268 matches
-
cele trebuitoare, crezi că mă mai apucam eu de crâșmărit? Nici pomeneală. Da’ de la bunicu’ au rămas până și țoiurile. Dar dumirește-mă dacă urmașii lui moș Vasile Căpitanu sunt buni de plată.” „Asta cam așa-i. De aici din catastif se vede limpede că toți și-au plătit datoriile, numai Vasile Capitanu a rămas cu datoria neștearsă... Ceea ce înseamnă bun de plată”. „Și cum se poate cere datoria asta, domnule perceptor?” - a întrebat Costică. „Faci tu o cerere la primărie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
țoi cu rachiu. „Păi n-ar fi mare lucru. Numai să-l sperii puțin pe Toader, că are de plătit datoria rămasă de la bunicul lui. Îi trimiți prin goarză o țâdulă în care pui atâtea parale câte scrie aici în catastiful ista. Și pe urmă las’ pe mine.” - l-a lămurit Costică. Spunând acestea, s-o și dus după al treilea țoi cu rachiu, pentru că perceptorul nu era om care să ducă băutura la ureche... Și uite așa, într-o z
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aici! M-ai scos dator în locul bunicului Vasile? Și încă ce datorie! Cum ți-a venit o idee ca asta, băiete?” „Stai că îți arăt îndată cum stau lucrurile”. Și nu i-a trebuit decât o clipită până să scoată catastiful... Îl ținea la îndemână pehlivanul, fiindcă știa că Toader va veni să-i ceară socoteală. „Uite aici! Vezi? Aista-i scrisul bunicului Ion... Ce scrie aici? Vasile Căpitanu. Și mai departe, uite ce șir de socoteli. Am adunat și o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu trebuie să-i dați. Apoi și ție o să-ți plătim tot vinerea. Ce zici? Dacă așa ați hotărât, așa să fie. Numai să nu nimeresc și eu, ca țiganul vinerea la stână... Nici o grijă Costache. Trece doar totul la catastif, zi de zi. Ca să nu fie nici-un bănat, am să mă iscălesc pe fiecare foaie cu socoteli. Bun cuvânt? Mai bine nici că se poate. Ca la carte... Abia ce au sfârșit vorba, că au intrat și cărăușii. Ce ne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Asta-i chiar o treabă bine gândită. Pe fața lui Hliboceanu a trecut o lumină fugară și i-au strălucit ochii de mândrie. Da’ cum îi plătiți lui Costache în fiecare seară? - a întrebat moș Dumitru. Simplu. Costache trece la catastif tot ce ne pune pe masă și eu iscălesc în fiecare seară, iar vinerea plătim și gata. Toate bune, dar Costache știe de hotărârea voastră? - a sărit Pâcu cu întrebarea. Dacă nu făceam treaba cu temei, nici nu deschideam vorba
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a început să facă socotelile. Hliboceanu privea cum zboară bilele abacului dintr-o parte în alta, ca rândunelele pe sârma telegrafului, și cum din când în când ovreiul scria pe terfeloaga din fața lui. Când a terminat treaba, i-a întins catastiful lui Hliboceanu. Uite câte parale ai de luat. Îi bună socoteala sau nu? Apoi eu încă n-am socotit, da’ știu că nu te-a lăsa inima să dijmuiești munca noastră. Uite-te la el cum face pacate! O viață
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
devenit întrebătoare. Cotman a continuat vorba fără zăbavă: Lotrii l-au lovit pe la spate. Când l-au văzut doborât, i-au luat banii din chimir. Adică banii tuturor, nu numai pe ai lui! Așa că tu, Costache, să ne treci la catastif și să ne mai păsuiești până vinerea viitoare. Să nu ai grijă, că nu rămânem datori. Dar pe lotri cine îi găsește, Ioane? - a întrebat Alecu Slobodă. Întâi să-l vedem sănătos pe Hliboceanu și pe urmă le-om dibui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ajungeau până la Diego Alatriste prin fereastra deschisă asupra uneia din marile curți interioare ale maiestuosului edificiu regal. Nu era decât un covor pe pardoseala goală de lemn, și pe el trona o masă enormă, Închisă la culoare, gemând de hârtii, catastife și cărți, cu un aspect la fel de solemn ca și bărbatul așezat În spatele ei. Omul acela citea scrisori și acte, metodic, pagină cu pagină, și din când În când Însemna câte ceva pe margine cu o pană de gâscă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
înmormîntare. Dovada cea mai bună a sleirii metafizicii este că în tărîmul ei nu mai există controverse, dispute și puncte fierbinți, cum nu mai există pasiuni care să-i tulbure liniștea. Există doar consensul obosit al celor care îi cercetează catastifele din nevoia de a-i reface istoria declinului. Dar o mistuire vie, de-a dreptul pătimașă, provocată de prezența instanței transcendente - numele tehnic dat bietului Dumnezeu - nu mai întîlnim azi la nimeni. Transcendentul a încetat să mai fie o problemă
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
nu, i-am dat-o lui Joy, o Fată Roșie, o gazdă din galeria executivului; a pus-o după bar și trebuie să mă întorc pentru că acolo e un document extrem de important, unul vital, vă rog... Sergentul care scria în catastif, zise: — în regulă, băieți. Lanark simți cîte o mînă încleștată pe fiecare umăr și țipă: — Dar de ce sînt acuzat? Nu am lovit pe nimeni, nu am molestat pe nimeni, nu am molestat pe nimeni. De ce sînt acuzat? — Că te piși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu pălăria pe cap și bastonul în mâna dreaptă. Privi în sus spre birou, își arătă obrazul brăzdat de riduri, apoi își lăsă capul în jos și se puse brusc în mișcare. El ar fi rămas acolo la masă cu catastifele în față și W. știa dinainte cu ce priviri avea să se uite taică-său mai întâi la cifre și pe urmă la el: — Nu faci nici două parale pentru întreprindere, îi spunea privirea aia lui W., fratele mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
înțeles, domn’ sărjănt! a încercat Petrache să îndulcească atmosfera. Costăchel însă abia a schițat un zâmbet palid. Eh! Apoi eu m-am dus, Costache. Ai grijă cum umbli și grăbește-te! Petrache a pornit din casă în casă, cu un catastif sub braț, chipurile pentru a strânge făncialul. Despre făncial însă lua vorba numai în casele celor pe care îi știa din tagma lui Catârcă. În rest, îi întreba tainic câtă sămânță le-ar trebui, atrăgându-le atenția să nu spună
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
sidef și de fildeș, paravanul ornat la fel, ascunzând un colț al odăii, cu un șal de muselin atârnând peste el, masa joasă cu tipsii de argint cu dulciuri, cele câteva suporturi pentru cărți deschizându-se în X, pline de catastife și volume legate în piele. — Mă iertați, răspunse ea la salutul celor doi bărbați. Treburile antrepozitului mă rețin aici toată săptămâna. Aici lucrez, aici dorm și mănânc. Sâmbăta merg acasă, iar duminica îmi conduc mama, mătușa și bunica, împreună cu toți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă măritasem și-mi vedeam de bărbat și de băiat. Bărbatul meu era bătrân. A murit și el. Copiii cresc împreună cu ai Sofulei. Eu mă ocup de negoț. Mă uit cum descarcă și încarcă grânele și lemnul, trec socotelile în catastife, schimb ducații în parale, galbenii în pietre și bijuterii și ciulesc urechile să aflu. Ce am aflat, domnia ta? Poate ar trebui să știi. Am aflat că atunci, în locul lui Nicos la exaporit a fost Barbu Brâncoveanul, nepotul domniei tale. A
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
are nimic mai sfânt pe lume decât caii. — Prea zdravăn nu e. Mai an l-au prins c-a scos din visteria domnească șaptesprezece pungi. Vodă a vrut să-i taie mâna dreaptă și să-l arate prin târg cu catastiful de gât. — Și? — Au sărit sfinția sa și finul meu, Constandinul Stancăi, și l-au apărat. Au plătit și paguba la visterie să se șteargă vina. — De ce? Cică Ilinca ne-a fost soră și facem neamul de râsul lumii. Acum vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de trupuri, scăldând nevinovăția într-un măcel, sângele curgând pârâu pe trepte.” Maiota s-a oprit, s-a întors cu spatele spre elevi, pășind spre pupitrul său. Ștefan își aducea aminte de suspinele sacadate ce se auzeau subliniind tăcerea. Pe catastiful din fața lui, cerneala slovelor se îngălase de udătura lacrimilor. Plângea în rând cu ceilalți spudei, plângea din toate băierile inimii, chiar dacă era cocon domnesc și nu se cădea. Oare de atunci n-a mai plâns el? Deschise ochii. Se crăpa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care or să rămână pe cei care au adus-o sau doar au văzut-o or să-i scurteze de-un cap... De vodă nici nu mai vorbesc! Stai, măi omule, nu te pripi, asta e doar o foaie din catastiful visteriei. Când l-or mazili pe Constandinul Stancăi, înseamnă să cadă toți vizirii, pașalele și seraschierii padișahului? N-avea grijă, neică. Atunci când l-or mazili, dacă o să se întâmple una ca asta, or să caute capugiul și ajutoarele lui până
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
simplă formalitate, dacă fuseseră cununați după ritul ortodox. Desdemona răspunsese afirmativ. Crescuse cu certitudinea că preoții Își dădeau seama dacă spuneai adevărul sau nu, dar părintele Stylianopoulos nu făcuse decât să dea din cap și să le treacă numele În catastiful bisericii. Acum Își lasă paharul jos. Își recită binecuvântarea, aghesmuind pragul. Totuși, Înainte să termine, nasul Desdemonei intră din nou În acțiune. Simte ce-a mâncat preotul la prânz. Îi detectează izul de sub braț când acesta face semnul crucii. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asta, Emma ! spune tata. Crezi că ai să reușești vreodată ? — Nu... știu. Ăă... tată, apropo. Am un cec pentru tine. Încep să scotocesc stîngace În geantă și scot un cec de 300 de lire. — Bravo, spune tata. Te trec În catastif. În clipa În care bagă banii În buzunar, ochii săi verzi sînt străbătuți de un licăr. Asta Înseamnă să Înveți valoarea banilor. Înseamnă să Înveți să stai pe propriile picioare ! O lecție foarte importantă, spune Nev, Încuviințînd. Ia o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
restul ziarului, căutînd vreo știre despre Helenowski, Brownell și bătăușii de polițiști. Nimic. Previzibil: doi polițiști cu niște vînătăi mititele acolo nu Înseamnă o știre, iar bătăușii nu avuseseră timp să ajungă la vreun avocat fără scrupule. Jack Își scoase catastiful. Pagini Împărțite În trei coloane: data, seria cecului, suma. Sumele variau Între un sutar și două bătrîne. Cecurile erau completate pentru Donald și Marsha Scoggins din Cedar Rapids, Iowa. La capătul celei de-a treia coloane venea totalul curent: 32
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Să-i programeze o audiență. Livia ezită în continuare. Parcă ar mai zăbovi un pic. — Acum, dacă nu te superi, draga mea, aș vrea să mă ocup și de treburile statului. Bănuiesc că Ianuarius așteaptă deja, cu brațele pline de catastife. Parthenicus încuviințează temător. Augusta înțelege că pentru moment nu mai poate face nimic și bate în retragere. Când ajunge însă în dreptul ușii, principele o cheamă din nou: — Iubita mea soție, după cum bine știi, săptămâna viitoare probabil, Senatul ne va vota
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Lal se întunecă la față. Întotdeauna a fost greu de controlat, chiar și înainte să-i moară mama. Tatăl o neglija, indiferent ce-ar fi făcut; era prea ocupat să facă bani, ca să se mai intereseze de ce se întâmpla în afara catastifelor sale cu coperți legate în pânză. Servitorii veneau în biroul lui să-i spună că fata a aruncat cu o cupă în portar, că refuză să mănânce sau că stă de vorbă cu femeile din tribul Bikaneri, lângă poarta crematoriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gordian este tăiat de Fox, profesorul de istorie. — Am nevoie de cineva care să scrie, Bridgeman. Un fel de călugăr în escritoriu. Tu vei fi cel care va consemna memoriile. Astfel, Bridgeman notează punctajul, stând pe treptele pavilionului cu un catastif în poală și o grămadă de plăcuțe metalice la picioare. Când rămâne singur, până și alergia îi mai slăbește în mod misterios, se simte chiar bine. Înregistrarea situației jocului este un fel de meditație. Simte că și-a găsit locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pasele bărbaților - se împidică, fug, sunt prinși din urmă - șasele și patrul lor victorios, îmbinarea celor șase puncte domino ale unei bile într-un singur M sau W. Minge după minge, trimestrul de vară se îndreaptă spre o concluzie. Pe lângă catastiful în care face înregistrările, ține și propriile sale evidențe. Primul caiet de însemnări este plin și îl începe pe al doilea, cu înregistrări despre buretele Victoria, bondari, corectitudine și îngrijitorii terenului sportiv. Uneori, cele două procese de marcare par să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Serviciul Colonial. Nu pare apt pentru o carieră militară. Desigur, științele legale îi sunt destinate. Are nevoie de experiență juridică și astfel se face că firma Spavin & Muskett are nevoie de un slujbaș. Ce poate fi mai simplu? Îngropat în catastife, zilele lui Jonathan trec supărător de încet. Pe când cară dosarele dintr-o încăpere în alta, se imaginează alergând gol pe Coasta de azur. Se înfioară la gândul ce ar face Star din Spavin & Muskett; civilizație, în cel mai rău caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]