216 matches
-
execută Deci, cu această problemă pusă la cale, ne-am aciuat și noi, iarăși, care pe unde putea: unii pe geamblacul sondei, alții iar în scrânciob, curmându-și spinarea în frânghii Iar în tăcerea, cu foșnet de ape și de catran, l-am auzit pe Braiu căscând mai tare decât toți și socotind a nu fi înțeles, decât de noi, cei care divănisem daravera cu Armata noastră mititică, a mormăit, printre căscaturi Zicându-mi: don Căpitan de la Armată, dați comanda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sunt dușmanul Stațiunii și al său, după care le-a aruncat pe toate trei în cămin. S-au aprins dintr-odată. Limbi de foc - albastre - căutau spre masă, spre ferestre, totul într-un nor de fum, de parcă azvârlise în jar catran și pucioasă. Încercasem un pact cu Diavolul pentru a supraviețui; îi oferisem truda mea, dar nu și sufletul. Pentru că, înainte de prăpăd, printr-o scrisoare-ordonanță, mi se ceruse să rescriu totul, or, eu refuzasem să schimb fie și o virgulă. „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Stațiunii; Carnavalul cu licurici era un moft. Vitrinele de pe Corso au fost făcute zob și flăcările au mistuit încă vreo zece case. Viciul s-a dovedit inflamabil: Pensiunea s-a aprins de la o scânteie. Fațada Teatrului a fost unsă cu catran, iar pe zidul bisericii cineva a scris 666, ca o semnătură. Garnizoana nu a intervenit. Era, de fapt, cu excepția unor santinele, plecată într-un exercițiu. Asediat, Lazaretul și-a deschis porțile; Romancierul a nimerit direct în mâinile mulțimii: a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
scrie la condică. Acuma, urchile cât gura pâlniei! Avem poruncă... ASCHIMODIE: Măi, să știi că dau cu tine de pământ! Ia te uită, șefule, Muțachi azvârle cu purici în mine. MUȚACHI: Prost mai ești, Aschimodie! Aiștia-s purici? Îs fulgi de catran, mi i-a dat Babuta când am scărpinat-o între coarne. Ia uite, de-a mai mare dragu' să te joci cu dânșii! GHIMIZDROC: Hă, hă, să mori de râs! Ce mai fulgi de catran! Și-a bătut baba joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Aiștia-s purici? Îs fulgi de catran, mi i-a dat Babuta când am scărpinat-o între coarne. Ia uite, de-a mai mare dragu' să te joci cu dânșii! GHIMIZDROC: Hă, hă, să mori de râs! Ce mai fulgi de catran! Și-a bătut baba joc de tine. Să vezi ce fulgi am eu, colo, în cotlonul bălții, ia așa de mari, cât o cioară!... CODÂRLIC: Măi dracilor, pun cățeaua pe voi. Ați înnebunit? Ascultați: ne-a poruncit Întunecatul Săcăluș să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o dată... să nu pătrundă până la tine nici rază de soare. Termină de legat) Acu' spune, vezi ceva? (Codârlic nu răspunde) Iaca poznă, nici nu mai aude! (strigă la urechea lui Codârlic) Măi, vezi ceva? CODÂRLIC (strigă și el): Beznă și catran; parcă-i la mama acasă! DĂNILĂ: Tocmai bine! Acuma ia să mă uit eu prin preajmă, nu se poate să nu găsesc pe-aici vreo drughineață de stejar. Că la d-alde astea, tot mai bine-i să te bizui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai suportabilă. Iadul era În mintea Antoniei. Acolo - măcar În intenție - arsese și ultima genă umană, păcatul fusese definitiv stîrpit, nici măcar Dumnezeu nu izbutise asta, pentru că din celălalt iad, paralel, cel adevărat Ă?), mereu, se vede, scăpa cineva teafăr din catranul fierbinte și totul pornea de la capăt, nu te pui cu omul, ajuns să supraviețuiască și În azot lichid, congelat, auzise, văzuse bunicuța la televizor; unii chiar cereau, plătind bani mulți, să fie puși la frigider pentru a Învia cîndva. Focul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu-i mai auzeam. În timp ce ne târam, eu am nimerit cu palma în ceva lipicios, deși mi-am retras mâna repede, era prea târziu, palma mi se mânjise de o mâzgă neagră de la o dâră de rășină, sau poate de catran, care străbătea lanul, i-am atras atenția și lui Puiu, apoi cu cealaltă mână am smuls din pământ un mănuchi de grâu, încercând să-mi curăț palma, se ducea greu, a trebuit să-mi frec mâna și de pământ, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
înapoi, și atunci m-am uitat din nou în spate și-am văzut că Remus Frunză a ajuns la marginea lanului și s-a oprit și a atins pământul cu făclia, și atunci mi-am adus aminte de dârele de catran care împânzeau lanul, auzind în același timp cum, sfârâind, iau foc, și deja știam ce-o să urmeze, de ce au zis că n-am decât să alerg cât mă țin plămânii, flăcările au și ajuns lângă mine, am văzut cum șerpuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
poate - orologiul său l-ar fi prevăzut. Sigur! Trăiască Pitpalacul! La ușa atelierului au fost aduse, drept prețuire, damigene cu vin și clondire cu șliboviță. O roată de cașcaval și un purcel fript. Un rând de haine. Cineva a turnat catran peste toate. Orologiul a bătut iar de-abia pe la jumătatea lui decembrie. Venise iarnă grea, cum nu se mai pomenise de mult. După viscole ce conteneau doar pentru a porni iar, mai aprig, s-a lăsat gerul. Pe sub pomi, dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
acum. Mi se părea că în cătunul acela izolat nu mai funcționau regulile obișnuite de bună-cuviință și pe urmă n-am avut niciodată prea dezvoltat simțul situațiilor ridicole. Am înaintat cu grijă, ca să evit urzicile, ocolind o barcă unsă cu catran care nu mai văzuse cu siguranță apa de multă vreme, și m-am trezit într-un fel de prispă putredă. Acolo am ezitat. În fața mea era o ușă roasă de carii și scorojită. Trebuia să mă decid să apăs pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
singur dintre ei va putea trece În acea zi. În fața mea erau Blanche și Marion Keswick, două englezoaice stilate care conduceau Restaurant du Cap, o braserie elegantă din apropierea portului. Costumele lor de mătase neagră străluceau În soarele nemilos, sclipire de catran topit, dar ele amîndouă erau imperturbabile, păstrînd aerul de proprietărese care-și supraveghează din colțul ochiului casierii spanioli. În ciuda bacșișului generos pe care Îl lăsasem cu o seară Înainte, abia de-mi aruncaseră un zîmbet vag cînd le complimentasem meniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tremurau pâcle. Bondari cât o nucă, prinși în goarnele unor crini de cleștar și crenguțe de mirt, de pe care se zbicea ploaia. Limbi de foc, în rotiri de mandală și cârcei cu sclipiri de rouă. Chenare și romburi, urzeală de catran și de aur fărâmițat. Doar femeile și destinul pot să-ți joace sufletul astfel. Doar covoarele de Tabriz, cu îngeri lăsați în muțenia sacră să aștepte venirea celui de-al doisprezecelea imam. Între ai lui, doar Omar pricepea atât de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îl descumpănise ca atunci când Eleonor nu mâncase peștele. Zet era priponit într-o îngrăditură din spate, între fermele lui Godun, și Omar încerca din nou să-l vadă de-aproape. Calul stătea nemișcat, cu ochii deschiși, precum o efigie de catran pe smalțul curat al după-amiezii. Era neînchipuit de frumos, cu crupele mătăsoase și roba de un negru profund, care cobora în albastru. La un moment dat, o albină sau poate o viespe îi roi în jurul urechilor și i se proiectă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
putea să se ducă la primărie să-și plătească locul. Ar fi fost cea mai frumoasă zi din viața lui. Până să coboare domnul Bică, a scos iapa afară, a stropit osiile căruței cu un furtun, i-a pus nițel catran la încheieturi și, când 1-a auzit tropăind pe scările de lemn, i-a ieșit înainte: - Să trăiești, stăpîne! - Bună dimineța, i-a răspuns domnul Bică, duhos. Își trăsese numai pantalonii și i se vedea pieptul păros prin despicătura cămășii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în picioare. Vinului îi pasase. Vasele se șubreziseră. A trebuit să le pună papură nouă. A pritocit băutura. Făcuse floare și căpătase o acreală. Se strâmbau mușteriii. Rămăseseră și zidurile cu o mucezeală. A adus meșteri, a uns cărămida cu catran, să nu se întindă răceala la pereți. Casele lucrătorilor se dărăpănaseră. Căpătaseră o coșcoveală și o spuzeală verzuie de igrasie. Mucegaiul urca pe neștiute. Iarna aceea degeaba au ars zidarii focurile. În odăi rămăsese un frig ascuns și un miros
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
femeii îndrăgostite. Dragostea - alt cui în coasta perisabilității. O femeie îndrăgostită vede și în Quasimodo un Făt Frumos. Marile iubiri sunt pigmentate cu scânteieri de coridă. Unii nu rămân din dragoste decât cu transpirația. Iubirea poate transforma o noapte de catran într-o constelație de luceferi. Sunt bărbați care își scutură femeia ca pe un pom fructifer. Iubirea rămâne principala materie primă a sublimului. Unele femei sunt ca ceapa. Când încep să se dezbrace, te apucă plânsul. Mă tem că iubirea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
respectivă. Întreaga garnitură, cu tot dinadinsul, se apropia în viteză pentru a se înfige direct în mijlocul ei, cu tot cu călători. Pata devenea din ce în ce mai mare și, din când în când, era brăzdată de niște lumini difuze ce scoteau în evidență culoarea de catran a cerului în zona respectivă. După toate semnele ce veneau din exterior, se părea că se stârnise și un vânt în rafale, care se năpustea, după un anumit algoritm, în special asupra arborilor. Vine o ploaie pe cinste, de toată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
până când soarele învins, s-a lăsat acoperit în întregime nu fără a încerca să apară din nou, însă fără succes. Și în vagon lumina era din ce în ce mai anemică. Se părea că trenul se îndreaptă spre un gigantic megacazan interplanetar, plin de catran topit și al cărui conținut fluid în curând se va revărsa peste călători. Cu ferestrele închise, în interiorul vagonului, nădușeala creștea simțitor. Fiecare călător emana un fel de electricitate aproape vizibilă ce se plimba nestingherită prin toate ungherele și care se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Soarelui de mână cu sora lui mai mare ca el, dar mai mică de statură, amândoi luptându-se cu vegetația crescută exagerat. In spatele lor, lătrând și hămăind sinistru, evadați din continentul verde, doi dulăi dingo, negri, abia ieșiți din catran, sălbăticiți și fioroși, scăpați din lanț, din vreo cușcă cu zăbrele din fier sau chiar din iad, nu-i lăsau nici o clipa să se oprească. Nu vedeau pe unde și pe ce calcă. Distanța dintre urmăriți și colții fioroși ai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care te recunosc, În care te recunoști. Acolo În orașul de jos, dincolo de Cibin, zidurile greoaie cu contraforți ale cazărmii vechi zidite de Maria Thereza și-n față piața, unde În asfințit Își desfăceau zlătarii șatra; căruțe cu iz de catran și gaz ca pletele fetelor, Împletite cu zdrențe roșii și bănuți de aramă, cîntecul deochiat al băiatului care cositorea cazane amuțind la apariția domnișoarei cu umbreluță roz, pentru că și țiganul are obraz, o finețe veche În degetele subțiri, În coapsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nisipul, cu gleznele Într-o spumă caldă și În urma noastră trei perechi de tălpi de dimensiuni diferite sînt șterse de valul următor pentru că nisipul refuză amintirea, nisipul nu vrea să Îmbătrînească. Iată și barca aceea neagră de pescari unsă cu catran, legată cu un otgon de un par putrezit. O femeie rotundă, rotundă și rumenită ca un purceluș la tavă, pe care cineva din joacă l-a Îmbrăcat cu slip roz și sutien. Are și o coamă blondă, numai zulufi căzîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca un șumuiog, îl cîrnea către o baligă ori către o băltoacă în care își băga nasul. Probabil pentru că îi zîmbisem, dintr-o poartă, o fetiță cu priviri înlăcrimate mă întrebă: - Nenea, cînd vine tăticu? Pe gardul proaspăt vopsit cu catran se cocoțase fratele ei, ca să tragă urme cu degetul. Ținu să mi împărtășească bucuria sa: - Iote, degetul meu scrie. În cîte una din vizite treceam pe la vechea gazdă. Nea Manalache se arăta îngrijat de viitorul copiilor. Țineam cu dînsul lungi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tu“ - i-am zis - „bărbat cu nevastă și copii, n-ai pic de obraz și de mîndrie și-ți vîri mîna-n buzunarul unui om care are nevoie de bani să-și țină familia. Păi meriți să te tăvălească oamenii prin catran și fulgi și să te scoată din oraș pe-un căruț“ - i-am zis. Poate c-am fost cam aspră, dar chiar așa i-am vorbit. Ei, și cred că l-a cam durut. O vreme n-a zis nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pentru asta!“ Și amărîta aia de bătrînă făcea toată treaba, gătea și trudea pentru ei, iar stricata aia vopsită, că nu era altceva, lenevea și-l aștepta și nu mișca un deget s-o ajute, ce mai, merita tăvălită prin catran și fulgi. Ei, și cum Îți spuneam, cînd a murit Lydia, Ella a rămas să locuiască la ei: nu voia să plece cu nici un chip. Sigur că și el Își pierduse capul de dragul ei, se zăpăcise de tot, Îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]