547 matches
-
remediile suferinței fizice, sufletești sau morale se caracterizează fie prin rezistența pasivă, care acceptă suferința ca o condiție a mântuirii viitoare, fie prin convertirea acesteia În eroism, acceptând suferința ca o formă de sacrificiu. Creștinismul asociază suferința cu mântuirea, veritabil catharsis moral și spiritual, de factură superioară, prin care omul nu numai că se purifică, ci se transformă complet. Prin mântuire, el redobândește starea de puritate originară pe care a pierdut-o odată cu păcatul originar, revenind la starea de puritate și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Viața ascetică de renunțări lumești Înseamnă deschidere interioară și comuniune cu Dumnezeu-Tatăl. O relație bazată pe iubire, În care omul nu este niciodată singur. Iubirea va transforma suferința În plenitudine, iar mântuirea interioară va Înnobila umanul, Înălțându-l și Întărindu-1. Catharsisul este purificare. Mântuirea este Înălțarea și transfigurarea umanului prin comuniunea iubirii dintre om și Dumnezeu. În cazul vinovăției tragice, eroul este singur În lupta cu destinul. În cazul păcatului, omul suferă, dar sfârșește prin a se reîntoarce la Dumnezeu. În
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
abaterii de la lege. Responsabilitatea obligă omul, dar Îl Însingurează. El nu este niciodată cu adevărat liber. Omul este, În perspectiva acestei mentalități, permanent responsabil, o responsabilitate care Închide În limitele impuse, de această dată, de legile umane. În felul acesta, catharsisului și mântuirii se mai adaugă și pedeapsa reparatorie. Toate acestea au semnificația simbolică a separării omului de impuritatea vinovăției sale, a anulării actelor negative, În vederea restaurării depline a umanului. Catharsisul, mântuirea și pedeapsa separatorie nu sunt, În final, decât formule
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
impuse, de această dată, de legile umane. În felul acesta, catharsisului și mântuirii se mai adaugă și pedeapsa reparatorie. Toate acestea au semnificația simbolică a separării omului de impuritatea vinovăției sale, a anulării actelor negative, În vederea restaurării depline a umanului. Catharsisul, mântuirea și pedeapsa separatorie nu sunt, În final, decât formule de anulare ale limitelor impuse umanului. 16 SITUAȚIILE DESCHISE ALE VIEȚII Definiție și cadru În Psihologia Morală, situațiile deschise ale vieții reprezintă contrariul a ceea ce am analizat mai Înainte sub
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
consacrate divinității, la care se mai pot adăuga și alte forme de ritualuri religioase cu caracter de exorcism sau consacrare, ocazionale sau legate de comemorarea unor anumite evenimente. Semnificația lor este aceeași din punct de vedere psihomoral, de eliberare și catharsis colectiv, prin comuniunea dintre om și Dumnezeu. 2. Ritualuri care au ca obiect durerea Aceste ritualuri se deosebesc de cele precedente prin faptul că se raportează la o stare de nefericire, la o suferință și la o durere fizică, sufletească
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
situație Însă, ele reproduc anumite evenimente memorabile din viața socială a cetății, a personalităților exemplare ale acestora sau reprezintă forme de „descărcare colectivă” ritualizată a pulsiunilor membrilor societății. În felul acesta, conduitele sociale din viața cetății reprezintă veritabile forme de catharsis colectiv, care contribuie În mod direct și esențial la menținerea stării de echilibru sufletesc și moral al Cetății. Se poate vedea, prin urmare, că, În ceea ce privește conduitele colective, acestea reprezintă În primul rând formele socializate ale conduitelor psihologice naturale, primare, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
au un rol educativ-moral prin readucerea trecutului În prezent ca o formă de „retrăire”, de factură simbolică, fiind În egală măsură și ritualuri de retrăire dar și de restaurare psihomorală. Prin aceasta, ele au un rol de purificare morală, de catharsis colectiv. Acțiunea psihomorală Actul prin care eu mă manifest ca persoană, În care mă recunosc și care Îmi aparține și mă determină ca individ unic este actul moral. Acțiunea mea are diferite aspecte și semnificații, după cum urmează: act de justiție
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Cel care oferă, care dăruiește, este animat de sentimente filantropice de milă. Mila este un sentiment moral care mă obligă, mă Încarcă afectiv față de persoana aflată În stare de dificultate. Dăruind acesteia ceva de la mine, eu realizez un act de „catharsis moral” și prin aceasta mă simt eliberat de „povara distanței” care mă separă de acesta. Bucuria binefacerii produsă de dăruire constă În faptul că, oferind ceva din partea mea celui lipsit, „o parte din/de la mine” trece la el, realizând un
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
forma sau natura acestuia, este asociat suferinței celui căruia i se oferă. Prin dar eu Îi ușurez acestuia suferința, dar, concomitent, particip la suferința lui, Înțelegând-o. Darul meu este gestul simbolic care ușurează sau chiar anulează suferința, reprezentând un „catharsis moral” al celuilalt. Prin aceste aspecte, darul stabilește un echilibru psihologic și moral Între persoane, o relație particulară reciprocă de apropiere interioară. Darul și formele de dăruire sunt multiple și ele au o largă gamă de nuanțe: pot fi morale
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
comparativ mai jos aceste aspecte. Tratat de psihologie morală Psihanaliză Psihologia Morală Complexe Conflicte morale Au origine exterioară. Reprezintă pulsiuni refulate, nesatisfăcute. Sunt contrarii principiului plăcerii Încarcă tensional viața psihică. Încalcă libera circulație a energiei psihice. Generează nevroze. Nevoia de catharsis. Au origine interioară. Reprezintă eșecuri, vinovății. Sunt contrarii responsabilității și datoriei morale. Încarcă conștiința morală. Încalcă normele morale. Generează suferință morală, nefericire, chin, remușcare. Nevoia de reparație. Evitarea conflictelor Orice conflict implică o stare de tensiune care apare Între două
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și suferința morală o vor ajuta să Înainteze. Ele justifică efortul de restaurare, ca pe un fapt trăit de persoană, ca pe un efort de revalorizare prin propriile sale forțe sufletești. În felul acesta, se realizează un veritabil act de catharsis moral al vinovatului. Formele regretului Eul personal, ca centru al vieții psihice a persoanei, este și polul realității: cel care se află permanent În contact cu lumea exterioară, dar și cu propria sa realitate sufletească. Venind mereu În contact cu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
căința este un simptom de dizarmonie interioară, care Întoarce sufletul persoanei Împotriva unui eveniment trecut, dar asupra căruia aceasta nu mai poate acționa, În fapt. Astfel, se poate remarca faptul că orice act de căință este o intenție a unui catharsis moral, prin care sufletul Încearcă să se vindece, recuperându-și forțele pierdute (M. Scheleră. Ea este ieșirea din Rău și reîntoarcerea la Bine. Prin căință, eu ies din trecutul meu negativ și intru Într-un timp nou, cu un sens
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
zeilor, primește pedeapsa nebuniei. bă Nebunul ca personaj comic, sub Înfățișarea bufonului, apare În Renaștere și, odată cu acesta, apare și nebunia, ca „personaj critic”, care arată și comentează defectele caracteriale ale oamenilor, având prin acest rol de caricaturizare o funcție de catharsis social. Însuși Nebunul, ca personaj comic are aspectul unei caricaturi umane care distrează asistența dar strecurând Însă În acest context și elemente critice morale. că Nebunul ca personaj pasional este creația epocii romantice. Personalitatea lui Îl Împinge la acte de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În natura acesteia, iar alteritatea o contrariază; tulburările psihomorale trebuie Înțelese, din acest punct de vedere, ca niște conflicte ale conștiinței morale care au violat natura persoanei, pervertind-o prin alteralitate; ieșirea din constrângerile conștiinței morale, ca act de eliberare, catharsis, moral, cu efect reparator pentru individ, se va face prin căință și remușcare. Din cele de mai sus, se pot desprinde următoarele concluzii: dincolo de imaginea de sine, și exclusiv psihologică, există și o valoare de sine, și exclusiv morală, care
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
semenului său, oferindu-i astfel o soluție salutară. 3. Mecanismele terapiei morale Acțiunea de restaurare a ființei morale are, În linii mari, aceleași aspecte de ordin practic ca și cele ale psihoterapiei În general. Ea se axează pe ideea de catharsis, ca formă de purificare și restaurare morală a persoanei aflate În suferință. Orice catharsis urmărește o desprindere a persoanei de situațiile care o Încarcă. Acestea, dincolo de aspectele psihologice conflictuale pe care le presupun, contribuie Într-o măsură apreciabilă la devalorizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
restaurare a ființei morale are, În linii mari, aceleași aspecte de ordin practic ca și cele ale psihoterapiei În general. Ea se axează pe ideea de catharsis, ca formă de purificare și restaurare morală a persoanei aflate În suferință. Orice catharsis urmărește o desprindere a persoanei de situațiile care o Încarcă. Acestea, dincolo de aspectele psihologice conflictuale pe care le presupun, contribuie Într-o măsură apreciabilă la devalorizarea morală a individului. Catharsisul, În cazul terapiei morale, trebuie să se adreseze conștiinței celui
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
purificare și restaurare morală a persoanei aflate În suferință. Orice catharsis urmărește o desprindere a persoanei de situațiile care o Încarcă. Acestea, dincolo de aspectele psihologice conflictuale pe care le presupun, contribuie Într-o măsură apreciabilă la devalorizarea morală a individului. Catharsisul, În cazul terapiei morale, trebuie să se adreseze conștiinței celui aflat În suferință. Conștiința acestuia, Încărcată de sentimentul vinovăției, al rupturii, al frustrărilor este cea care trebuie restaurată. Restaurarea conștiinței rănite este condiția restaurării sufletești și morale a Eului care
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
iar moartea o vedea ca pe o eliberare a acestuia, care-l proiecta Într-o lume a spiritului liber și pur, capabil de a se manifesta plenar, dincolo de orice fel de constrângeri. Semnificația morții era, prin acest act eliberator, supremul catharsis care conferea valoare absolută sufletului. Moartea nu mai era o angoasă, ci un act de trecere simbolică Într-un registru superior al existenței. Ce trebuie să vedem În aceasta? O convingere sau o consolare? Seneca spune că „moartea nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Educație și cultură. Ed. Cultura Românească, București. 4. Aristotel. Etica nicomahică. Ed. Științifică, București, 1989. 5. Augustin, A. La cite de Dieu. Vol. I-II. Garnier, Paris, 1957. 6. Augustin, A. Les confessions. Garnier, Paris, 1965. 7. Barrucand, D. La catharsis dans le theatre et la psychotherapie. Ed. EPI, Paris, 1970. 8. Bastide, G. Traite de l’action morale. Vol. I-II. PUF, Paris, 1961. 9. Bastide, G. Meditation pour une ethique de la personne. PUF, Paris, 1953. 10. Bastide, G. Les
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acest lucru, aveam un doctorat în fizico-matematică... deci, nu ma puteau acuză că nu știu despre ce vorbesc"10. În sfârșit, a optat pentru întruparea literară, romanesca, a coșmarurilor omului de azi, dar și a deșteptării și purificării lui prin catharsis-ul expresiei artistice, fidel credinței sale că "pentru scriitor nu există decât un singur angajament: acela de a spune tot adevărul"11, atrăgându-și calificări de genul "Sábato a abandonat știință pentru șarlatanie"12. Atât Sábato, cât și Cioran mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de la întâmplările uimitoare, fantastice, la investigarea cutremurătoare a psihologiei abisale, fără a renunța la jocul inteligenței, ci, dimpotrivă, acordând primul loc trăirii grave, intense, a dramei omului amenințat de oroarea apocalipsului, dar și însuflețit de posibila lui salvare printr-un catharsis care include puritatea, eroismul, meditația și creația artistică: "Artă și literatura trec dincolo de eu, intrând în profunzimea lui. Prin această dialectica existențiala, atingem universalul prin intermediul individualului: când eu simt și îmi exprim sentimentele cele mai profunde, fiecare din cititori va
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că o regiune sfâșietoare și ambigua, sediu al înfruntării necontenite dintre trup și puritate, dintre nocturn și lumina, câmp de luptă între furii și olimpicele zeități ale rațiunii, nu putem afla o ilustrare mai adevărată a misiunii scrisului lor, de catharsis propriu, dar și al celui de lângă ei, omul, decat lăsându-l să vorbească pe cel ce nu a renunțat să scrie în numele "omului viu și concret, miracol fragil pandit de ispitele înșelătoare ale unei civilizații apocaliptice"105, apărătorului dreptului gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și sufletesc. Ea generează trăirea plăcerii. Năzuința spre fericire motivează practicarea placerilor controlate de rațiune. În viață se acționează pentru sporirea plăcerii și eliminarea durerii și suferinței. Stările de încântare, entuziasm și extaz sunt dovada spiritualizării simțurilor și intelectului. -funcția catharsis a artei: opera de artă poate declanșa emoții, trăiri zguduitoare, poate avea efect de catharsis individualizat, colectiv și în masă (efectele spectacolelor de muzică, teatru, filma, poate contribui la eliberarea stărilor de tensiune, a frustrărilor, la exteriorizarea stărilor de suferință
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
În viață se acționează pentru sporirea plăcerii și eliminarea durerii și suferinței. Stările de încântare, entuziasm și extaz sunt dovada spiritualizării simțurilor și intelectului. -funcția catharsis a artei: opera de artă poate declanșa emoții, trăiri zguduitoare, poate avea efect de catharsis individualizat, colectiv și în masă (efectele spectacolelor de muzică, teatru, filma, poate contribui la eliberarea stărilor de tensiune, a frustrărilor, la exteriorizarea stărilor de suferință și stres. Preocupările artistice sunt un remediu pentru diminuarea stărilor devastatoare provocate de diverse complexe
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
creației, opera își începe propriul destin, pro pria existență în lume. Alegând, pentru ași numi creația, sintagma verbe nebune, poetul accentuează caracterul dinamic și nonutilitar al limbii poezești. Aceasta își creează pro pria realitate, stâlp înflăcărat (metaforă a ascensiunii, prin catharsis, spre ilimitate lumi ficționale), de care cititorul este legat pentru totdeauna. Chiar dacă lectorul nu este numit direct, el apare ca referent logic al persoanei a doua, căreia i se adresează eul liric. Se relie fează astfel triada eul creator - verbele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]