284 matches
-
ce include toatecomplicațiile de parcurs și nuanțele psihologice ale rezistenței și disidenței artistului contestatar față de terorismul "rațional" al căpeteniei totalitare. Stațiunea este un poligon de încercare și confruntare a celor două tabere, pe de-o parte, Romancierul, Filozoful, Eroul, Actorul, Castelanul, Autorul regizor de culise și raisonneur, pe de alta, Magistratul, paternalist salvator al națiunii, supraveghetor atent, prin ordonanțe și gărzile sale pretoriene, al pasiunilor colective, dar mai ales al protagoniștilor mai sus numiți. Considerați de magistrat dușmani personali dintr-un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
insecte-lumină. Cheltuielile sunt suportate de către toți localnicii, pentru că și ei se vor uita la licurici în nopțile-minune". Inserturile de imaginar fabulos sunt bine armonizate cu depozițiile nude ale personajelor; merită a fi amintite în acest sens și eliadesca poveste a Castelanului, spectacolul cu gladiatori organizat deMagistrat, activismul minorității de pitici din oraș și apocaliptica apariție a lupilor albi, secvențe ce au darul de a spori impresia de hiperrealism al relatării, bazate pe un scenariu alegoric.Subminat de iminența unui final, a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mențină Statele Generale în afara guvernării cea mai mare parte a timpului, se numără, cum deja am mai arătat, constituirea unui aparat birocratic eficient. Începând cu secolul al XIII-lea ei și-au impus controlul asupra provinciilor prin intermediul propriilor reprezentanți: prepoziți, castelani și balivi în nordul regatului, seneșali în sud. Corespunzător acestor circumscripții districtuale regele impunea alegerea reprezentanților în Statele Generale. O altă modalitate de a paraliza activitatea adunărilor a constituit-o transformarea impozitelor extraordinare în impozite ordinare. În consecință stările nu
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cuvînt, în plan lexical, legate între ele prin stereotipuri sintactice. (1978, p. 194) Nu putem astfel să nu ne gîndim la clișeele descriptive criticate atît de Breton, cît și de Flaubert în Bouvard și Pécuchet (apropo de inevitabilele "fecioare curate", "castelani posaci", "cerșetori filosofi" și alți "valeți ștrengari" ce apar la Walter Scott). De fapt, la o privire mai atentă, organizarea însăși a cunoștințelor enciclopedice este subliniată de această idee de "sistem descriptiv", organizat în jurul cuvîntului-nucleu: modul prin care conceptele sînt
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
din Vadul Vechi (1964); Gaudeamus igitur, Pădurea spânzuraților, Runda 6, Cartierul veseliei (1965) ; Duminică la ora 6, Șah la rege, Procesul alb, Vremea zăpezilor, Tunelul (1966) ; Diminețile unui băiat cuminte, Dacii, Un film cu o fată fermecătoare, Maiorul și moartea, Castelanii, Meandre, Amprenta, Subteranul (1967) ; Gioconda fără surâs, Columna (1968) ; Căldura (1969) ; Reconstituirea, Simpaticul domn R, Canarul și viscolul, B.D. intră în acțiune (1970) Evoluții cinematografice Începutul deceniului 7 înregistrează ultimele filme în care Armata Roșie și URSS sunt binefăcătorii României
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
contradicțiile neantagoniste” dintre colectiviștii înaintați ai satului și cei înapoiați, serie deschisă de Lumina de iulie (1963) și continuată cu Un surâs în plină vară (1963), Dragoste lungă de‑o seară (1963), Sărutul (1965), Merii sălbatici (1965), Vremea zăpezilor (1966), Castelanii (1967), Zile de vară (1968). Un ecou târziu al luptei de clasă la țară mai întâlnim doar în stingherul Comoara din Vadul Vechi, realizat de Victor Iliu în 1964. Aproape de soare (1961) introduce o temă propagandis tică nouă : tânărul țăran
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
234, 244 Camera albă (1964) 162 Canarul și viscolul (1970) 111, 139, 193, 240 Capcana (1974) 191, 193 Cartierul veseliei (1965) 111, 115 Casa de la miezul nopții (1976) 196 Casa dintre câmpuri (1980) 192, 235, 255-256, 285 Casablanca (1942) 105-106 Castelanii (1967) 111-112 Castelul condamnaților (1969) 193 Căința (Monanieba) (1984) 254 Călăuza (Stalker) (1979) 265 Căldura (1969) 111 Cătușe roșii (Odessa in fiamme) (1942) 56-57 Când legendele mor (When The Legends Die) (1972) 188 Când primăvara e fierbinte (1961) 111-112, 138-139
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
încă o dată că fortăreața e aproape inexpugnabilă, dacă nu e la mijloc vreo trădare sau vreun atac neprevăzut. Războinic profesionist, hrănit de țărani, cavalerul duce, în tot acest cadru, o viață activă, dar brutală. Războaie personale izbucnesc foarte des între castelani vecini, din cauza cine știe cărei posesiuni, a cine știe cărei parcele de pămînt sau, alteori, pentru motive chiar și mai puțin importante, în clipele sale de pace, cavalerului îi place să se întreacă în turniruri, divertisment bărbătesc care atrage o mare mulțime de avizi
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
frumoasele maniere ce triumfă, la acea oră, în romanul curtenesc. De la mijlocul secolului al XII-lea, publicul își îndreaptă preferințele către literatura de curte, așa cum s-a dezvoltat ea în țările de limbă d'oc, în jurul marilor feudali sau simplilor castelani avînd gustul rafinat a ceea ce ține de spirit. Schimbarea intervine mai întîi la nivelul formei, odată cu înlocuirea epopeei cîntate de către opere citite cu voce tare și rimate. Temelor militare care dominau primele cîntece de gestă li se adaugă, tot sub
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a atâtor alte inovații în domeniu, practice nu zicem ba, dar care nar fi trebuit să trimită în desuetitudine toate comorile portului nostru popular care de multe ori întrecea la vremea lor prin noblețe și eleganță, costumația multor prințese și castelani de la curțile senioriale. Modernizarea transporturilor, comunicației, radioul, televiziunea, interenetul au avantajul de a oferi omului accesul la cuceririle lumii civilizate, dar și dezavantajul de a nimici atâta frumoasă, sfântă și sănătoasă tradiție pe care cu dragoste de viață și cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
orașe din departamentul Hérault se angajau ca servitori, în timp ce doar 5% obțineau venituri direct de pe urma viei. În întreaga zonă viticolă Bitterrois-Narbonnais, proprietarii bogați ai podgoriilor care abundau în soiuri îmbelșugate de struguri aramon și carignan sau colorate, teinturier, se credeau castelani bordelezi. La sfârșitul secolului al XIX-lea și mai ales după al doilea război mondial, oenologia științifică le va veni în ajutor viticultorilor. Microbiologia vinului, studiată progresiv în lume în marile institute și instituții specilizate în oenologie (la Bordeaux sau
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
autorului comentat. Vladimir Streinu este un maiorescian. Gh. Grigurcu nuanțează această necesară și judicioasă filiație: „Maiorescianismul său constă nu numai în atitudinea autonomiei estetice, ci și în modernitatea dominatoare pe care o afișa.” 2 Și mai departe: „Streinu era un castelan melancolic, dar de o melancolie studiată, lustruită ca o poză continuă.”3 Structural, criticul este un clasic ce respinge cu obstinație și fermitate prea marile îndrăzneli creatoare, obscuritatea poetică, iconoclastia: „Retina sa apolinică e înfricoșată de tenebrele „vrăjmașe” ale obscurității
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
toți fagii. Înainte de amiază cu Stöhr la toate lucrările, lung consiliu la clădirea Economatului. După-amiaza promenadă la mănăstire. Seara complet senin, vânt rece. Duminică, 4/16 mai. Sinaia-București. Vreme minunată, fagii verzi, vânt rece. Înainte de amiază cu Stöhr și cu castelanul Detloff. Ora 12½ lunch, invitat pe Stătescu, care merge cu noi la București. Ora 2½ plecarea cu trenul special, călătorie minunată, totul înverzit. Ora 5½ sosirea în Cotroceni. Vântos. Mică întâmpinare. În grădină cu Elisabeta, cinat pe verandă. Seara multe
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Learning, 2004; Borisoff, Deborah, Merril, Lisa, Gender and Nonverbal Communication, în Intercultural Communication. A Reader, Thomson Wasdworth, 2003 Borțun, Dumitru, Relațiile publice și noua societate, Editura Tritonic, 2012; Bühl, W. Kulturwandel. Für eine dynamische Kultursoziologie. Darmstadt: Wissenschafliche Buchgesellschaft, 1987; Cargile, Castelan, Aaron, Discriminating Attitudes Toward Speech, în Intercultural Communication. A Reader, Thomson Wadsworth, 2003; Caune, Jean, Cultură și comunicare, ed. Cartea Românească, București 2000, Casmir, Fred, Communication Year Book, University of Kansas, în Borțun, Dumitru, Comunicare și relații publice (Curs). Studii
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
să se recunoască drept ceea ce sunt cu adevărat: niște fii ai Tatălui, ai stăpânului. Din acest punct de vedere cartea cea mai apropiată de Evanghelii este Don Quijote, de vreme ce și cavalerul din La Mancha le spune celor din cârciumă că sunt castelani fără s-o știe și le cere să se și poarte ca niște nobili ce sunt"29, (contextul este de această dată o apologie făcută de Steinhardt Mântuitorului Iisus Hristos). Sau (în alt loc): Când Don Quijote le spune țăranilor din
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și pivnițele domnești și avea grija dărilor în natură datorate domnului din vinul produs în țară. Pan - moșier feudal polonez, termen de politețe, folosit pentru a se adresa unui bărbat. Pârcălab - dregător mai mare peste un ținut, cu atribuțiuni de castelan al cetății și de judecător. Comandant de cetate în evul mediu, mai marele unui sat sau comune, primar. Podli - lângă . Poiată - adăpost pentru păsările de curte. Pricuț - cot de sat ( parte de sat). Privilegiu - avantaj, înlesnire sau drept care se acordă
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
în schimbul unor servicii anume, care sînt mai ales militare: această lume de seniori și de vasali reprezintă societatea feudală propriu-zisă. Dar, în sensul larg, feudalitatea este și această apropriere a puterii publice de către seniori de orice rang duci, marchizi, conți, castelani pe care i-am descris în capitolul precedent. În sfîrșit, ea presupune mijloace de existență în folosul acestor [feudali] laici sau ecleziastici: aceste mijloace le sînt asigurate în cadrul senioriei rurale, care consacră dependența țăranilor față de ei. Către 1030, episcopul de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aduce autorului comentat. Vladimir Streinu este un maiorescian. Gh. Grigurcu nuanțează această necesară și judicioasă filiație: "Maiorescianismul său constă nu numai în atitudinea autonomiei estetice, ci și în modernitatea dominatoare pe care o afișa." Și mai departe: "Streinu era un castelan melancolic, dar de o melancolie studiată, lustruită ca o poză continuă." Structural, criticul este un clasic ce respinge cu obstinație și fermitate prea marile îndrăzneli creatoare, obscuritatea poetică, iconoclastia: "Retina sa apolinică e înfricoșată de tenebrele "vrăjmașe" ale obscurității poetice
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
numelui în cauză, făcută de istoricul D’Ohsson. Cercetările ulterioare întreprinse de turcologul Aurel Decei, care a putut consulta în original textul persan în cauză, au confirmat susținerea lui Alexandru Gonța, stabilind că în realitate Beseremban era Wl. Brzesk, un castelan și apărător al Sandomirului cucerit de tătari în 1241. Despre brodnicii, care după ce s-au legat pe cruce față de niște principi ruși că nu-i vor ataca, i-au predat apoi fără milă cruzilor tătari, Alexandru Gonța emite niște păreri
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
zidurile cetății Belz „in confinibus tartarorum”, unde îl aștepta, de șase zile, Cazimir cu o mare oaste polonă. Luptele din jurul acestei puternice cetăți au durat și armatele polono-ungare au avut pierderi mari. Oastea lituaniană era condusă de viteazul Jurg Coriat, castelan al cetății fiind Drozga. În timpul asediului, la 31 martie, a murit eroic românul maramureșan Tatomir, fiul lui Dragomir și al fiicei lui Sas, voievodul Moldovei dintre Carpați și Siret și însuși Ludovic a fost lovit în cap de un ciocan
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a fost scos în cârcă de către viteazul Pereny Miklos. În Duminica Floriilor, pe 1 aprilie, Ludovic a dat ordin de retragere, dar Kont Miklos a insistat pentru tratative de pace. A izbutit, în cele din urmă, să-l convingă pe castelan să accepte un armistițiu, prin care Lodomeria revenea Lituaniei, iar Galiția cu Liovul, Poloniei. Atunci, castelanul Drozga a coborât din cetate și a prestat omagiu regelui. Apoi a dat jos de pe vârfurile turnurilor însemnele lituane „capetele omenești cu pălării negre
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a dat ordin de retragere, dar Kont Miklos a insistat pentru tratative de pace. A izbutit, în cele din urmă, să-l convingă pe castelan să accepte un armistițiu, prin care Lodomeria revenea Lituaniei, iar Galiția cu Liovul, Poloniei. Atunci, castelanul Drozga a coborât din cetate și a prestat omagiu regelui. Apoi a dat jos de pe vârfurile turnurilor însemnele lituane „capetele omenești cu pălării negre” (bonete negre) și a arborat în loc însemnele ungurești. Pacea cu Kieystut a fost încheiată pentru doi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
după ce la trecerea Carpaților trebui să părăsească 40 de cai ai oamenilor din suita sa. De aici, dădu un nou ordin de mobilizare. Nicolae de Zyrma, comitele de Solnoc, retransmitea, în 8 aprilie, porunca regală în Transilvania. Printre alții, Petru, castelanul de Orăștie trebuia să fie gata de plecare, cu oastea sa de saxoni și români, în timp de două săptămâni împotriva cânilor de tătari. Cronica arhidiaconului Ioan de Küküllo descrie evenimentele din anii 1351 și 1352 în capitolele XXIX și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
iar în vara următoare ocupă Kievul, în timp ce alte hoarde operau spre Riazan și Columna. În cetățile lituane de margine Sthadorov, Radohoschi, Novogradeț, Syewski și Brasko, Mihail pune starosti dintre prietenii săi. Oastea polonă reocupă, în 1449, toate cetățile, punând pe castelani să-i ceară iertare regelui. În 25 iulie, acesta îi scrie marelui maestru al Ordinului Teuton, aflat la Königsberg (azi, Kaliningrad, în U.R.S.S.) numindu-l pe Mihail „illo nostro hoste”. Stăvilirea acestor incursiuni pustiitoare în Polonia și Moldova constituia
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în anul 1455, să înfrângă pe cel dintâi, care a căutat salvare în regiunea Kievului. Acolo, scrie Dlugosz, susținătorul lui Mihail lituanianul, a fost prins de oștile lui Simeon Olelcovici, cneazul de Kiev, unite cu cele ale lui Andrei Odrowas, castelanul Liovului și închis la Vilna, cu o parte din soțiile și copiii săi. Unii din fiii lui au ajuns, însă, până la curtea din Suceava. Din cercetările istoricilor noștri anteriori, nu am putut afla ce împrejurări i-au aruncat pe aceștia
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]