603 matches
-
Ambele situații de negare a stării de boală sunt puternic generatoare de stres psihic. În general, negarea bolii denotă o mare fragilitate psihică, motiv pentru care se impune abordarea situației cu mult tact și moderație spre a evita o reacție catastrofică din partea bolnavului (chiar sinucidere) în cazul în care acesta este pus brutal în fața realității și perspectivelor bolii de care suferă (Jeammet Ph. et al., 1993, cit. în I. B. Iamandescu, 1997). Balint (citat de Cucu) găsește în cadrul trăirii bolii următoarele
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
personajele din schițele sale au un profil frust, dar și o psihologie lipsită de accidente, care confirmă, la fiecare pas, așteptările cititorului. Culoarea și prospețimea narațiunilor provin din „subiectul” ales: imaginea unei societăți destructurate, în primul rând din cauza unui război catastrofic, a cărui memorie răzbate pretutindeni și, în mod nedefinit, de bulversantele răsturnări de ierarhie pe care le aduce instaurarea comunismului. Naivitatea și buna-credință, uneori stupefiante, se ciocnesc de versatilitatea și ipocrizia socială, într-o frescă unde moravurile au trăsături vii
TURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
refuze deși îi recunoaște existența și consecințele. 4) Tipul resemnat este cel care cedează în fața propriei suferințe, iar din discursul său rezultă faptul că este copleșit de propria suferință și refuză să lupte împotriva ei, relatând un punct de vedere catastrofic pentru propriul destin. 5) Tipul victimizat este bolnavul care manifestă o stare de regresiune psihică datorită bolii, motiv care-l face să se considere o „victimă” a unor situații nefericite de viață, reale sau imaginare, la care se adaugă nevoia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conținutul discursului. În manie expunerea verbală are un caracter expansiv euforic, dominat adesea de asonanțe și putând ajunge la fugă de idei sau verbigerație. Asociațiile sunt sumare, rapide, tematica inconsistentă. În melancolie limbajul este sărac, dominat de teme depresive sau catastrofice, de culpabilitate și suicid. Aceste aspecte, enumerate succint mai sus, exprimă modalitățile variate ale limbajului bolnavilor psihotici și nevrotici. S-a vorbit adesea chiar de un model particular de prezentare-relatare de către bolnavi a suferinței sau transformării personalității lor, relatare integrată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de bolnav exagerat în raport cu precedentul. El este dominat de „ideea bolii”, care-i declanșează o stare de angoasă, o tensiune psihică permanentă. Totul în cazul acesta capătă proporții exagerate, amenințătoare, de o maximă gravitate. Bolnavul este agitat, are idei sumbre, catastrofice în legătură cu boala sa. Ideea de boală îl domină atât în plan ideativ, cât și afectiv. Se consideră condamnat, suferind de afecțiuni grave, incurabile. Medicii au foarte mult de luptat cu această categorie de bolnavi, trebuind să trateze atât boala, cât
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
neplăcută reprezentând răspunsul psihofiziologic al individului la un conflict intrapsihic” (A.M. Freedman, H.L Kaplan, B.J. Sadock). A. Porot definește anxietatea în raport cu următoarele trei condiții esențiale: a) Sentimentul iminenței unui pericol, nedeterminat, însoțit de elaborarea fantasmatică a unor imagini tragice, catastrofice, pentru individ. b) O atitudine de așteptare în fața unui pericol, o adevărată stare de alertă care invadează persoana în totalitatea ei, sistându-i orice fel de activitate. c) Impresia incapacității persoanei de a putea acționa în fața pericolului combinată cu sentimentul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca o probă, ca o mărturie, un test particular pe care persoană respectivă îl face în fața semenilor săi pentru a-i convinge cu acest ultim argument (gestul mortal) de justețea ideilor sale. Remarcăm aici o nota de histrionism. 5) Funcția catastrofică: suicidul apare, în acest caz ca un tip de reacție de inadaptare la situațiile vieții, o lipsă de voință, panică, angoasă, o erupție emoțională care scapă controlului individului. 6) Funcția de șantaj: în cazul acesta suicidul este utilizat ca un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proiectiv al situațiilor conflictual-traumatizante asupra unui membru victimizat al familiei; patologia de grup comunitar închis, de tipul grupurilor vulnerabile marginalizate de societate sau auto-segregate din considerente socio-moral-religioase etc. psihozele colective datorate unor stări de criză socială, politică, economică, moral-religioasă, situații catastrofice naturale etc. psihoze colective de tip protestatar-revendicativ legate de frustrarea unor drepturi socio-politice sau cultural-religioase, etc; psihoze colective datorate unor situații sociale închise, de tipul „situațiilor-limită” legate de privarea libertății etc. Aceste forme de manifestare colectivă a proceselor psihopatologice, mai
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
colectiv devine cel mai important și, în final, unicul instrument socio-politic de manipulare al colectivităților social-umane printr-un mecanism de sugestie colectivă. Psihozele colective sunt determinate și întreținute de simbolica unor discursuri colective care prezintă și interpretează într-o formă catastrofică evenimentele istorice ca pe niște pedepse pentru culpabilități colective (invazii străine, războaie, epidemii, secetă, foamete, inundații, cutremure, moartea unor personalități politice etc.). Se poate vorbi în această situație despre o întreagă semiotică a negativității interpretată ca prevestind nenorociri colective: eclipse
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu se mai recunoaște pe sine și, din acest motiv, nu mai poate înțelege raportul firesc cu lumea reală pe care o simte străină, inautentică, ostilă sau chiar direct dăunătoare. În aceste condiții, încep să apară explicații fanteziste cu caracter catastrofic care accentuează și mențin această stare de incertitudine care generează o angoasă colectivă. În fața acestor situații, reacțiile de protest-opoziție nu vor întârzia să apară. Ele se manifestă sub forma unor conduite de refugiu, emigrații către zone (considerate) sigure, acte de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Între „vechi” și „nou” va apare un conflict valoric grav, care va avea repercusiuni asupra persoanei umane și a grupelor sociale. Orice încercare de explicare va eșua în idei confuze care vor sfârși prin a construi un „curent de opinie” catastrofic, apocaliptic, absurd. Apare o nouă mentalitate: mentalitatea de criză, model de gândire negativă care combină conflictul cu salvarea, absurdul cu miracolul. Într-o a doua etapă, vom observa apariția unor soluții salvatoare. A unor veritabile „conduite de refugiu” prin care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
origine, ca expresie a căutării unei ordini și siguranțe sociale care să anuleze angoasele și să confere o identitate precisă și sigură; conduitele de panică, psihozele delirante având ca substrat angoasa, nesiguranța în perspectiva viitorului legată sau raportată la teme catastrofice: sfârșitul lumii, apocalipsa, dezastre naturale (cutremure, inundații, epidemii devastatoare etc.); mișcări sociale de masă cu caracter protestatar, revendicativ, sau de schimbare a ordinii sociale, de următoarele tipuri: proteste, marșuri, greve, revoluții, lovituri de stat, terorism social, îndemnul la anarhie etc.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intensitate, caracterizată printr-o descărcare pulsională asupra unui obiect sau a unei persoane. Megalomanie: impresia falsă a unor bolnavi deliranți, constând în supraevaluarea calităților personale. Melancolie: tulburare psihopatologică caracterizată prin dispoziție tristă, viziune pesimistă, inactivitate, idei delirante de negație și catastrofice, durere morală, monoideism trist, izolare morbidă, pierderea inițiativei și a dorinței de a trăi, idei și acte suicidare. Menopauză: oprirea definitivă a ciclului menstrual la femeie. Vârsta critică de intrare în perioada de involuție. Este corespondentul andropauzei la bărbat. Mentismul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în teoria curriculumului? Altfel spus, de ce și încotro se îndreaptă varietatea ideilor și concepțiilor din teoria contemporană a curriculumului? Vom răspunde acestei interogații fundamentale în cele ce urmează. Deocamdată, precizăm că este vorba de o „ruptură” provocată de o răsturnare catastrofică a civilizației și culturii euroatlantice în ultimele decenii ale secolului XX. „Catastrofa” poate fi interpretată, desigur, și ca o „revoluție” de amploare. Ea a afectat toate domeniile vieții - de la cele practice până la cele imaginare, de la cele social-politice până la cele ale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Cum a evoluat curriculumul în educație? d) Care este stadiul atins de teoria curriculumului ca știință a educației? Ce teze se confruntă? Sunt ele fatalmente ireconciliabile? e) Ce deosebiri de fond există între curriculumul clasic și curriculumul modern? Ce discontinuități catastrofice există între acestea și curriculumul postmodern? Ce urmează după postmodernism și postmodernitate? f) Au determinat postmodernitatea și postmodernismul „moartea curriculumului modern” - declarată recent? g) Există „căi de ieșire”, „punți de continuitate”? Se poate imagina și fundamenta o teorie generală a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în tabere rivale: contestatarii și apologeții. Contestatarii evidențiau „incalculabilele nenorociri” pe care le va aduce omului și societății năvalnicul progres științifico-tehnic; apologeții, în schimb, profetizau „incalculabilele binefaceri” de care vor avea parte oamenii datorită descoperirilor științei și noilor tehnologii. Tema catastrofică era mai veche, fiind lansată de antimoderniștii deceniului anterior. Ea era însoțită de denunțarea științei și demonizarea tehnicii. Discursurile contestatarilor se sfârșeau, aproape întotdeauna, cu lamentații privind „distrugerea omului”, „dezumanizarea omenirii” și instalarea „antilumii” pe Pământ. Discursurile apologetice propuneau imagini
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
utopie; dar, în secolul XXI, „visul lui Bell” se conturează din ce în ce mai clar ca o realitate. La fel ca și cealaltă previziune a sa, meritocrația. Un anumit romantism paseist, alimentat și de o ideologie stângistă, a continuat însă să alimenteze viziuni catastrofice. „Demonizarea științei” și anticiparea transformării omului în sclav al „Molohului industrial”, care va nimici mediul natural, va degrada cultura și moravurile și va distruge omenirea, au alimentat constituirea unui „cult al omului” sui-generis. Idealul acestui cult a fost adoptat aproape
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prin cursa înarmărilor se atinsese un terminus dincolo de care se crea o realitate absurdă: posibilitatea autonimicirii speciei umane. În consecință, a „spart” paradigma: a propus dezarmarea progresivă bilaterală și chiar a trecut la fapte; în mod concret, a întors cursul catastrofic al evenimentelor militare, câștigând simpatia întregii omeniri. Însă nu a mai gândit la fel de radical în privința problemelor interne ale Uniunii Sovietice. (Metodele sale perestroika și glasnost mimau doar radicalismul gândirii postmoderne și a trebuit ca alții să contribuie decisiv la dezmembrarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
intrinsecă, armonia. Așa apărea lumea pitagoreică, a cărei esență o constituia armonia numerelor naturale; tot astfel apărea kosmos-ul platonic, cu o organizare și o funcționare perfecte, susținute de zeități cu atribuții precise. Descoperirea numerelor iraționale de către pitagoreici a fost trăită catastrofic, întrucât acestea păreau a strica armonia divină a lumii; de aceea, îngrozitoarea dezvăluire matematică a fost interzisă și, vreme de multe secole, nimeni nu a aflat „taina pitagoreică”. b) Viziunea modernă a lumii. Imaginea antică s-a perpetuat încă 10-12
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
privire îngrijorată asupra efectelor secundare ale acestor tehnologii pentru condiția umană. Ele nu pot fi considerate doar benigne - cum afirmă, triumfalist, numeroși apologeți ai tehnologismului. Aceeași îngrijorare o exprimă postmodernismul și în legătură cu alte consecințe ale modernității. Aceste consecințe au culminat, catastrofic, în secolul XX, cu naționalismele, totalitarismele, tehnocrația, consumerismul, confruntările războinice de dimensiuni mondiale, posibilitatea cataclismelor atomo-nucleare ș.a.m.d. Per ansamblu, ar fi vorba despre o dezumanizare a omului în epoca modernă prin mecanizarea, automatizarea, industrializarea și tehnologizarea excesivă a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
București -, o stare de agitație perpetuă, cu schimbări radicale și bruște de atitudine, surprinse - nu fără parti-pris-uri - de notele Jurnalului lui Mihail Sebastian: „Nimeni nu e mai dezorientat decât el, mai descompus de frică, mai isteric în clipele nedecise, mai catastrofic în prevederi - și pe urmă, cu vechiul lui surâs triumfător, îți explică nu numai că a prevăzut totul, dar că ar fi fost în stare, «dacă ar fi fost ascultat», să prevină totul.” Ultimul deceniu de viață al scriitorului coincide
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
un grad înalt de neuroticism la individ. Interesul pentru această teorie se datorează faptului că ea prezintă date obținute prin observație în mod aparent surprinzătoare: există reacții nevrotice declanșate de condiționări aversive vechi care prezintă o persistență neașteptată în ciuda consecințelor catastrofice ale acestora și, invers, rezultate terapeutice stabile în timpul curelor aversive și în absența oricărui tratament de „susținere”. Fobiile „pregătite” Un alt fenomen pare a avea legătură cu ereditatea. Seligman a propus să distingem, dintre fobii, pe cele pe care le
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fiecare etapă depășită... Cel de al doilea se informează, întreabă, se schimbă, își notează progresele și eșecurile, își face exercițiile de expunere, își gradează nivelul de anxietate, începe să-și asculte gândurile, învață să-și identifice cognițiile negative, scenariile sale catastrofice, utilizează relaxarea... Acest efort terapeutic necesită deci energie, motivație, implicare atât din partea celui care tratează cât și din partea celui care este tratat, acesta din urmă dând dovadă și de perseverență, de răbdare și de curaj pentru a-și înfrunta temerile
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de oră până la o oră contribuie mai mult la progresul pacientului decât o consultație de 20-30 de minute, în timpul căreia expunerea nu este reală, evitările subtile nu sunt observate și controlate, dialogul socratic pentru evidențierea gândurilor alternative mergând până la scenariile catastrofice nu este operant... Pacienții trăiesc mai intens sentimentul eficienței terapiei atunci când ședința permite: - să se verifice dacă exercițiile au fost realizate, ca pacientul să transmită un feedback, să se realizeze cu acesta un debriefing în legătură cu ceea ce ar fi putut să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
realizate, ca pacientul să transmită un feedback, să se realizeze cu acesta un debriefing în legătură cu ceea ce ar fi putut să facă, cu cauza problemei sale, cu anxietatea și cu emoțiile pe care le-a resimțit; - să se lucreze asupra scenariilor catastrofice; - să se lucreze asupra distorsiunilor cognitive; - organizarea unor exerciții care se pot realiza în timpul ședinței; - să aștepte, să observe, să accepte creșterea angoasei, stagnarea și recăderea; - realizarea unui debriefing în legătură cu exercițiul care tocmai a luat sfârșit (emoții, cogniții, comportamente); - întărirea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]