361 matches
-
îl criticaseră de la bun început pe Tăriceanu pentru înțelegerea încheiată cu Băsescu și care acum aveau un nou motiv pentru a-și înăspri criticile. Mai adăugăm că insatisfacția liberalilor era cu atât mai mare cu cât democrații nici nu au catadicsit să răspundă la mesajul de pace lansat de conducerea partidului chiar în ziua retragerii lui Vosganian 210. Una peste alta, bilanțul liberalilor era negativ: partidul era în fierbere, raporturile cu democrații nu se amelioraseră, premierul primise o nouă lecție din partea
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
fie intelectuală, trebuie la un moment să se înfierbânte, să atingă o anumită încordare și intensitate. Altfel nu numai că plictisește publicul, dar și pe adversari, dovedind că n-au avut realmente un obiect de dispută sau că n-au catadicsit să se ia în serios. In penultimul meu articol îi făceam lui Al. Ivasiuc câteva șicane care au avut, cum era firesc, darul de a-i provoca acea iritație combativă ce dă unei dispute adevăratul ei accent: cel de ușoară
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de bolile necruțătoare Cronicarii români n-au fost întotdeauna preocupați de cercetarea pricinilor care provocau morțile voievodale. Pentru ei, Voievozii, cei mai mulți insuportabili - pedepsiți câteodată prin maziliri, pierderi ale averilor acumulate ilicit și pribegii umilitoare, nu mureau pur si simplu. Când catadicseau să vorbească despre cauze, ea făcea loc supozițiilor. Ici-colo doar o aplicare către precizie. Cum se întâmplă cu autorul acelor cronici puse multă vreme pe seama lui Nicolae Costin („Pseudo - M. Costin”), care nu s-a dat în lături de la efortul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
firesc al reconstituirii adevărului despre „fapte trecute”. Ar fi putut-o face N. Iorga, numai că „marele polihistor”, deși a scris mult, frumos, nu Însă și suficient de adevărat, despre „cele petrecute” la 1821, 1848, 1859 și 1877-1878, nu a catadicsit să facă același lucru și cu privire la momentul 1881. În cărți precum Politica externă a regelui Carol I <ref id="8"> 8 N. Iorga, Politica externă a regelui Carol I, București, 1916.</ref>, cu documentare sistematică ce și-a asigurat-o
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
cameră era un birou, despărțit în două, ca să am și odaie de primire. Numai pe ușa din dos de la odaia de primire se afla numele meu. Doar atât. O lăsam întotdeauna descuiată în cazul în care venea vreun client și catadicsea să ia loc și să aștepte (capitolul 10) sau M-am dus la culcare plin de whisky și de ciudă și-am visat un om, într-o haină chinezească pătată de sânge, care fugărea o fată goală, cu cercei lungi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Dufour-Gompers (1992) cu ironie, se întâmplă să existe o ramură profesională foarte specializată pe anumite domenii (probleme de sănătate), care îți ia dosarul și nu ți-l mai dă niciodată înapoi, îl păstrează pe masă sau în dulap”, și abia catadicsește să discute cu tine despre problemele de sănătate pe care le ai, socotind că oricum nu vei înțelege mai nimic și că totul ar fi deci o pierdere de timp. Dufour-Gompers (1992), care are o lungă experiență privind spitalele, conchide
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
replică ea furioasă, dar ceea ce fac nu sunt simple prostii. Împunge vehementă cu bărbia înainte. — Le-am aflat chiar din gura lui Flaccus Vascularius. — ăla pe care l-am mustrat pentru că a dansat pe scenă? se minunează împăratul. Livia nu catadicsește să-i răspundă. Flaccus Vascularius deci, mustăcește Augustus. Prietenul lui Tiberius din vremea exilului la Rhodos. Și tovarășul de nebunii al feciorului lui Seius Strabo. Interesant. Dede subturile acestei povești par și mai întortocheate decât le-a bă nuit până
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru că nimic din toate astea nu se regăsește la Homer. Ți-a plăcut? se interesează onctuos profesorul. — De ce-l întrebi pe unde a rătăcit Ulise, în loc să-l faci pe el să nu mai rătăcească? i o întoarce morocănos tatăl. Nu catadicsește să bage în seamă figura deziluzionată și jignită a grecului. Strigă după copii: — Nero! Livilla! Drusus! Iute la altar! Bate nerăbdător din picior: — Acum! Își ia fiul cel mare pe după umăr și-l duce spre ușă. Dar să-l tratezi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înghițitură. Mihai, cel mai în vârstă dintre noi, care părea și cel mai serios, îi abordă politicos: - Domnilor, nu vă supărați, spuneține și nouă, mai avem mult până la Iași? Uitându-se la noi de parcă văzuseră niște extratereștri, unul dintre ei catadicsi să ne răspundă: - Păi, să tot fie ... Da’ mergeți pe jos?! - Pe jos, că-i mai sănătos. Facem mișcare, că nu strică. Abia stăpânindu-și uluiala ce risca să degenereze într-un hohot de râs având în vedere dificultatea de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ai văzut vreodată un incendiu în pădure, iar câteva din amintirile mele cuprind date asupra acestui subiect, vei știi că focul stârnește orice fel de vânat din ascunziș. Începe o goană nebună către zone mai reci. Chiar și regele animalelor catadicsește să alerge din fața unei asemenea conflagrații. Părerea mea este că vom găsi un rege aici, sfârși el brusc - iată-l aici, în loc deschis, unde pot să mă asigur, cu un minimum de risc, că nu-mi pierd timpul. Craig dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cât de lungi, de neobișnuite sau de fascinante ar fi intestinele sale semantice ori intelectuale, sau oricât de ispititor ar suna acestea când vibrează, numai atunci cei din Estul Misterios vorbesc despre el ca despre un poet serios, dacă totuși catadicsesc să îl pomenească. Bunădispoziția mea lăuntrică neîntreruptă, pe care cred că am numit-o pe drept, și în mod repetat, fericire, amenință, îmi dau seama, să transforme această întreagă compoziție într-un solilocviu de nebun. Cred, totuși, că nici măcar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
gândurile, Evlavia Își răsuci gâtul, aruncându-i o privire plină de reproș. Privindu-o la rândul său, Mașa tresări de spaimă: capul ce se Întorsese spre ea semăna cu Extraterestrul. „Vasăzică așa, umblați cu fofârlica...“, Îngână ea. Oaspetele Însă nu catadicsi să-i răspundă. Ci, apucând În dinți ziarul vechi pe care Mașa Îl dosise Într-o crăpătură pentru ca să aibă cu ce să-și șteargă seara sticla de la lampă, Începu să-l mestece alene, privind-o cu insistență În ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mare, unde urma să ne vedem cu conducerea de la Tiraspol: Igor Smirnov, Alexandru Caraman (vice-președinte) și Grigore Mărăcuță (președintele așazisului Parlament local). Aceștia și-au făcut apariția în scurt timp și ne-au făcut să așteptăm 15-20 minute până au catadicsit să deschidă gura. Igor Smirnov, în special, care semăna izbitor cu faimosul Felix Dzerjinski (inclusiv cu barbă), s-a dovedit a fi cel mai puțin bine crescut și educat. După îndelungata perioadă de așteptare, ignorându-i complet pe ceilalți, mi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și soarele lucea pe un cer senin și verde ca piatra de chiclaz. Cei patru cai încordați traseră la scară sania plină de blăni și de cergi mițoase; iar vizitiul, cu căciula-i buhoasă, stătea drept și mândru, nici nu catadicsea să se uite spre umilitele icoane care se zugrăveau în juru-i. Bordeienii se adunaseră iar, așteptând plecarea stăpânilor. În geamlâcul de dindos, Faliboga sta de vorbă cu cuconu Jorj, răspundea la tot ce-l întreba și primea porunci. - Când ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de alături, alese sarica ce era de trebuință bătrânei; veni îndărăt și o lepădă lângă vatră. Cățelușa i se încurcă iarăși printre picioare. —Tu vrei să te duci și Vidra se împotrivește, râse într-un dinte nana Floarea. Paznicul nu catadicsi să răspundă la asemenea observație. Încă se amestecau în el otrăvurile și dezgusturile și încă nu-i venise vremea să rupă din el mânia. —Așa-i acest Culi totdeauna! oftă bătrâna. Feciorul ei ieșise, întorcând aceleași sprâncene posomorâte. Sania era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
undoire a trupului. Ne întreba ca să nu tacă și să înțelegem că ne acordă atenția cuvenită. —Ne ducem în colo, îi răspunse barcagiul. Dumneata ești, nene Fane? După cum se vede. Poate duci pe dumnealui la coliba uncheșului? Omul meu nu catadicsi să-i răspundă. Ea râse cu toți dinții. —Iaca, i-am dat unui berechet opt lei, să-mi cumpere pâine și pamblică. N-ar mai fi ajuns! Pâine să se facă și pamblică - să-l mănânce și să-l întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cred că s-a întors în satul ei din Castilia, ca să-și sfârșească zilele printre ai săi. Adăugă apoi cu jumătate de gură: — N-ar fi trebuit să plecăm niciodată din Granada. — Poate că ne vom întoarce acolo. N-a catadicsit să răspundă. Mâna ei a măturat aerul din fața ochilor, alungând parcă o muscă stăruitoare. — Cere-mi mai degrabă noutăți despre fiica ta. Chipul i s-a luminat. Al meu așijderea. — Așteptam să-mi vorbești tu despre ea. Nu îndrăzneam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oarecare bucurie sau surpriză, la această veste cât se poate de oficială, am fost profund înciudat. Harun păru brusc preocupat de o pată de noroi de pe marginea mânecii sale bufante. După ce frecă și suflă peste ea ca să șteargă orice urmă, catadicsi să rostească, într-o notă de pioasă frivolitate: — Între Roma și Constantinopol, spui tu? Și în ce scop? — Al păcii. N-ar fi minunat ca, jur-împrejurul Mediteranei, creștinii și musulmanii să poată trăi și face negoț împreună fără războaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cruce... Nu știi că locul tău acolo este?“. Ester râdea înfiorată de o astfel de dojană, ca și cum Teodora îi descânta sau îi ghicea. Am încercat să o întreb atunci ce-i cu Mocofanul acela pe care tot îl urmărea. Abia catadicsi Teodora să mă privească și-mi aruncă, peste umăr, dintr-o singură suflare, privind întruna prelungile degete ale lui Ester: „DACĂAIFICITITLEVIȘTROSNAIMAI ÎNTREBATÂMPENIIÎNCLIPEDEONIX“. Teodora a rămas și ea pe Bulevard. A îmbătrânit (eu ce-am făcut?), bântuie acum de la Cercul Militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu mulți ani înainte, în loc să mă simt onorat de o astfel de companie râvnită poate de alții, așa cum și eu în studenție mă simțeam important dacă în pauza dintre două ore de curs, între ceilalți care ne strângeam în jurul lui, catadicsea să-mi adreseze câteva cuvinte, în loc de toate acestea mă lăsam dus într-o mohoreală tot mai apăsătoare. Și mă gândeam la anii aceia petrecuți la școala ajutătoare din orășelul dunărean de pe lângă locul unde fusese cândva anticul Aegyssus. Zilele mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
familiei și servitorii așteptau jos, speriați, neștiind ce să facă. Jorge s-a ascuns În camera lui, pe Întuneric, dar pînă și acolo ajungeau strigătele lui don Ricardo. Jacinta a fost concediată chiar În ziua aceea. Don Ricardo n-a catadicsit nici măcar să se uite la ea. Le-a poruncit valeților s-o alunge din casă și i-a amenințat cu aceeași soartă dacă vreunul dintre ei avea să păstreze legătura cu ea. CÎnd don Ricardo a coborît În bibliotecă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
s-a Întors acasă și s-a masturbat furios În timp ce-și imagina cum Împlîntă lama cuțitului În trupul acelei femei, cîte doi-trei centimetri la fiecare lovitură, lent și metodic, privind-o În ochi. Poate că atunci va fi catadicsit să-i dea adresa lui Carax și să-l trateze cu respectul cuvenit unui ofițer de poliție. Julián Carax era singurul om pe care Fumero Își propusese să-l ucidă și nu reușise. Poate pentru că fusese primul și totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lăsat În pace. Și, după o pauză, stomatologul plusă din nou: „Sunteți cumva un Împătimit al rebusului?”. Ciungul nu-i răspunse nici de data aceasta. „V-aș putea oferi În acest caz o Întreagă colecție de reviste...” În sfârșit, celălalt catadicsi să-i răspundă: „Observ că vă arde de gumă. Dar, după ce o să mă ascultați, o să adoptați un altfel de ton. În treacăt fie totuși spus, n-aș putea nega că În timpul meu liber n-am dezlegat cuvinte Încrucișate. Dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el. „Sunteți un egolatru. Vă adorați propria dumneavoastră goliciune la fel de mult ca pe-o femeie. Sau poate chiar mai mult...” Noimann-viermele căpătase glas. Glasul trebuia anihilat. „Ce vrei să insinuezi cu asta?” spuse Noimann-cel-de-sus, adresându-se lui Noimann-cel-de-jos, fără să catadicsească a-l privi. „Nimic, nimic”, făcu celălalt, cu vocea unduioasă, ca un șarpe. „Atât, doar că...” „Doar că?” ridică din sprâncene Noimann-cinicul, a cărui mână se Întinse după cravașa nevăzută. „Doar că iubirea aceasta a dumneavoastră unora li s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
est, așa că ești În drumul meu. Își făcu de lucru extrăgându-și cheile din buzunarul pantalonilor și fixându-și geanta Hermès În spatele motocicletei. Hai să-i dăm drumul, da? Oamenii au nevoie de mine În momentul ăsta. Încălecă motocicleta și catadicsi să se uite la mine. Ei? Pe moment am rămas mută, până când a pocnit efectiv din degete. Hai, scumpo, e momentul să iei o decizie. Vii sau nu? Nu e așa de greu. Aseară nu erai deloc nehotărâtă... Întotdeauna nutrisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]