293 matches
-
prin cap să devină un fel de campion mondial la supraviețuire? Fapt este că Ruletistul deocamdată reușea să mențină acest tempo demențial în cursa lui, la care mai alerga un singur concurent: moartea. Și tocmai în momentul în care această cavalcadă clandestină părea că se înfundă-n monotonie (cei care veneau să asiste la ruletele amicului meu o mai făceau doar din dorința de a-l vedea odată curățîndu-se, nu ca să mizeze, căci aveau sentimentul, din ce în ce mai resemnat, că mizează contra diavolului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
poticnit, spre frate-său. Ajunsă cu bine la destinație, o luai în brațe, o ridicai pe umeri și, ținând-o cu mâinile de pulpițe, pornii să galopez prin cameră. Ea se ținea de capul meu și țipa, fremătând toată. În cavalcada aceea dezlănțuită, reușii să aud consternarea băiatului: - Sigur! ...Boii ară, caii mănâncă! Ola era, cu adevărat, o fetiță frumoasă. De fapt, semăna foarte mult cu maicăsa. Aceeași frunte bombată, același păr negru, ondulat, același ten alb, în contrast cu părul, aceeiași ochi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
noul său rang; de nu înlătura figurantul de pe înălțimea unor echipagii de formă excentrică, era fiindcă, automobilul fiind banalizat, nu se putea face remarcată. își alesese pasiunea mai rară a cailor de rasă. Călărea admirabil, dar nu putea obliga la cavalcade prea dese pe Maxențiu, bolnăvicios, de aceea prefera să conducă. Proiecta să organizeze un grajd de curse. Era marea ei ambiție. Niciodată însă dorința asta nu-i păru mai vie ca în ziua aceea. Ada uni la moment, într-unui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
comediei ce are energia debordantă a unei pelicule cu Louis de Funès, Teddy Ted sau Capitaine Apache sunt emblemele unui spațiu pe care banda desenată nu îl poate ignora. Vestul sălbatic devine locul în care sunt plasate dilemele eroilor sau cavalcadele la capătul cărora se află, invariabil, sfârșitul personajelor negative. Pif este parte a momentului în care westernul este apropriat de cultura populară europeană. Tradiția de la care se revendică aventurile de bandă desenată este ilustră și orice arheologie a paraliteraturii americane
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Corto îi este dat să asiste la agonia lui Enver-Pașa, încolțit de trupele bolșevice. Pratt își scrie aici propria lui Enciclopedie a morților - ca și Danilo Kiš, Pratt este sedus de modificarea postmodernă a istoriei factuale. Martor la ultima cavalcadă a lui Enver, Corto scrie încă o pagină din acea povestire niciodată scrisă a lui Kipling. Gloria la care aspiră Enver nu este mai puțin vană și iluzorie decât aceea pe care o ating cei doi călători englezi în Kafiristan
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dispoziție și care domină orașul și golful La Napoule. De pe terasă, mă uit la focurile de artificii de la malul mării organizate cu prilejul unei Săptămîni internaționale a pirotehniei, ascultînd Între timp la un pick-up portative, cu volumul dat la maxim, Cavalcada Walkiriilor și Intrarea Zeilor În Walhalla. Noaptea, lucrez la scenariul unui film. Schimb necontenit prenumele personajelor, doi bărbați și trei femei, și nu mai izbutesc să știu despre ce e vorba cînd recitesc cele scrise. Descopăr mereu cărți vechi necunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
culori, strânsă în talie cu o centură, ci un veșmânt scurt și modest de cânepă. În picioare avea sandale deschise în față până la degetul mare, cu șireturi de piele împletite în jurul pulpei. Probabil că de-abia se-ntorsese dintr-o cavalcadă, căci peste izmenele de in purta brăcinarii de postav roșiatic care se folosesc la călărit. Nu a dat semne că ne-ar fi auzit pașii pe podea. M-am postat în fața lui, gândindu-mă să tușesc de câteva ori ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
într-un ritm cu care m-am chinuit să mă obișnuiesc. Mă trezeam înainte de răsăritul soarelui, odată cu cântatul cocoșilor, cu liniștirea animalelor nopții și când asurzitorul ciripit al păsărilor era încă timid. Făceam baie, mâncam ceva și urma o scurtă cavalcadă pe unul dintre caii lui Faroald. Începeam apoi lecțiile de citit și de scris cu Rotari, și, imediat după asta, el mă instruia pentru luptă sub comanda lui Gundo, despicând pari și străpungând împletituri de trestie. O alergare până la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Îngerul păzitor al Îngerului păzitor? — Nu m-am gândit niciodată. — Nu e Dumnezeu? Ba da, poate că așa e. Nu știu, comoară. Se lăsă tăcerea. Preț de câteva minute rămaseră amândoi nemișcați, Întinși unul lângă altul, În pătuțul Îngust, privind cavalcada stelelor de pe tavan. În afara aeroplanelor din burta lui nu se mai auzea nici un zgomot. Nici o mașină nu trecea pe strada Mangili, prin fața vilelor adormite. Nici un motor, dincolo de ferestrele Închise. Nici un aparat nu acționa deschiderea porții. Nimic. Maja nu se Întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
complici atât, pune-mi mâna pe grumaz, dovedește-mă, fii bărbat, la naiba, ia ceea ce ți se cuvine, acționează, acționează. - Și ce mai faci? am întrebat-o. Ea a tras un fum și s-a uitat o clipă la baterist. Cavalcada de sunetele percutate devenea insidioasă, bubuielile se loveau de pereții plămânilor. S-a reîntors mișcându-și capul în ritm și a stins țigara în scrumieră. - Lucrez, fac man hunting la o firmă de recrutare. Îmi merge destul de bine. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
prin arizona, își spuse Victor spectatorul, așteptînd să continue visul care începuse bine. arizona, Utah, California, erau locuri pe care Victor nu le vizitase încă, deși deșertul american îl fascina. Ca mai toată lumea, avea în minte imaginile din filmele western, cavalcadele avînd ca fundal pereții abrupți de la Grand Canyon sau formidabila scenă din filmul Diligența cu un atac al indienilor și o urmărire printre ciudatele formațiuni stîncoase de la Monument Valley. Victor își reprimă însă aceste divagații pentru a se concentra pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se dădea în picioare, fluturîndu-și fusta și părul. Intra în toate șurile și dormea în fin. Nu se lăsase până ce nu se scăldase în heleșteu, gonind pe Felix ceva mai departe. Dar petrecerea de predilecție o constituia un soi de cavalcadă specială. Argatul de la grajduri le dăduse doi cai mai ciolănoși, pentru tracțiune grea, un fel de cai normanzi mai zvelți, care se lăsau încălecați cu blândețe și fără șa, ducând pe călăreți încet, la o simplă bătaie cu palma pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un cal purtând în spinare un bărbat și o fată, care stătea în față, lângă coamă, băiețește, cu fluierele picioarelor scăpate de sub rochie. Otilia găsea că acesta e sportul cel mai chic. - Simt nevoia, îi mărturisi într-o astfel de cavalcadă Felix, după atâta singurătate, să iubesc pe cineva, să am o tovarășă... nedespărțită. - Felix, îi răspunse Otilia, ești încă prea tânăr. Tu nu trebuie să te gândești la iubire, înainte de a-ți face o carieră strălucită. Iubirea, măsură ea vorba
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
meargă călare și-l invitase s-o ia alături pe același cal. Trecea astfel mândră și veselă prin apropierea curții, când Pascalopol, care nu mai văzuse acest inedit gen de călărie, le răsări înainte. - A, zise el puțin palid, faceți cavalcadă matinală. Felix făcu gestul de a-l saluta, dar se opri, căci își dădu numaidecât seama de ridicolul situației. Pascalopol o luă înainte spre grajduri, ca și când ar fi fost în mod special ocupat. - Mi se pare, observă Felix, că Pascalopol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
alt ritm, icoana, încît sânii (acceptabil conservați, cu floare amăruie, arămie, discretă), (împreună cu bordurile părului tuns cască) să-i fluture lateral, dreapta-stînga. Întocmai cu detaliile anatomice ale unei sălbatece amazoniene care-ar dansa. Ori precum draperia unei diligențe purtate în cavalcadă. Pândea cu ochiul în icoană și-l înhăța la fix. - Sinistrate, ieri ai avut scaun? - Ieri am avut scaun, răspundea conciliant Sinistratul. - Te-ai spălat aseară pe dinți? - M-am spălat aseară, de două ori, pe dinți. - După-amiază, ți-au
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să dorești”... Blestemul cuprinde, În fond, un cod de sancțiuni morale. Puținele, totuși, lucruri materiale (cadaverul, stînca) au o valoare represivă. A blestema pe cineva să calce, veșnic, pe un trup În putrefacție arată o subtilitate a cruzimii. În scena cavalcadei, și ea vestită, imaginația merge mai departe. Deschide larg porțile universului infernal și prin ele se scurg legioanele de demoni. Cosmosul este tulburat, materia intră Într-un vîrtej nebun: „Mihnea Încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vîntul; Sună pădurile, fîșÎie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sfîșie guri Însetabile. Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fîlfîie Pe osăminte; Barba Îi tremură, dinții se cleatină. Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur.” Cavalcada se repetă În Peștera Muștelor aproape cu aceleași elemente: „Zmeul Încalecă, fuge cu vergura, Fuge pe vale; Calul se turbură; zboară, se spumegă, Mușcă-n zăbale. Zmeu-Îi ia frînele, repede-i sîngeră Coasta spumoasă; Calu-i se-naripă, fuge ca
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o luaseră în direcție opusă. În apropierea casei doamnei Valsamaky-Farfara, Hagienuș, suflând greu, se opri. - Nu mai pot, domnule Suflețel, am obosit! Eu rămân aici. - Ai văzut? deschise gura abia acum celălalt, Ioanide eposedat de Eros, strivește, mușcă. Centaurul în cavalcadă. Suflețel, plin de întîmplarea neașteptată, plecă în grabă spre casă, mânuind convulsiv bastonul, spre a încredința întîi de toate evenimentele nevestei sale. De la el toți prietenii știură că Ioanide a fugit cu Ioana. Madam Valsamaky-Farfara primi pe Hagienuș cu politeța
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plasa în centrul fantasticului. Paul Zarifopol, care a asociat în mod surprinzător textul cu prezența crescândă a detaliului pitoresc în scrisul lui Caragiale, a făcut o apropiere de nuvela lui Gogol, Vii, în care ,,fata de boier vrăjitoare face o cavalcadă foarte asemănătoare a celei din Calul Dracului, cu deosebirea că la Gogol, tânăra vrăjitoare călătorește de gâtul tânărului seminarist, chemat s-o păzească noaptea...’’ Dar Zarifopol afirmă totuși că ,,nu e probabil să fi cunoscut Caragiale nuvela rusească. ’’ Și de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Calul Dracului, cu deosebirea că la Gogol, tânăra vrăjitoare călătorește de gâtul tânărului seminarist, chemat s-o păzească noaptea...’’ Dar Zarifopol afirmă totuși că ,,nu e probabil să fi cunoscut Caragiale nuvela rusească. ’’ Și de această dată fantasticul este neterifiant. Cavalcada babei transformate în zână pe timpul nopții, cu Prichindel tot un drac subaltern în cârcă, nu are nimic absolut din culorile obișnuite ale motivului asociat cu Noaptea Walpurgilor și cu zborul călare pe mătură al vrăjitoarelor. Cu privire la conceptul de satanism caragialian
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
mai uman și chiar de compătimit, fiindcă satanismul femeii, de natură congenitală, îl înspăimântă și-l înfrânge. Fantasticul vizionar este rar la Caragiale, lipsește din cele mai multe basme, iar viziunea din Calul Dracului are o intensitate neterifiantă a luminii, care dă cavalcadei vrăjitorești calmul feeriei. Putem remarca faptul că nuvelele fantastice ale lui I. L. Caragiale au meritul de a deschide drumul prozei fantastice a secolului XX pentru Mircea Eliade și Vasile Voiculescu. 2.2. Operele fantastice În legătură cu constituirea viziunii fantastice la I. L
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
coloritului care apare în operele lui Poe. Atunci când calmul peisajului de vară ,,nici prea cald, nici prea răcoare; de vânt, nici suflare; pe câmp, așa liniște de toate patru părțile, că se putea auzi cum țârâiau și forfoteau gângăniile’’, devine cavalcadă, nu își schimbă coloritul și nici tonul. Povestirea, scandată pe alocuri, contribuie la impresia de incantație luminoasă. Dialogul abundent intensifică tonalitatea generală de fantastic încărcat de familiar. Chiar și atunci când întrebările iscoditoare ale babei și răspunsurile în doi peri ale
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
legendara șarjă a Brigăzii de cavalerie ușoară engleze, la Balaklava, În timpul războiului Crimeii. Lordul Raglan, comandantul În funcție, a ordonat Înaintarea rapidă a cavaleriei Împotriva unei poziții rusești, pentru a nu-i permite inamicului să Își retragă tunurile. O mare cavalcadă În linie dreaptă. Nu a luat În considerare că pe flancuri mai erau destulă artilerie și destui pușcași care puteau să tragă În atacatori ca la un tir de bâlci. Cavaleria a Îndeplinit cu eroism ordinul necugetat, dar nu mă
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
în proiecție romantică, împreună cu "fecioara pământului brună", pare o prelungire tandră dintr-un Eminescu fantasmatic. Pe de altă parte, se schițează discret aprehensiuni, temeri difuze de context repede uitate. La Bolintineau făcuse impresie un fragment din Mihnea și baba, o cavalcadă nocturnă tenebroasă cu efecte de mașinărie romantică, pe fundal demonic, terorizant; ritm gâfâitor, precipitat, în sacade: "Calul său tropotă, / Fuge ca vântul; Sună pădurile, fâșie frunzele, / Geme pământul..." Mai mult decât Moartea căprioarei (mereu invocată), concisa Biografie (19 versuri) e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
flăcările noastre se destramă"/. Labiș restituie registrului poetic bocete, blesteme, orații de nuntă; redă poeziei pastelul, reînvie istoria aureolând prezentul, redescoperă mitul strămoșilor, casa părintească, folclorul și un bănuit sentiment al dezrădăcinării și al înrădăcinării. Poetul aude venind prin noapte cavalcade baladești și firul de argint al doinei, glia gemând de schije și otravă, ca o iubită, de aceea blestemă în numele vieții și scrie orații de nuntă în numele dragostei: "Poate se pun la cale prin semne fără grai/ Nunți noi cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]