari peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
blană, cu lănțișor metalic, pe care o dădusem cadou mamei („O, scumpo, dar e superbă. Și ce marcă ziceai că e?“ă, am vândut toate topurile transparente, toți pantalonii de piele, toate cizmele cu toc cui, toate sandalele cu breteluțe. Casiera a chemat‑o pe proprietara magazinului și au decis amândouă că ar fi mai bine să Închidă magazinul pentru câteva ore, până când evaluează marfa. Setul de voiaj Louis Vuitton - cele două sacoșe enorme, geanta de mărime medie și un geamantan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
întâlnisem prima oară cu vreo săptămână înainte; eram la bancă, el stătea la coadă în spatele meu și îmi cam plăcuse; mi-am „uitat“ cartea de identitate în sertarul de la ghișeu și m-am făcut că n-aud când mă strigă casiera; masculul, încă nu știam că e italian, mă filase insistent și i-a zis că mi-o dă el subito, așa că a venit în fugă după mine... Deci nu mă înșelasem, și el mă plăcuse... Din păcate, eram exact în
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
un mod destul de rușinos, ca assistant-manager la spălat vase. M-au săpat toți colegii și n-am rezistat presiunii. Comportamentul lor obstrucționist m-a făcut să renunț de bunăvoie ori forțată de patron la funcția de bucătar, bucătar-assistant, ospătar, ospătar-assistant, casieră și manager la chiuvetă... Să nu credeți că nu m-am răzbunat. Am făcut-o cu vârf și îndesat: într-o singură lună am schimbat echipa aproape în totalitate. Avusesem eu grijă să fie dați afară unul după altul, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
să facă un tratament de o lună la băile Hall, din Austria. Pentru acoperirea cheltuielilor cerute de ajuto rarea lui Eminescu, activa un comitet de elevi de la Școala de belle-arte, din Iași. Acest comitet lansase în țară liste de subscripții. Casiera acestui comitet era eleva Cornelia Emilian, fiica profe sorului universitar Ștefan Emilian. Suma dispo nibilă, pentru trimiterea poetului la Viena, era numai de 1.882 de lei și 35 bani. A mai adăugat W. Humpel 485 lei, din banii care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
încît Prefectul s-a înfuriat, zicîndu-i că are să pună pe toți belferii la respect, dacă nu înțeleg ce însemnează Eminescu, pentru cultura română"285. În comitetul ieșean de ajutorare a lui Eminescu, s-a produs o schimbare. Domnișoara Cornelia Emilian, casiera comitetului, urmînd a-și continua studiile în străinătate, s-a convocat comitetul, în seara de 9 septembrie, acasă la tatăl său, pentru verificarea și predarea gestiunii, cu proces-verbal. A fost aleasă o nouă casieră, d-ra Louise Weitzecker. S-a constatat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
produs o schimbare. Domnișoara Cornelia Emilian, casiera comitetului, urmînd a-și continua studiile în străinătate, s-a convocat comitetul, în seara de 9 septembrie, acasă la tatăl său, pentru verificarea și predarea gestiunii, cu proces-verbal. A fost aleasă o nouă casieră, d-ra Louise Weitzecker. S-a constatat că gestiunea a fost ținută corect, cu toate actele puse în regulă, la venituri și la cheltuieli, însă, din cele 500 de liste împărțite în țară, numai 59 erau înapoiate, împreună cu sumele lor; restul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
țară, numai 59 erau înapoiate, împreună cu sumele lor; restul de 441 liste încă erau neînapoiate, iar din totalul banilor primiți, scăzîndu-se cheltuielile, se mai aflau în casă numai 9 lei și 54 de bani287. Cu toate acestea, la 12 septembrie, casiera cea nouă i-a expediat lui Eminescu, prin mandat poștal, 50 de franci 283, iar la 22 septembrie, încă 150 de franci 288. Apoi, prin alt mandat poștal, a primit Harieta, pentru Eminescu, 20 franci, de la D. G. Marin, din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
tratează următorii pacienți: B.R. cu băiatul D., student la telecomunicații, doritori să plece în Israel. A.A., fost proprietar al unui imobil cu 8 apartamente care speră la îndulcirea situației după Conferința de la Helsinki. L.H., S.R. a cărei fiică e casieră la asistență, a pimit plecarea în Israel, dar e foarte necăjită că nu a primit și fiica ei. M.R., cu frați și surori în America. Peste 90% din pacienții cabinetului sunt bătrâni, trecuți de 70 de ani, iar în număr
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
trusa cu creioanele pentru a fi... secr etar de redacție. 187 La 29 septembrie 1957, la București, în excursie la Galeria Universală a Muzeului Republicii. Se disting în fotografie: Grinberg Melic, cu soția. Elena Postolache cu soțul, Mar ta Solomon, casiera, cu soțul, șeful Tipografiei din Bârlad, doamna Ene scu - solo, Teofil Un prim plan, în martie 1957, Ion N. Oprea la o discuție cu D. Păvălașcu - fotograful ziarului. 188 În primăvara anului 1958, la Steagul roșu Bârla d pe o
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
se poate întâlni cu cineva în lift. Andrei ieșea foarte rar în afară de serviciu și acasă. El nu suporta să meargă în supermarket-uri pentru că se gândea că poate răni pe cineva cu căruciorul de cumpărături sau poate spune ceva stupid casierei. El a găsit un magazin și câteva restaurante care le permitea clienților să comande mâncarea online și le era livrată acasă. Andrei prefera acest tip de serviciu căci îl putea folosi pentru a evita să vorbească cu cineva în afară de convorbirile
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]