719 matches
-
Pentru a demonstra existența și practicarea diferitelor meșteșuguri la Umbrărești, ilustrăm aspectul prin singurele surse de informare pe care le aveam, în afara numeroaselor obiecte despre care am discutat. Este vorba de recensămintele invocate deja mai înainte cu terminologia timpului lor, catagrafii. În ele, în primul rând aceea din 1774, se specifică meseria atunci când locuitorii sunt înscriși cu prenumele și cu numele ocupației de bază (dascăl, popă), dar și meseriile. În anumite situații, numele meseriei va trece la urmași ca nume de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
1774, se specifică meseria atunci când locuitorii sunt înscriși cu prenumele și cu numele ocupației de bază (dascăl, popă), dar și meseriile. În anumite situații, numele meseriei va trece la urmași ca nume de familie, situație prea bine cunoscută. Spicuim din catagrafii acele nume de locuitori care desemnează pe purtătorii unei meserii. Astfel, în 1774, la satul Umbrărești și Condrea găsim pe Dănăilă morar, Manole morar, Adam rotar, Sava croitor, Costandin olar, Neculaiu ciubotar, Micul plugar. Termenul plugar, în cazul dat, nu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
meseria de rotar de la care a derivat a Rotăriței sau Arotăriței. Modul acesta de formare a numelor proprii în onomastica românească este ceva obișnuit. Mai întâlnim la Torcești pe Ioniță morar, Irimia morar, Costandin ciubotar și Enachi crâcimar (crâșmar). În catagrafiile din 1831 și 1845 regăsim cu aceeași meserie urmași ai celor din 1774, cum ar fi Mihăilă sin (fiu) lui Ioniță morariul, în 1831, apoi Ion sin Mihăilă morariul în 1845, observându-se trecerea de la tată la fiu a unei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
tragi”. O carte domnească din 15 mai 1780 cuprinde știrea privitoare la faptul că Gavril Conachi primise zestre, printre altele, 10 sălașe de țigani, pe Raicul, Lambru, Todosi fierari cu țigăncile și copiii lor, ceilalți fiind scripcari, cobzari, bucătari. În catagrafia ce cuprinde numele țiganilor dezrobiți de pe moșia Torcești a postelnicului Panaite Balș, datată 3 iunie 1854, întâlnim nume de robi țigani cu meseriile de muzicanți (scripcari, cobzari, toboșari) și ciobotari, dar nici un fierar, nici un bucătar sau alte îndeletniciri practicate în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
acest an. 4. Locuința și gospodăria umbrăreșteană „... trebuie să mai adăugăm și glasul obiectelor pe care oamenii le-au creat, bucurându-se de utilitatea și de frumusețea lor” Corina Nicolescu Am putut constata, ceva mai în urmă, lipsa menționării în catagrafii a meseriilor din zona prelucrării lemnului, în special pe aceea a dulgherilor, a constructorilor de case și alte acareturi, ca și cum asemenea preocupări nu ar fi existat. Nu credem că e o omisiune deliberată ori o scăpare din vedere, ci o
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
era de 1.044 galbeni la cursul anului 1854. Dar, pentru că Vistieria nu a achitat imediat suma, ci a tergiversat, suma a crescut la 1.080 galbeni, iar în lei echivala cu 13.541,45, la cursul din 1856. Din catagrafia cu datele pe care le-am reprodus și din documentele ce o însoțesc (adrese, cereri) nu rezultă dacă boierul și-a primit sau nu suma de bani, rămâne important acum să reținem numărul mare de robi țigani ce se aflau
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
său, fiind acuzat de numeroase furturi, și a fost dus dincolo de Nistru. Familia nu a pierit, ci s-a înapoiat în totalitate acasă, mutându-se mai apoi la Ivești unde, prin urmași, dăinuie și astăzi. Numele Gotu se întâlnește în Catagrafia robilor țigani de la Torcești, iar printre cei implicați în spargerea și furtul din casele lui Panaite Balș în 1838 se găsește și un țigan cu acest nume. Am evocat situațiile acestea neplăcute, cunoscute și trăite direct, pentru ca lumea să știe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
satele umbrăreștene nu intră în tiparul confecționat teoretic de diferiți istorici. Am arătat deja cum satul numit Slobozia-Torcești a rămas totdeauna la statutul de sat răzeșesc, făcând parte din marea obște a Umbrăreștilor. Dar găsim, la un moment dat, în catagrafia din 1774, unitatea administrativ-teritorială Slobozia-Condrea inclusă în vechea obște a Umbrăreștilor, având vatră proprie de locuit, sat cu oameni răzeși în tot timpul existenței sale. Prin urmare, avem două entități cu epitetul de slobozie, despre care știm sigur că n-
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
participant la efectuarea unei hotărnicii din satul vecin, „Bârlădenii, care sunt la ținutul Tecuciului”, pe Darie, vătav al logofătului Manolache Costachi (în acest răstimp a crescut mult numărul slugilor boierești), pe Ion Drăgoi, mazil la Torcești, înregistrat ca atare în catagrafia din 1774, dând și o mărturie în 1784. Poate vor fi existând și alte nume prin documente pe care noi nu le-am văzut, dar fenomenul la care ne referim reprezintă o realitate ce nu poate și nu trebuie trecută
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la tătari împreună cu alte cărți”, „popa Ioan, slujitoriu acestei sfinte biserici”, Siliștea, desigur; -Catagrafia din 1774 înscrie pe „popa Sandul și pe popa Ion Pleșcan”; în 1809, pe preotul Vasilachi Sandul (fiul celui din 1774) și pe Mihai Rusul, iar catagrafiile din 1831 și 1845 pe preotul Gheorghe, fiul lui Stanciul, preotul Ioan, fiul lui Ioan Iacomi, preotul Toader, fiul lui Dumitrașcu Frangule, și pe Neculai Nuțu. Ceea ce s-a numit în ultimul timp biserica din satul Slobozia fusese în trecut
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
preotul Vasile Sârghie și Tudorache Sârghie și alții ai lor”, prin care au consimțit să cedeze partea lor „ce să numește Tămășenii”, pretinsă de Elenco Manu „tot sub nume de Boziești”. Vasile Sârghie era fiul preotului Sandu Sârghie, înscris în catagrafia din 1774, „popa Sandu”, menționat și în unele sămi ca preot la ctitoria lui Conachi, arătat într-un istoric al bisericii Sf. Nicolae din Tecuci drept ctitor al ei. Catagrafia din 1774 nu cuprinde nominal Bozieștii, și nici pe preoții
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Boziești”. Vasile Sârghie era fiul preotului Sandu Sârghie, înscris în catagrafia din 1774, „popa Sandu”, menționat și în unele sămi ca preot la ctitoria lui Conachi, arătat într-un istoric al bisericii Sf. Nicolae din Tecuci drept ctitor al ei. Catagrafia din 1774 nu cuprinde nominal Bozieștii, și nici pe preoții care vor fi slujit aici în acest timp. Cele din 1831 și 1843 îl includ în entitatea numită Slobozia-Umbrărești, unitate administrativă și fiscală formată din satele Siliștea, Tămășenii și Bozieștii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mai sus, este menționat în rândul martorilor „popa Tudor din Torcești”. La fel, pe data de 14 martie 1681, își dă iscălitura: „Az (eu), popa Tudor iscal”, în cuprisul zapisului arătându-i-se și satul, „popa Tudor din Torcești”. În catagrafia din 1774, satul Torcești este arătat cu trei preoți și anume: popa Ioniță, popa Vasile și popa Timofti. Un articol din revista „Arhivele Basarabiei” dă greșit numele satului, Porcești în loc de Torcești, explicabilă greșeala dacă avem în vedere asemănarea literei P
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
corect, Vovidenia = Ovidenia, preoți fiind Vasile și Luca Mitrea. Acest Vasile poate fi una și aceeași persoană cu „popa Vasile” din 1774, dacă, ceea ce este posibil, va fi avut o viață și păstorie îndelungată cum se întâmpla în multe situații. Catagrafiile din 1831 și 1845 înscriu la satul Torcești preoții: „preot Ioan fiu lui Ioan Soare, preot Luca, fiu lui preotul Mitre, preotul Lupul, fiul lui preotul Ioniță, preotul Vasile, fiu preotului Vasile Onul”, în 1831, „preotul Lupu, fiu lui Ioan
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
îndoit în unghi drept și ajungea la încheietura palmei cu antebrațul, după ce obiectul măsurat era trecut pe ambele fețe (părți) ale palmei, având ceva mai mult de 0,637 m, cât dă Dicționarul limbii române moderne. Am văzut cum în catagrafia din 8 ianuarie 1862 privind averea Maftei Bobocea s-au înregistrat și „6 /șasă/ coți citu năhutiu” (culoarea năutului) și „30 /triizăci/ coți pânză de bumbac”. Negreșit că cineva dintre membrii grupului, care au întocmit catagrafia, a folosit măsura cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Am văzut cum în catagrafia din 8 ianuarie 1862 privind averea Maftei Bobocea s-au înregistrat și „6 /șasă/ coți citu năhutiu” (culoarea năutului) și „30 /triizăci/ coți pânză de bumbac”. Negreșit că cineva dintre membrii grupului, care au întocmit catagrafia, a folosit măsura cu cotul și nu unitatea modernă, metrul. Copil fiind, am văzut cum, atât pentru terenuri, cât și pentru țesături, părinții foloseau vechile unități de măsură: pasul, stânjenul, prăjina, obrațul, cotul, tenchiul de bumbac, sculul de lână, dovadă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
teme ale literaturii universale și românești Iubirea" de prof. Stan Ștefan, „Dimitrie Cantemir în gândirea și conștiința națională română" de prof. Gheorghe Clapa. La cele de mai sus se adaugă multă poezie, corespondență a unor ierarhi bisericești cu autoritățile timpului, catagrafii culese din arhive, prezentarea unor șantiere arheologice și comentarii asupra vestigiilor etc. O revistă care trebuie citită număr de număr. Format 22x31 cm, în 20 de pagini. Din caseta redacțională desprindem că în octombrie 2007 revista este realizată de către Marin
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
monografii locale și zonale (com. Horlești și com. Ipatele, jud. Iași, com. Vulturești și satul Gugești, jud. Vaslui, zona vitivinicolă Cotnari), cu accente pe istoria socială, instituțională, onomastică și cu exigență pentru Ținuta științifică a investigațiilor; editarea de izvoare documentare (Catagrafiile Moldovei). Numeroase premii și distincții. înregistrează o bibliografie impresionantă, 53 de recenzii, note, interviuri, evocări, 39 de studii și articole, 15 volume tipărite. Excepțional atașat de jud. Vaslui, model de seriozitatea și competență în susținerea manifestărilor socio culturale. CODREANU, Theodor
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
câmpul informativ, dar mai ales cât de adânci îi sunt cunoștințe le despre trecutul și prezentul orașului atunci când face referiri de substanță la istoria locurilor și a oamenilor, la etapele teritorial administrative parcurse, la statisticile timpului - cu multe recensăminte și catagrafii, de fiecare dată dovedindu-se că școala și limba română au fost la ele acasă încă de la 1766, cu mult înainte de apariția școlii publice la Dorohoi. Dezvoltarea judecătorească și administrativă, culturaliza rea populației, rolul primăriei și al administrației în general
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
până în zil ele noastre, eroii localităților înfrățite în războaiele de la 1877, 1916-1918, 19401945, evoluția administrativă a satelor, a școlilor, bisericilor, a celorlalte instituții și a oamenilor, cu punctarea tradițiilor, obiceiurile, a folclorului, inclusiv personalitățile... Plus necesarele fotografii și utilele anexe, catagrafii, hărți, spițe de neam etc. Volumul, ca de obicei, este susținut de o bib liog rafie care pune în valoare cercetarea celui pe care prefațatorul, spre deosebire de opiniile autorului (p.243), îl consideră un sentimental, fiu adoptiv al localității, cu dispunere
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ori întrebuințarea firelor d e câ nepă, lână sau in (p. 250); când se umple butoiul cu apa pentru aghiazma Bobotezei, în ajunul zilei sau a doua zi după slujba de Bobotează (p.233). Este important să știm că în catagrafia din 1920 proprietarul satului Pogănești era Alecu (Ale xand ru) Balș (p.62) și că în 1835 satul Pogănești purta numele de Petrimănești (p.63) dar valoare mai mare are tocmai faptul neevidențiat că încă de la 21 martie, 1809 prin
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
că Dunărea, în mersul ei spre Galați, trece și pe la Brașov! A doua greșeală o face Augustin Z. N. Pop în legătură cu moș Miron Prisacaru. Acest personaj n-a trăit la Ipotești. A fost creat de Cezar Petrescu, în romanul său. Catagrafia satului Ipotești, din anul 1820, arată, ca prisacar, numai pe Vasile Prisacar, pe partea stolnicului Iordache Murguleț. În celelalte catagrafii ale aceluiași sat, întocmite în anii 1831, 1838 și 1845, nu figurează nici un prisăcar și nici în mitricile satului de după
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în legătură cu moș Miron Prisacaru. Acest personaj n-a trăit la Ipotești. A fost creat de Cezar Petrescu, în romanul său. Catagrafia satului Ipotești, din anul 1820, arată, ca prisacar, numai pe Vasile Prisacar, pe partea stolnicului Iordache Murguleț. În celelalte catagrafii ale aceluiași sat, întocmite în anii 1831, 1838 și 1845, nu figurează nici un prisăcar și nici în mitricile satului de după acei ani, deci nu era prisacă la Ipotești. În schimb, în catagrafia satului Cătămărești, de alături, la anul 1831, "pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Prisacar, pe partea stolnicului Iordache Murguleț. În celelalte catagrafii ale aceluiași sat, întocmite în anii 1831, 1838 și 1845, nu figurează nici un prisăcar și nici în mitricile satului de după acei ani, deci nu era prisacă la Ipotești. În schimb, în catagrafia satului Cătămărești, de alături, la anul 1831, "pe partea Ilenii Botezoaia", care era în hotar cu Ipoteștiul, între birnicii havalegii găsim, la nr. 5, pe Andrei sin Miron Prisacaru 43. Nu mai trăia bătrînul Miron Prisacaru, căci nu figurează în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Cătămărești, de alături, la anul 1831, "pe partea Ilenii Botezoaia", care era în hotar cu Ipoteștiul, între birnicii havalegii găsim, la nr. 5, pe Andrei sin Miron Prisacaru 43. Nu mai trăia bătrînul Miron Prisacaru, căci nu figurează în acea catagrafie, din 1831. Dar nici fiul său, Andrei, n-a stat mult ca prisacar, pentru că în catagrafia Cătămăreștilor, din 1838, apare Petre Pahonțu, cu mențiunea: "slugă prisacar chihaie, la D-sa Vornic (easa) Maria Calimah"49. Între bătrînul Miron Prisacaru, care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]