877 matches
-
reflecție și opera de artă. Și aici se verifică structurile anticipative ale conștiinței hermeneutice. Iluzia epistemologiei carteziene ținea de convingerea legată de posibilitatea realizării unei obiectivități absolute. După revoluția hermeneutică, asimptoticul ia locul exhaustivului, iar tangenta bănuielii excomunică perpendiculara judecății categoriale. Nici un subiect istoric nu-și poate survola în mod real prejudecățile (die Vormeinungen) stivuite în hotarul tradiției (die Überlieferung). În mod firesc, Gadamer nu crede că orice prejudecată este firească. El susține necesitatea interogării originii și legitimității ideilor preconcepute, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
coincide cu dimensiunea aperceptivă a conștiinței 2, oferind printr-o „vagă și subtilă aluzie” ritmul și calitatea comprehensiunii. Dacă Polayni tematizează caracterul nespecificabil al conștiinței, Husserl evocă nedeterminarea orizontului intențional al acesteia 3. Prin urmare, cunoașterea euristică nu este integral categorială. Arhitectonica cunoașterii propusă de Imm. Kant în Critica rațiunii pure nu poate sta în picioare. Polanyi leagă eșecul proiectului fundaționist al modernității, care mizase pe algoritmul deducției până la un terminus ad quem (compus din enunțuri de bază) de modelul experienței
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
majoră de planuri (lume/Viață). Într-un eseu celebru despre cele „Patru principii ale fenomenologiei” (1990), Michel Henry a demontat blocajul ontologic (teza despre „identitatea de esență” dintre apariție și ființă), cel gnoseologic (reductibilitatea fenomenalității la intuiție, fie ea și categorială), cel ontic (fenomenologia ca descripție a „lucrurilor însele”) sau donologic („câtă reducție, atâta donație”). M. Henry crede că formele de manifestare intramundane (pentru care trupul înseamnă doar un suport al calităților sensibile) nu sunt comensurabile cu esența manifestării: viața revelată
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ea însăși, pentru că nu este niciodată ea însăși. Ipseitatea cărnii, ascunsă în memoria „sinelui”, nu e acoperită de identitatea ego-ului (ulterior divizat de psihanaliză în sfera conștientului și, respectiv, a inconștientului). Viața care atinge trupul înainte de formarea conștiinței și structurarea categorială a acesteia nu are memoria aditivă a temporalității: din perspectiva ei, între punctualitatea unui „ieri” și cea a unui „astăzi” se cască, după expresia lui Meister Eckhart, un abis de mii de ani. Pe de altă parte, Viața nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
creștini, care au pledat convingător pentru întoarcerea la rădăcinile apofatice ale teologiei 2. În acest context, opera lui Dionisie Areopagitul joacă un rol fundamental. Autorul Teologiei mistice gândește iubirea divină ca experiență dinamică lipsită de obiectivitatea inertă a obiectelor gândirii categoriale. John Milbank recunoaște importanța teologiei dionisiene, care menține o metafizică a participației sub forma unei „liturghii cosmice” guvernate tearhic. În același timp însă, Milbank arată că interpretarea diferenței ontologice dintre Ființă și ființare ca raport de violență (în care ființările
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
părți ale textului- mai exact, descrierea tranziției la statutul de tată în poveștile vieților naratorilor. Similar cu demersurile lui Gergen și Gergen (1988), Farrell și colaboratorii săi disting trei grafice-prototip reprezentând această tranziție. Un alt studiu aparținând tipului de abordare categorială aformei a fost realizat de Tetlock și Suedfeld (1988), care au elaborat o metodă de evaluare a „complexității integrative” a indivizilor pe baza formelor lor de argumentare, independent de conținut. Maniera lor de măsurare presupune două dimensiuni: „diferențierea” (numărul dimensiunilor
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
pe parcurs nu vor fi puține, mai ales în etapa selectării categoriilor, în sortarea și numărarea lor. Fiecare decizie luată trebuie să se bazeze pe considerarea atentă a scopurilor cercetării, ca și pe fezabilitatea diferitelor opțiuni. Concentrarea asupra unei perspective „categoriale” mai degrabă decât asupra uneia „holiste” înseamnă, de fapt, extragerea din povestea vieții a secvențelor relevante și neglijarea contextelor în care apar. Acest lucru poate ridica probleme; atunci când se propun interpretări, ar trebui să se țină seama și de factorii
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
În absența detaliilor concrete, este clar că primul pasaj e abstract, în vreme ce al doilea este concret. În orice caz, în majoritatea situațiilor, o asemenea distincție este problematică, în măsura în care ne referim la un aspect continuu al gândirii, și nu la unul categorial. Evaluarea caracterului abstract ori concret al unei afirmații poate fi făcută doar prin comparație cu o altă afirmație mai mult ori mai puțin abstractă sau concretă. Pentru a rezolva această problemă, am decis să-mi îndrept atenția înspre tranziția dinspre
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
ținta cercetării era forma poveștii, în varianta ei integrală sau pe categorii, conținutul nu putea fi totuși ignorat. Dimpotrivă, conținutul plotului ori segmente ale sale sunt esențiale în caracterizarea și înțelegerea formei. Separarea abordării „integrale” și punerea ei în contrast cu abordările „categoriale” sunt, în realitate, la fel de obscure ca și distincția dintre „conținut” și „formă”. O spunem deci încă o dată, aici nu avem de-a face cu o dihotomie. Determinarea exactă a dimensiunilor fragmentului cercetat sau a amplitudinii categoriei reprezintă o altă opțiune
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
1.4. Gândirea " Prin caracteristicile și mecanismele sale, gândirea se profilează ca o activitate psihică foarte complexă, având la bază un „proces conjunctiv de Însemnătate centrală În reflectarea realului care, prin intermediul abstractizării coordonate În acțiuni mentale, prelucrează informații despre relațiile categoriale și determinative În forma conceptelor, judecăților și raționamentelor” (Popescu-Neveanu, 1978). Gândirea reprezintă un proces psihic fundamental pentru cunoaștere. Ea se bazează pe o serie de operații intelectuale proprii (analiza, sinteza, compararea, abstractizarea, generalizarea, clasificarea, concretizarea etc.), se dezvoltă pe parcursul etapelor
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
atare, se impun completarea legislației, precum și sancțiuni pentru nerespectarea termenelor și a normativelor în vigoare. Concluzii Protecția specială realizată până în acest moment în România a avut în vedere o perspectivă generală asupra fenomenului, un accent deoasebit fiind pus pe beneficii categoriale. Totodată, reforma instituțională din anul 2003 a produs un decalaj între legislația în vigoare și cadrul instituțional. Din cauza restructurării instituționale - pe linia ANPH, în anul 2003, cu deosebire în plan teritorial, Legea nr. 519/2002 a devenit incompletă, fiind greu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
să stabilească ierarhii, și (iii) elaborarea de modele deterministe, adică de relații cauzal-condiționale între variabile. Fiecare dintre aceste trei clase de proceduri poate fi divizată, la rândul său, în două subclase, relativ distincte, în funcție de tipul variabilelor utilizate: cantitative sau calitative (categoriale). Tipologii. Construirea și utilizarea în scopuri descriptive și explicative a tipurilor sunt operații deosebit de frecvente în științele socioumane, dar nu numai. Clasificarea indivizilor într-un număr redus de clase este necesară pentru o mai clară înțelegere a diversității situațiilor reale
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de altele în funcție de natura variabilelor (calitative, cantitative), de numărul acestora și de forma legăturilor matematice postulate a exista între ele. Cazul cel mai simplu de model determinist îl reprezintă construcția unui tabel de asociere (contingență) între două caracteristici calitative (variabile categoriale, cum se mai numesc) A și B, dintre care una - să zicem A - este presupusă a reprezenta un factor determinant pentru cel ilustrat de a doua caracteristică, B. De pildă, B poate fi variabila rezultată din prelucrarea informației privind o
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
dar intelectul e turburat să descopere dincolo de aparențe schematismul clasic al marilor romane. Cartea nu e un acvariu, un posibil dosar de existențe, ci pinacoteca umanității unei epoci, o incursiune monografică în sufletul unor oameni eterni, studiați pe latura lor categorială de prototipuri, de numeni. În acest sens, romanul este opera unui moralist, care construiește caractere în maniera lui La Bruyère, dar cu tehnică modernă. Lumea imaginată e pusă în toate situațiile posibile, privită prin ipostaze comice sau tragice, scăldată în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a ieși din abordările segmentate și parcelare ale întreprinderii și intenția de a surprinde întreprinderea ca pe un fenomen social total, care nu mai poate fi izolat de mediul său, în care nu poate fi însă dizolvat. Prin urmare, distribuirea categorială internă universurilor de lucru capătă sens înăuntrul și totodată în afara întreprinderii. Pentru a încerca să pună în practică o metodologie a întreprinderii specifică, etnologul este de asemenea condus spre multiplicarea direcțiilor de cercetare pornind de la obiectul său de bază, pe
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și inconvenientele ei: dacă permite o încorporare privilegiată într-un colectiv de lucru restrâns și o relație de relativă fuziune interpersonală cu membrii lui, ea este din alt punct de vedere o piedică în calea cercetătorului: prizonier al angajamentului său categorial, acesta se vede atunci în incapacitatea de a dobândi o viziune globală a întreprinderii și de a conduce o investigație asupra totalității raporturilor ierarhice care o animă. Prin aceasta, el este trimis aproape automat spre o etnografie a muncitorilor ruptă
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
unor noi "culturi de întreprindere" în cadrul științelor gestiunii și managementului, aflate mereu în căutarea unor "resurse" intelectuale inedite. Coeziunea salariaților în jurul unui "proiect de întreprindere" unificator și exaltant, precum și fabricarea unei "culturi" adecvate și singulare care să permită depășirea antagonismelor categoriale, a frustrărilor individuale și a revendicărilor s-au dovedit vreme de câțiva ani un program suficient de atrăgător și dinamic pentru a determina recrutarea câtorva cercetători de către conducerile întreprinderilor sau de către organismele de consultanță: istorici sau "etnografi" chemați să se
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
eliadian, „arhetip” are o semnificație oscilantă Între cea arhaică (platonică) și cea modernă (totalitatea actelor de repetiție, imitație ). Deci una din accepțiunile posibile e și cea psihologică a lui Jung. În acest caz, arhetip Înseamnă „model preformativ al conștiinței, posibilitate categorială a conștiinței” (/50). În semnificația sa mai specifică pentru Eliade, cea istorico - religioasă, termenul de „arhetip” Înseamnă „categorie anistorică preformală” și preformativă, model la care se referă sau se conformează ceva”. (/50). Putem decela două nivele ale arhetipului: „ - genetic, care
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
și ale obiectelor mobiliare în diversitatea stilurilor regionale. De o cu totul altă natură decât sectoarele protejate și la antipodul politicii locuințelor și a parcelării, operațiunea urmărea să constituie o metodă și un corpus de cunoștințe, codate într-un limbaj categorial univoc, fixat dinainte. Dorită de André Malraux și pusă în practică de istoricul de artă André Chastel, dotată din 1967 cu primele Comisii Regionale de Inventariere (astăzi Conservații regionale în cadrul Direcției Regionale pentru Acțiune Culturală DRAC), întreprinderea a apărut de-
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și totul e înfășurat, nu desfășurat. 5. Hegel împletește metafizicul cu logicul, așa încît pierde logicul, neajungând la altă logică, decât fie la cea aristotelică, fie la cea transcendentală, a lui Kant, care de fapt nu e logică, ci e categorială. Dincoace, se ajunge la o logică nouă, care nu mai e metafizică deghizată. 6. Hegel dă un sens impropriu devenirii ca simplă mișcare, pe când dincoace, devenirea e un moment ontologic elaborat și tardiv. Lumea nu începe cu devenirea, ajunge la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui de fabricare a plasei pe care o aruncă peste lume. Fără acest corset mereu altfel croit nu există filozofie sau nu există "filozofie serioasă" (vezi cazul lui Cioran). Și tocmai pentru că Noica s-a înscris în linia tradiției filozofice categoriale și s-a format prin studiul expres al categoriilor în istoria gândirii occidentale ― de la Aristotel, (Porfir), Descartes, Leibniz, Kant și până la Hegel ― el este ultimul filozof tradiționalist al lumii. De aici importanța cărțuliei lui Douăzeci și șapte trepte ale realului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însoțit de aceleași cuvinte și ocupă lângă ele aproape întotdeauna aceeași poziție. Traducătorul este obligat să păstreze identitatea formulărilor (și a formulelor care apar pe această cale), evitând cu strictețe folosirea sinonimelor. Până și cuvintele care aparent nu au pregnanță categorială, care par să nu facă parte din cod și care induc în eroare tocmai prin aparenta lor banalitate ("a scoate la iveală", "a se arăta" etc.) revin insistent și implacabil, dovedindu-se până la urmă a fi "cuvinte fenomenologice" și noduri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Hartmann formulează patru legi generale, pe care le denumește nivele ale realității: 1) Legea Henry Poincaré (1854-1912) Nikolai Hartmann (1882-1950) Recurenței: Categoriile inferioare se regăsesc la nivelele superioare ca subcomponente ale categoriilor superioare, dar niciodată invers; 2) Legea Modificării: Elementele categoriale se modifică în cursul recurenței către nivelele superioare (ele sunt influențate de caracteristicile nivelelor superioare); 3) Legea emergenței (descoperită de Hartmann și denumită de el novum): O categorie superioară, compusă dintr-o diversitate de elemente inferioare, conține un novum specific
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
realizate au permis individualizarea a 5 factori (Kay et al, 1989, 1990, Lepine, 1989, Dollfus et al, 1991), cu ușoare diferențe de la un studiu la altul: negativism, ostilitate excitație, dezorganizare, anxietate-depresie și paranoia. Sistemul de cotare autorizează o dublă abordare categorială și dimensională. Modalitatea cea mai răspândită constă în a calcula un indice compozit (scăderea scorului negativ din scorul pozitiv) ce poate varia de la -42 la^42. Pacienții sunt considerați ca fiind de tip pozitiv când incidele este superior lui 3
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
nuanțări subtile la fiecare componentă a triunghiului semiotic. Astfel obiectul este subcategorizat în imediat (obiectul în semn) și dinamic (obiectul mediat sau real pe care semnul îl indică, iar interpretul îl descoperă prin experiență colaterală). Bazîndu-se pe cele trei principii categoriale, Peirce distinge interpretantul imediat sau emoțional, investit cu o potențialitate se-mantică; interpretantul dinamic sau energetic, ca efect direct al semnului asupra interpretului și interpretantul final sau logic (legea, habit). Interpretantul imediat așa cum este dat la începutul procesului semiozei conduce
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]