208 matches
-
reprezentarea lexico-semantică ca fiind același participant. Nu există o distincție semantică între anticauzativizare și reflexivizare; reflexivizarea este o anticauzativizare în contextul unui verb a cărui reprezentare lexico-semantică acceptă/cere o cauză agentivă. Alexiadou, Anagnostopoulou și Schäfer (2006) arată că alternanța cauzativă/ anticauzativă caracterizează verbele care au utilizare tranzitivă și intranzitivă și subliniază existența asemănărilor și a deosebirilor între anticauzativ și pasiv. Autorii sunt împotriva abordării derivaționale a alternanței cauzative, aducând dovezi împotriva analizei ca detranzitivizare. Soluția pe care o propun este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cere o cauză agentivă. Alexiadou, Anagnostopoulou și Schäfer (2006) arată că alternanța cauzativă/ anticauzativă caracterizează verbele care au utilizare tranzitivă și intranzitivă și subliniază existența asemănărilor și a deosebirilor între anticauzativ și pasiv. Autorii sunt împotriva abordării derivaționale a alternanței cauzative, aducând dovezi împotriva analizei ca detranzitivizare. Soluția pe care o propun este descompunerea verbelor de schimbare de stare în Voice și CAUS. Variația lingvistică în cazul pasivului și al anticauzativului depinde de proprietățile Voice și de combinarea CAUS cu diferite
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
detranzitivizare. Soluția pe care o propun este descompunerea verbelor de schimbare de stare în Voice și CAUS. Variația lingvistică în cazul pasivului și al anticauzativului depinde de proprietățile Voice și de combinarea CAUS cu diferite tipuri de rădăcini. Deși alternanța cauzativă este un fenomen lingvistic bine definit semantic, limbile manifestă variații importante în morfologie. În multe limbi, varianta anticauzativă, și nu cea cauzativă, este marcată morfologic. Există limbi în care ambele forme sunt derivate de la o formă comună (japoneză), limbi în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și al anticauzativului depinde de proprietățile Voice și de combinarea CAUS cu diferite tipuri de rădăcini. Deși alternanța cauzativă este un fenomen lingvistic bine definit semantic, limbile manifestă variații importante în morfologie. În multe limbi, varianta anticauzativă, și nu cea cauzativă, este marcată morfologic. Există limbi în care ambele forme sunt derivate de la o formă comună (japoneză), limbi în care sunt folosite forme supletive (rusă) și limbi în care e folosită aceeași formă (engleză). În abordările de tip "detranzitivizare" există o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
folosite forme supletive (rusă) și limbi în care e folosită aceeași formă (engleză). În abordările de tip "detranzitivizare" există o problemă logică: uneori nu există baza pentru derivare (în cazul verbelor inacuzative de schimbare de stare care nu au pereche cauzativă: bloom 'a înflori', blossom 'a înflori', decay 'a se dărăpăna', flower 'a înflori'). Clasa de verbe care acceptă alternanța cauzativă este stabilă în diverse limbi, dar există variație în restricțiile verbale și selecționale: destroy 'a distruge' și kill 'a omorî
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
problemă logică: uneori nu există baza pentru derivare (în cazul verbelor inacuzative de schimbare de stare care nu au pereche cauzativă: bloom 'a înflori', blossom 'a înflori', decay 'a se dărăpăna', flower 'a înflori'). Clasa de verbe care acceptă alternanța cauzativă este stabilă în diverse limbi, dar există variație în restricțiile verbale și selecționale: destroy 'a distruge' și kill 'a omorî' acceptă alternanța în engleză și în germană, nu și în greacă (Reinhart 2002 a arătat că destroy are o variantă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este un centru posibil pentru pasive, iar anticauzativele apar fără Voice; în limbi ca greaca, în care pasivul este obligatoriu agentiv, proiecția Voice [− Agentiv] poate fi folosită pentru interpretarea anticauzativă. Concluzia autorilor este că nu există o direcție a alternanței cauzativ/anticauzativ; niciuna dintre construcții nu derivă direct din cealaltă. 6. RELAȚIA ERGATIV−REFLEXIV Așa cum se poate observa din clasificarea semantico-sintactică a verbelor inacuzative din limba română (supra, 3.3.2.), ponderea verbelor reflexive în inventarul inacuzativelor din limba română este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
posibilitatea trecerii cu ușurință de la o clasă la alta). Cu excepția verbelor mucegăi, putrezi, râncezi, rugini și trece, care sunt primare, toate celelalte au și o variantă tranzitivă (Ion accelerează mașina, Căpitanul ancorează vaporul etc.), deci sunt derivate, participând la alternanța cauzativă. Acest fenomen de variație a fost studiat pentru română (Manoliu-Manea 1993, Cornilescu 1998, Dobrovie-Sorin 2004), franceză (Ruwet 1972, Rothemberg 1974, Zribi-Hertz 1987, Forest 1988132, Labelle 1992133, Dobrovie-Sorin 2004, Archard 2008), spaniolă (Maldonaldo 1988134), iar ca problemă teoretică este menționat în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
produc o schimbare în care e implicat posesorul; apare mai rar cu verbele de stare, care lasă posesorul neafectat (Lamiroy 1998: 43). Lamiroy (1998: 43−44) preia de la Maria Manoliu-Manea ideea că sunt relevante pentru construcția analizată verbele dinamice, verbele cauzative, verbele de mișcare și verbele incoative. Relația dintre dativul posesiv și verbele inacuzative este un subiect care merită să fie cercetat separat. ● Kemmer (1994: 211−212)138 arată că forma morfologică medie (omonimă cu cea reflexivă) apare atunci când nu există
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
putrezi (Copacul a putrezit/s-a putrezit), a râncezi (Uleiul a râncezit/Uleiul s-a râncezit) și a trece (Rana trece/ Rana se trece). Aceste cinci verbe se diferențiază de toate celelalte prin absența unei variante tranzitive/neparticiparea la alternanța cauzativă (*Timpul a ruginit robinetele, *Umezeala a mucegăit pereții, *Ploaia a putrezit copacul, *Timpul râncezește uleiul, * Alifia trece rana) și se diferențiază prin restricțiile de selecție a subiectului: entitatea la care trimite subiectul trebuie să aibă anumite proprietăți care să permită
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
metaforice: Serul de control/Hematiile aglutinează Petele roșii de pe Jupiter/ Particulele/Sensurile cuvintelor/ Conflictele umane se aglutinează. Cele patru verbe care denotă configurația spațială (ancora, înțepeni) și mișcarea direcționată (coborî, urca) reprezintă o subclasă destul de insolită între verbele cu alternanță cauzativă și cu variație reflexiv/nonreflexiv, agentivitatea/tipul de cauză fiind neimportante în acest caz. Toate presupun prezența (implicită a) unui Locativ, criteriul încadrării lor în clasa inacuzativelor fiind localizarea/specificarea direcției. În privința diferenței dintre cele două variante, singura observație care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
constantă în cazul adjectivelor: toate proiecțiile adjectivale sunt statice, în timp ce proiecțiile verbale sunt uneori statice, alteori dinamice. Problema adjectivelor ergative este discutată și de Tayalati (2008), tangențial, în analiza pe care o face pentru poziția cliticelor de dativ în construcțiile cauzative cu faire 'a face' și rendre 'a face, a se duce' din franceză. Autorul adoptă ipoteza scindării proiecției VP în două straturi ierarhizate: VP (care găzduiește argumentele interne) și vP (proiectat în prezența argumentului extern). După acest model, descompunerea domeniului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vedere caracteristici importante ale clasei, evidențiate cu ajutorul altor teorii. În multe cazuri, aplicarea acestor teorii are rezultate convergente, diferit fiind accentul pus pe una sau pe alta dintre laturile fenomenului inacuzativității. Un subiect controversat în lingvistica actuală îl constituie alternanța cauzativă, discutată în secțiunea 5. în contextul mai larg al alternanțelor de tranzitivitate. După trecerea în revistă a problemelor terminologice și conceptuale, am prezentat diferitele explicații care au fost oferite pentru existența acestui fenomen, dintre care niciuna nu pare să se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbile acuzative − pasiv, nominalizări; antipasivul; prezența pasivului în limbile ergative și a antipasivului în limbile acuzative; istoricul interpretării verbelor inacuzative și teoriile diferite în care a fost cercetată această temă; inventarul și clasificarea verbelor ergative din limba română; descrierea alternanței cauzative și a analizelor care au fost propuse pentru acest fenomen; relația dintre ergative și reflexive, din punct de vedere semantic și sintactic; problema adjectivelor ergative; lista de limbi care au caracteristici ergative (deși unele dintre acestea au fost cuprinse în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
găsesc explicații pentru unele dintre soluțiile adoptate anterior în lingvistica românească în legătură cu clasa de verbe care constituie obiectul cercetării: ca urmare a influenței teoriei localiste, verbele ergative au fost identificate fie cu ambii membri ai perechii care participă la alternanța cauzativă, fie cu perechea tranzitivă, iar abordările de tip sintactic ale inacuzativității au determinat interpretarea verbelor ergative ca fiind pasive. Diferite fenomene pe care le-am prezentat m-au determinat să fac unele opțiuni de interpretare (deși în bibliografie au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
explicită este întotdeauna individualizată. Suprimarea acesteia este suficientă pentru a inidica o cauză externă generică sau nedeterminată. În această limbă, noțiunea cauză externă nu este legată de animare sau de voință. Un verb intranzitiv poate fi întotdeauna tranzitivizat prin morfologie cauzativă. Aceasta nu poate fi însă adăugată unui verb tranzitiv, în cazul căruia sunt posibile numai construcții cauzative analitice. Ordinea neutră: SV, OVA sau AOV. Structurile SV și OV sunt fixe, iar A are posibilitatea de a se mișca/limbă head-final
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
În această limbă, noțiunea cauză externă nu este legată de animare sau de voință. Un verb intranzitiv poate fi întotdeauna tranzitivizat prin morfologie cauzativă. Aceasta nu poate fi însă adăugată unui verb tranzitiv, în cazul căruia sunt posibile numai construcții cauzative analitice. Ordinea neutră: SV, OVA sau AOV. Structurile SV și OV sunt fixe, iar A are posibilitatea de a se mișca/limbă head-final. KUKU-YALANJI − Vezi GUGU-YALANJI. KÜRI Limbă ergativă din familia caucaziană, ramura de nord-est, subgrupul lezghic, înrudită cu LEZGHINA
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
procese de detranzitivizare. Morfologia acordului este de tip acuzativ. Nu există pronume de persoana 3, în locul acestora fiind folosite demonstrativele. În lexiconul acestei limbi există numai categoriile nume și verb, care pot fi deosebite pe baza proprietăților morfologice. Incoativele și cauzativele sunt derivate morfologic prin derivări separate de la rădăcini adjectivale. Nu există determinanți. WARRAGAMAY Limbă australiană indigenă care ilustrează trecerea de la sistemul ergativ la cel acuzativ. Partiție determinată de conținutul semantic al nominalelor: argumente lexicale vs pronume. Pronumele de persoanele 1
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
156. Testelec, Yakov G., 1998b, "Word Order in Daghestanian Languages", în: A. Siewierska (ed.), p. 257−280. Touratier, Christian, 2006, "Verbe être et verbes d'existence", în Travaux du Cercle Linguistique d'Aix-en-Provence, 19, p. 165-187. Ușurelu, Camelia, 2003, "Nominalizarea cauzativelor (factitivelor) în limba română", Limba română, 5−6, p. 573−580. Ușurelu, Camelia, 2005a, Categoria factitivului în limba română, București, Editura Universității din București. Ușurelu, Camelia, 2005b, "Observații asupra factitivelor ergative din limba română", Limbă și literatură, I−II, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Morphophonology and Morphosyntax: The Case of Romance Causatives", Linguistic Inquiry, 16, p. 247−289, apud Palmer (2007 [1994]: 143). 103 Nu am tratat această problemă în Capitolul 4, pentru că am considerat că, cel puțin pentru situația din limba română, alternanța cauzativă nu este un diagnostic de inacuzativitate, ci un fenomen care afectează în măsură diferită unii dintre membrii clasei (fără a fi legat de o anumită subclasă semantică). Adoptând soluția existenței inacuzativelor primare și a celor derivate, alternanța cauzativă nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
română, alternanța cauzativă nu este un diagnostic de inacuzativitate, ci un fenomen care afectează în măsură diferită unii dintre membrii clasei (fără a fi legat de o anumită subclasă semantică). Adoptând soluția existenței inacuzativelor primare și a celor derivate, alternanța cauzativă nu poate fi considerată un test sintactic. 104 R. M. W. Dixon, "A Typology of Causatives: Form, Syntax, and Meaning", în: R. M. W. Dixon, A. Aikhenvald (eds.), Changing Valency: Case Studies in Transitivity, Cambridge, Cambridge University Press, p. 30
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de ani în urmă. Aceasta are avantajul de a fi prima în lanțul cauzal. Ea este cea care a declanșat efectiv întregul proces. Decizia politică este pragmatic cauza responsabilă de efectul considerat. Teoretic, ea poate fi catalogată, prin depărtarea ei cauzativă, drept nesemnificativă. În nici o teorie a delincvenței nu vom găsi inclusă o cauză de genul acesta. Ea este prea indirectă. În plus, o decizie de acest fel poate să nu ducă neapărat la un asemenea efect. Să presupunem că în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Poziția geografică” a unei colectivități nu va fi inclusă într-o asemenea listă, pentru că nu ne putem imagina cum ar putea ea acționa asupra variabilelor cauzale abstracte și, prin intermediul acestora, asupra efectului. Putem face, de asemenea, presupoziții rezonabile asupra puterii cauzative a diferiților factori. Acum un secol, teoriile sociale erau tentate să acorde factorilor personali (educație, inteligență, caracter, moralitate) rolul cel mai mare în explicarea poziției sociale. Teoriile actuale acordă acestor factori o importanță minoră, factorii structurali reprezentând cauzele puternice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
explicată de acest din urmă model cu aproape o dată și jumătate (Udy, 1980). O teorie contextuală puternică poate evita cauzalismul slab, care constă în elaborarea unor liste cauzale nestructurate de factori despre care se presupune că își aduc o contribuție cauzativă, rămasă însă nespecificată. Analizând circuitele probabile ale determinării, interdependențele dintre factori, se pot opera discriminări în ceea ce privește ponderea cauzativă a diferiților factori. Unii dintre ei apar drept cauze ale diferiților factori. Unii dintre ei apar drept cauze ultime, în timp ce alții ca
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
evita cauzalismul slab, care constă în elaborarea unor liste cauzale nestructurate de factori despre care se presupune că își aduc o contribuție cauzativă, rămasă însă nespecificată. Analizând circuitele probabile ale determinării, interdependențele dintre factori, se pot opera discriminări în ceea ce privește ponderea cauzativă a diferiților factori. Unii dintre ei apar drept cauze ale diferiților factori. Unii dintre ei apar drept cauze ultime, în timp ce alții ca reprezentând mai mult variabile intermediare, cu o contribuție proprie marginală. În explicarea delincvenței, de exemplu, eficiența sistemului de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]