296 matches
-
tulburare romanțioasă în ochii lui Vasile Morar, o neliniște uimită de inadaptat superior. Pare un intelectual a cărui minte stă spînzurată de dîra unor himere voluptuoase, privitorului nearătîndu-se decît crusta himerelor: fața luminoasă a unui fantast prins sub freamătul unor cavalcade interioare. Oriunde îl întîlnești, impresia e aceeași: îl simți făcîndu-și tabietul savurării fantasmatice, ruminațiile visătoare împrumutîndu-i aerul unui îndrăgostit întîrziat. Nu știi dacă se roagă, dacă deapănă literele unei maxime sau dacă retrăiește bucuriile prezenței unei femei, dar îi simți
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
amalgam de exhibiționisme și travestiuri îți vine mai greu să înțelegi de ce se zbat și dansează protagoniștii, iar faptul că este vorba de perspectiva declanșării unui război mondial devine aproape un fapt trivial al comedioarei, un pretext de agitație și cavalcadă histrionică. Pe unde trece, bal, teatru sau spital, Holmes provoacă o harababură totală, dându-se, de fapt, în spectacol. Interesant cu adevărat în film este profesorul Moriarty, Jarred Harris a reușit să-i dea acea scânteie de nebunie amestecată cu
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
pentru efectul pe care îl poate avea asupra lumii. E un claustru de spirit în pielea acestui om, o carantină la care sufletul se supune din nevoia de a-și digera amărăciunile, numai că în afară nu răzbate decît o cavalcadă de expresii fastuoase, care irită prin redundanța lor emfatică. Deși n-are accente patetice sau exaltate, Petru Pătulescu este un incurabil adept al enumerărilor interminabile, eroarea autorului fiind de a crede că, înșirînd adjective mustoase, scrisul său devine mai expresiv
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
deferlanta valurilor. Prin analogie, obiectul impersonal, constituind, și în cazul artei, suportul aventurii, se lasă echivalat în chip semnificativ: shaper, după termenul comun denumind, în engleză, artizanul ce fabrică, pentru surf, planșa plată menită a răzbate viteaz, unealta instabilă a cavalcadei marine. Desigur, a întreprinde o instalație totală, cum se voiește această expoziție, urmînd a-l reprezenta pe autor pînă departe, la Golful Persic și în India, include mostre de travaliu care nu încap în limitele unui exercițiu satisfăcut de sine
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
Grupul editorial Corint) este un alt fragment din viața oamenilor, ceva mai fantezist și privit din perspectiva unui obsedat sexual cît se poate de onorabil altminteri. Unde scrie că bunele intenții nu pot coexista cu perversitatea? Dincolo de o scriitură în cavalcadă, din care vă invit să gustați acum doar o felie, impresionează la Jauffret detașarea cu care își privește eroul: nici un mușchi nu tresare pe chipul scriitorului intrat etanș în pielea naratorului. Dacă marchizul de Sade avea mintea plină de teorii
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
eu îi spun arhaios și în nopțile pustii când doar/ colțurile stelelor patinează pe geamuri ca/ lăbuțele șoarecelui captiv/ în bolul de sticlă/ îi înfig în orbite două fire de frezie/ apoi vorbim îndelung despre..." "...apoi vorbim îndelung despre/ năprasnice cavalcade pământul câmpiei spulberat în copite/ razele soarelui iute de vară desfăcute în culorile/ spectrului grâul zdrobit lustruiește potcoava fulgerândă/ în fugă strigătul bărbatului îmbrăcat în piele de lup/ sabia lui retezând curcubeie" etc. Acest sfârșit în forță justifică, într-un
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
serios. Nu mai este vorba de lăieții, de acei văicăreți aliați de ocazie... Putem zice, o baladă în lege, nu epopee eroi-comică, - balada lui Argineanu. Epica ei merită a fi desfășurată, - și o vom face strângând-o în chingi, urmărind cavalcada vorbelor: Viteazul se repede în turci, sare, surpă, calcă, aleargă, străpunge, taie, rupe, zbiară, înjură, sfarmă, iar sfârtecă, scapă de ei, gonește, îi lasă în urmă de izbeliște, calul nu-și mai întețește, se oprește, privește... ...De pulbere și de
Balada lui Argineanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7295_a_8620]
-
de împlinit. Dar, Nordul, Miazănoaptea, este și generator de istorie. Zeii nordici în frunte cu Odin decid moartea Romei: deoarece orașul de pe malurile Tibrului reușise să constituie un imperiu, adică să organizeze lumea în baza unei idei, ei pornesc în cavalcadă spre cetatea eternă: " Și atunci furtuna mîndră dezrădăcinat-a marea ea zvîrlea frunți de talazuri către stelele-arzătoare ridica sloiuri de gheață, le-arunca în șanț de nori, vrînd să spargă cu ei cerul." La prima vedere ar părea că versurile
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
avea alt nume. Furtuna pe care imperiul de gheață o dezlănțuie vrea "să spargă cerul", adică să readucă totul la starea de haos. Istoria se repetă în viziunea eminesciană, repetare sugestiv exprimată prin adverbul "atunci" care introduce atît strofele dedicate cavalcadei antiromane, cît și celei pornite de același Nord împotriva "păcii eterne". Și pentru a înlătura orice dubiu, de mai poate exista vreunul, în ceea ce privește realitatea politică care se ascunde în spatele versurilor eminesciene, în ceea ce privește semnificația în planul istoriei a Miazănopții, într-un
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
cu mine, lăsându-se încălecat de puștiul năvalnic care făcea din el cal și-l strunea, dureros pesemne, trăgându-l de urechi ca s-o ia la dreapta sau la stânga. "Măi, să nu te muște!", glăsuiau bunicii, cam speriați de cavalcadele mele pe spinarea dulăului. Nu m-a mușcat niciodată, deși uneori schelălăia, bietul, dacă mai și primea călcâie în burtă. Am înțeles atunci că nicicând un câine bun nu-i mușcă pe copii, mai ales dacă îi consideră stăpâni. Bob
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
Neîmpăcați mi-s anii, sufocați, Seceta sufletelor nu se mai termină, Pământul țipă ca un rănit Prins între fiare contorsionate, Nu mai poate să respire. Prea multe suspine pe metru pătrat, Întind mâinile oameni și arbori, Răspund valuri de smog, Cavalcada tiradelor. Ah, unde sunt anii de odinioară Cu cireșe pietroase și fragi dulci Ca ochii de copil? Câți mai sunt anii Câți mai sunt anii nu știi, nu știi, Gândul caută noi simetrii, Tălpile îți ard cum cărbunii aprinși, Cununa
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
dec. 1944, poate fără să bănuiască ce soartă dramatică îi aștepta în noile condiții politice potrivnice. Dar dragostea n-a vrut să știe de ele, a ieșit învingătoare. Ca un pandant la descrierea vacanțelor idilic-patriarhale, cu vânători la iazuri și cavalcade romantice, ne apare tabloul încenușat din primăvara și vara lui1944, a bombardamentelor americane, care-l smulg până la urmă pe Dinu de la masa de scris de care părea nedeslipit până în ultima clipă. în timp ce el sta retras în chioșcul viei de la Isvorani
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
construcțiile de-acest gen, / se pare, / că-i cea mai veche de pe / continent. // Un cosmodrom în fiecare tîrlă / de oi avem, / desigur, / conservat. / Din cîte vise ni s-au dus pe gîrlă, / iată și unul net, / realizat". Involuntar, în această cavalcadă veselă și aspră în același timp, dăm și de Topîrceanu sau poate chiar și de Cărare, dar avem totuși de a face cu altceva. Observăm, totodată, că strofele, păstrînd în general aceeași formă și avînd același suflu, se deosebesc una
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
decât s-o plaseze în sfera turistică a subconștientului Europei!... Citit astfel, Bolintineanu îi Ťtaieť pe Dumas, Bram Stoker, Elisabeth Kostova etc.; ce atmosferă, ce posibil film! ŤMihnea și Baba zdrobește în copitele calului propriile-i neîmpliniri, impunându-se prin cavalcada grandioasă cu care se încheie, și de la înălțimea căreia nu va mai coborîť. Comparat cu Charles d'Orléans, sau Dostoievski (în poemul Pohod na Sibir), Alecsandri e văzut bine instalat la gura sobei, sau parcurgând în sanie, bine încotoșmănit, peisaje
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
crasă "neglijență literară", în opinia lui Paul Zarifopol, se cască abisul oricîtor nuanțări și supoziții. Dar măcar o parte din suspiciunea structurală a criticilor literari ar putea fi îmblînzită printr-un imaginar puzzle liric: ahturile lui Conachi, grandioasele viziuni eminesciene, cavalcadele onomatopeice ale lui Macedonski, miniaturile melancolice ale lui Ion Pillat, blestemele argheziene, Isarlîk-ul barbian, Levantul lui Cărtărescu... și lista rămîne deschisă. În această ubicuitate discretă stă farmecul lui Bolintineanu.
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
iremediabilă, a reușit să creeze dimensiunea responsabilității sau iresponsabilității unei decizii pe care cineva se hotărăște să o ia la un moment dat și nu o mai respectă. Pur și simplu. Cine, cui dă socoteală? Spectacolul este construit dintr-o cavalcadă de gag-uri, de poante, de trucuri. Kocikariov, Răzvan Vasilescu, vrea cu tot dinadinsul să-l însoare pe prietenul lui Podkolesin, Cornel Scripcaru, un funcționar timid, retras, puțin cam pămpălău și, desigur, pretențios, hachițos, nehotărît, teribil de influențabil. Nimic, dar
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
țin de miza subversivă a parodiei (orice poate deveni vorbă mare), dar și de pariul cu textul (intuit ca spațiu al libertății unde toate alternativele sunt posibile). Dar, dincolo de mișcarea precipitată a acestei farse exemplare, dincolo de duelurile fără gloanțe, de cavalcadele simulate, dincolo de gesturile absurde ale Cavalerilor din ordinul Pintenului, se profilează tragedia adevărată, aceea a Poloniei de peste ocean, Polonia îngenunchiată, acea Polonie antebelică pe care Gombrowicz o disprețuiește și o compătimește, iubind-o; iar în subtext se ivește iarăși și
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
Cum a fost?/ Un scuipat arsenios/ spintecând/ Cicatricea de pe obrazul/ Neamului meu, ca o sabie/ Așa a fost/ Nu m-am temut/ De aerul sticlit/ Sau de zăpezile-capcană/ Dăruite/ Cu-aceeasi recuzita/ Producătorii de infern/ Neieșiți din aerul revolut/ Păstoresc cavalcada Tranziției (...). Să fie tot demonul/ Care ne-a contorizat/ Gândul și nisipul/ Din propria clepsidra?". Reciclați, miliardarii de carton afișează "Mască celebrilor coloși/ Din Memnon și se hrănesc cu lingură/ Din osuarul îngerilor", îngeri cărora poeta le dedică unul din
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]
-
Nemescu, ca ultima copertă a evenimentului. Este vorba de finalul finalurilor. După revenirea cântărilor de insecte, se produc 40 de finaluri, adunate sub titlul Timpul sfârșiturilor. Sunt 40 de cadențe finale ce se succed neîntrerupt, după cum spune autorul, într-o cavalcadă de Finalisuri, ce pune în evidență o estetică a CODEI, a eshatonului (a sfârșitului istoriei), așa cum la Mozart se putea observa o estetică a expozitivului, la Beethoven a dezvoltării, la Webern a concluziei, la muzicile conținutiste, procesuale o estetică a
Noi partituri din crea?ia rom?neasc? by Lavinia COMAN () [Corola-journal/Journalistic/84304_a_85629]
-
interpretat cântecul Păsării pădurii din Siegfried, iar Sorana Negrea a asigurat un terțet al fetelor Rinului din Götterdämmerung, împreună cu Alina Bottez și Irina Ionescu. Un moment impresionant a fost reunirea a opt interprete care au creat o secvență splendidă, cântând Cavalcada Walkiriilor din opera Walkiria. O contribuție esențială la realizarea scenică a avut-o regizoarea Cristina Cotescu. Cântărețele au venit pur și simplu din plăcere, fără a fi remunerate, realizând scena Walkiriilor extrem de sugestiv. De altfel, coloana sonoră care deschide spectacolele
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
realizarea scenică a avut-o regizoarea Cristina Cotescu. Cântărețele au venit pur și simplu din plăcere, fără a fi remunerate, realizând scena Walkiriilor extrem de sugestiv. De altfel, coloana sonoră care deschide spectacolele din ciclul Confluența artelor ilustrează ca un motto Cavalcada Walkiriilor. La aceste serate și-a mai dat concursul, de asemenea, și orchestra tinerilor de la Liceul „Dinu Lipatti” din București, sub bagheta maestrului Nicolae Racu. Doi actori cunoscuți: Eusebiu Ștefănescu și Silviu Biriș au asigurat rostirea textelor literare. Eusebiu Ștefănescu
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
bronz, de piatră, de oțel și, la rigoare, chiar de ciment. Organizații, comitete, fundații, asociații, parohii, prieteni, neamuri etc., dar, nota bene, majoritatea provenind din structuri militare, au pornit galopul apocaliptic al ridicării de monumente. Ce a ieșit din această cavalcadă e foar-te ușor de văzut și astăzi. Nu există colțișor în biata noastră țărișoară, în care să nu se ițească vreun bust de erou civilizator cu bătaie județeană, dacă nu cumva chiar comunală, vreun cavaler, vreo cruce - impozantă ca dimensiuni
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
se rătăcește - nu se știe de unde - o cămilă. Poate a uitat-o, în trecere, un circ. Cămila intră într-o curte, unde dă peste doi oameni cumsecade, fără copii, care o adoptă, o îngrijesc, o iubesc. Tot filmul va fi cavalcada de reacții la prezența acelei cămile (invidii, reclamații, proteste, impozite, amenzi, șicane ș.a.m.d.). Pentru un spectator din fostul lagăr socialist, e vorba de o parabolă a vieții la est de vest, în care "dreptul la diferență" solicita costuri
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
poetului roman Publius Ovidius Naso, Tomisul a fost întemeiat în cadrul unui amplu proces de colonizări grecești pe țărmul Pontului Euxin, importanța sa crescând considerabil în vremea împăratului Constantin cel Mare, din al cărui nume derivă numele actual al orașului. Supus cavalcadelor popoarelor migratoare, aflat apoi sub stăpânirea Imperiului Otoman, orașul a fost prefăcut în ruine de nenumărate ori, dar refăcut de fiecare dată. Constanța dispune de două plaje amenajate de Primăria orașului, Plaja Modern situată în apropiere de zona peninsulară de lângă
Agenda2005-23-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/283789_a_285118]
-
soi de wishful thinking al cititorului, sunt gigantești, hiperbolice, deci tot o forțare a norocului. Și nu doar norocul e pus la încercare, ci toate limitele timpului și ale spațiului, în întrupările lor cele mai concrete: anotimpurile, natura. Iată o cavalcadă demnă de vremuri mitice, când omul era, de-adevăratelea, gospodarul creației: „până-ai să te-arăți, femeie, /vor pleca și animalele celelalte,/ lăsându-mi nerăbdarea împodobită cu plante...// Poate am să par subțire ca licărirea,/ și-n spatele meu, frenetic
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]