241 matches
-
În suflet. Războaie ale căror câmpuri de luptă se pricepea de minune să le reproducă pe tăblia mesei, servindu-se de bucăți de pâine, farfurii, tacâmuri și stacane de vin, Juan Vicuña cel din Extremadura; care, Întrucât fusese cândva sergent cavalerist, mutilat la Nieuport, făcea pe strategul priceput. Treaba cu războaiele devenise iarăși extrem de actuală, pentru că În momentul aventurii cu mascații și englezii, trecuseră deja doi sau trei ani, parcă așa Îmi amintesc, de la reluarea ostilităților În Țările de Jos, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
masă, unde luă loc alături de amici. Acolo Întinse mâna după ulciorul cel mai apropiat. Dă-mi, nu fi avar, A lui Bachus licoare de cleștar Îi zise lui Juan Vicuña. După cum v-am mai spus, acesta era un fost sergent cavalerist, foarte puternic și corpolent, care Își pierduse mâna dreaptă În luptele de la Nieuport și trăia dintr-un beneficiu regal constând din licența de a exploata un mic tripou. Vicuña Îi Întinse o carafă de Valdemoro, iar don Francisco, deși prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu inimi senine, dar nu admit să le vorbești de sus. Îmi amintesc un episod care m-a impresionat În mod deosebit, mai ales pentru că punea În evidență felul de a fi al căpitanului Alatriste. Juan Vicuña, care fusese sergent cavalerist În momentul dezastrului unităților noastre los tercios la dunele din Nieuport - vai de mamele care au avut fii acolo! -, a descris de mai multe ori, ajutându-se cu bucăți de pâine și cu căni de vin de pe masa Tavernei Turcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la fel e cu totul altceva, Îmi spuse. Remarcile dumitale demonstrează fie o uluitoare lipsă de apreciere a gravității situației În care te afli, fie un adevărat curaj. Își Înălță sprâncenele subțiri, aurii, și Începu să se joace cu insigna „Cavaleristul German“ de pe buzunarul stâng al hainei, continuând: — De felul meu, sunt un bărbat cinic. Cred că toți polițiștii sunt așa, dumneata nu crezi la fel? Așa că În mod normal aș fi Înclinat să fiu În favoarea primei afirmații, privind teribilismul dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de Paște. Ciocnesc ouă roșii, rostind creștinescul "Hristos a înviat" și udă carnea mielului pascal cu un strop de vin roșu, "sângele Domnului". Preferam să mănânc pâine goală uscată, dar să fiu acasă" își manifestă starea de spirit un locotenent cavalerist, care-și poartă picioarele paralizate într-un cărucior incomod. Cuvintele tânărului ofițer înconjură camera și pentru câteva clipe, fiecare a lăsat ochii în jos cu gândul la o soție, iubită, mamă. Atmosfera tristă printre cei prezenți se mai destinde atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
idee vicleană și ironică, o idee cu dedesubturi! profită Lebedev, cu nesaț, de paradoxul lui Evgheni Pavlovici. O idee rostită cu scopul de a-i asmuți la bătaie pe adversari, dar o idee exactă! Pentru că sunteți un glumeț și un cavalerist din lumea mondenă (deși nu lipsit de calități!) și nu știți nici singur în ce măsură ideea dumneavoastră e o idee profundă, o idee exactă! Da. Legea autodistrugerii și legea autoconservării sunt la fel de puternice în ființa omului! Diavolul rămâne stăpânul omenirii până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
capsula intactă, venea să sporească colecția Armelor. Colecționarul bun avea multe din astea și le aranja după marca de fabricație, după culoare, formă și Înălțime. Existau diviziuni pentru infanterie, pentru tuburile de mitralieră și de sten, pe urmă stegarii și cavaleriștii - pușcă cu baionetă, pușcă nouăzeci și unu (Garand-ul l-am cunoscut numai când cu americanii) - și aspirația supremă, marii maeștri ce dominau totul, Încărcătoarele de mitralieră. În timp ce ne dedam la aceste jocuri pașnice, Într-o seară Martinetti ne spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
soarelui ce apune, Forrester întrezărește o lucire metalică și o sclipire trandafirie ivită pe fundalul cenușiu al pământului. Se oprește să se uite, simțindu-și fălcile încleștate și crispându-se în șa, fără să știe din ce motiv, ca un cavalerist la paradă. Nu mai văzuse suflet de om de o zi și jumătate. Treptat, reuși să distingă niște bărbați, probabil săteni din Rajput, după cum arătau, ducându-și cămilele și escortând un palanchin cu perdele brodate, purtat pe umeri cu poticniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lângă galben...) Ciudat: n-am văzut (sau am uitat, iar mai târziu nimeni nu s-a ostenit să-mi povestească) dacă drapelul se afla pe un tanc, pe un afet de tun, Într-o căruță ori dacă-l ducea-purta un cavalerist. Mi-a rămas doar drapelul - și calul. De parcă ar fi venit singur și singur s-ar fi păstrat la oarecare Înălțime de pământ, singur. Cum anume? Anume - așa. Ca toate minunile, cumplit de reală. Și, normală; dacă era pe cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o anume balegă, a numai cailor acelora (și-n vecii vecilor). Am ieșit În drum. Și am pătruns În lumea marilor: nu pot vedea mai sus decât Înălțimea-mi; nu ajung cu cătarea nici măcar până la șei, necum să ating chipurile cavaleriștilor. Printre femeile care Îl Înconjoară - și de sub streașina aceea - văd boturile cailor, picioarele lor tremurânde, burțile leoarcă. Și balega, de bun-venit. Iar acum văd o cizmă, o scară - o cizmă prăfuită, cu câteva pete mai Întunecate, dar alburii: stropii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
românii din parte locului cântau și aclamau pe străzile Cernăuților, pregătindu-se să întâmpine trupele române eliberatoare. Și ? Și... Când trupele române au intrat în Cernăuți a fost o revărsare inimaginabilă de bucurie, de cântări, de îmbrățișări... Bătrânii sărutau cizmele cavaleriștilor, femeile aveau buchete de flori. Eram și eu printre ele cu un braț încărcat cu liliac alb. M-am apropiat de un cal roib pe care călărețul l-a oprit cu greu. Am ridicat privirea. Dacă există cu adevărat dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și perdelele. Cred că nimănui nu-i dăduse prin cap că perdelele se pot spăla și ele. Toată lumea se gândea, probabil, că aparțin ferestrelor și atât. — Individul nu e normal, afirmau cu toții, catalogându-l ca fiind nazist sau poreclindu-l Cavaleristul. Nu aveam nici măcar o fotografie indecentă pe pereți. Singura noastră poză reprezenta un canal din Amsterdam... Când mi-am lipit și eu un nud pe pereți, tipul a protestat: — Eeee, Watanabe, e-eu nu p-pot s-să s-sup-port așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a fost luat de canalul din Amsterdam, dar cum nu țineam la nud în mod deosebit, n-am făcut scandal. Cei care intrau în camera noastră se mirau când vedeau o asemenea fotografie pe pereți și nu-i înțelegeau rostul. — Cavaleristul se masturbează privind-o, le spuneam eu în glumă. Glumă-glumă, dar lumea a luat-o în serios și încă atât de serios, încât ajunsesem și eu să cred că e adevărat. Toată lumea mă compătimea că îl am pe Cavalerist coleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
rostul. — Cavaleristul se masturbează privind-o, le spuneam eu în glumă. Glumă-glumă, dar lumea a luat-o în serios și încă atât de serios, încât ajunsesem și eu să cred că e adevărat. Toată lumea mă compătimea că îl am pe Cavalerist coleg de cameră, dar mie nu mi se părea chiar atât de îngrozitor. Mă lăsa în pace atâta vreme cât îmi păstram partea mea curată și pentru că stăteam cu el, totul era mult mai simplu. El spăla, el aerisea așternuturile, el arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-mi tai firele de păr din nas. Singurul lucru care mă deranja era faptul că d\dea cu tone de insecticid când apărea un gândac r\t\cit și eu mă vedeam nevoit să mă retrag în mizeria din vecini. Cavaleristul urma secția de geografie a unei facultăți de stat. — Știi, e-eu învăț h-hă-hărți, m-a anunțat el când ne-am cunoscut. — Îți plac hărțile? l-am întrebat. — Îhî. După ce termin facultatea, v-vreau să mă angajez la Institutul Național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
albă, pantaloni negri, pulover bleumarin. Era înalt, cu pomeți proeminenți, părul scurt. Când mergea la ore, se îmbrăca în uniformă, iar servieta și pantofii erau negri. Arăta ca un student tipic de dreapta și de aceea toți colegii îi spuneau Cavaleristul, dar bietul de el n-avea absolut nici o legătură cu politica. Spunea că poartă mereu uniformă pentru că e complicat să decidă cu ce să se îmbrace în fiecare zi. Singurele lucruri care îl preocupau erau schimbările geologice care se produceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai rapidă cale de a pune capăt calvarului ar fi fost să aștept să plece din cameră și să-i arunc vechitura aceea de radio pe fereastră, dar știam că un asemenea gest ar fi pornit un scandal de nedescris. Cavaleristul era un individ care ținea la lucrurile lui ca la ochii din cap. Mi-a zâmbit când m-a văzut c\ st\tea neputincios pe marginea patului și a încercat să mă consoleze: — Hai, Watanabe! Ce-ar fi să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ar fi să te scoli și tu devreme și să faci gimnastică cu mine? Nu a mai așteptat răspunsul meu și a plecat la cantină. * Naoko s-a prăpădit de râs când a auzit că am făcut gimnastică, dimineața, împreună cu Cavaleristul. Nu încercasem s\ o amuz, dar până la urmă am râs și eu. Chiar nu mai râsesem de mult cu atâta poftă. Am coborât din tren la stația Yotsuya și am luat-o pe digul de lângă gară. Era duminică după-amiază, pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
atunci. Presupun că nimic special. Evitam să vorbim despre trecut și doar foarte rar pronunțam numele lui Kizuki. Puteam să stăm față-n față, la o cofetărie, fără să scoatem o vorbă. Lui Naoko îi plăcea când îi povesteam despre Cavalerist. Odată, acesta a avut întâlnire cu o fată (o colegă de la geografie, bineînțeles), dar s-a întors la cămin devreme și era foarte posac. Era prin iunie. — Ia ascultă, Watanabe, tu ce vorbești cu fe-fetele, în general? Nu-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
posac. Era prin iunie. — Ia ascultă, Watanabe, tu ce vorbești cu fe-fetele, în general? Nu-mi amintesc ce i-am răspuns, dar oricum nu și-a ales bine omul căruia să-i pună o asemenea întrebare. În iulie, în absența Cavaleristului, cineva din cămin a luat de pe perete fotografia ce ilustra canalul din Amsterdam și a lipit, în schimb, una cu podul Golden Gate din San Francisco. Individul a motivat că vrea să știe cum reacționează Cavaleristul la schimbare și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În iulie, în absența Cavaleristului, cineva din cămin a luat de pe perete fotografia ce ilustra canalul din Amsterdam și a lipit, în schimb, una cu podul Golden Gate din San Francisco. Individul a motivat că vrea să știe cum reacționează Cavaleristul la schimbare și dacă se masturbează și în prezența podului. I-am spus, mai târziu, că i-a plăcut fotografia, ceea ce a determinat pe altcineva să lipească o fotografie care reprezenta un aisberg. De fiecare dată când se schimba poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dacă se masturbează și în prezența podului. I-am spus, mai târziu, că i-a plăcut fotografia, ceea ce a determinat pe altcineva să lipească o fotografie care reprezenta un aisberg. De fiecare dată când se schimba poza în absența lui, Cavaleristul se enerva. C-ci-cin-cine naiba face așa ceva? a întrebat. — Habar n-am, dar ce contează? Sunt fotografii frumoase. Ar trebui să fii recunoscător. — Da, ai dreptate, dar mă deranjează. Poveștile mele despre Cavalerist o distrau întotdeauna pe Naoko. Râdea rareori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dată când se schimba poza în absența lui, Cavaleristul se enerva. C-ci-cin-cine naiba face așa ceva? a întrebat. — Habar n-am, dar ce contează? Sunt fotografii frumoase. Ar trebui să fii recunoscător. — Da, ai dreptate, dar mă deranjează. Poveștile mele despre Cavalerist o distrau întotdeauna pe Naoko. Râdea rareori și de aceea, ori de câte ori aveam prilejul, îi mai spuneam câte ceva despre colegul meu de cameră, deși trebuie să mărturisesc că nu eram foarte încântat că mă foloseam de el în felul acesta ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
familii nu prea înstărite și mi se părea mult prea serios pentru vârsta lui. În plus, întocmirea hărților era visul mărunt al unei vieți mărunte și nu avea nimeni dreptul să se distreze pe seama lui. Cu toate acestea, „glumele pe seama Cavaleristului“ deveniseră indispensabile pentru locuitorii căminului și nu aveam cum să le desființez eu. În plus, îmi plăcea grozav să o văd pe Naoko zâmbind, așa că am continuat să furnizez tuturor povești noi despre Cavalerist. Naoko m-a întrebat o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lui. Cu toate acestea, „glumele pe seama Cavaleristului“ deveniseră indispensabile pentru locuitorii căminului și nu aveam cum să le desființez eu. În plus, îmi plăcea grozav să o văd pe Naoko zâmbind, așa că am continuat să furnizez tuturor povești noi despre Cavalerist. Naoko m-a întrebat o singură dată dacă nu am vreo iubită. I-am povestit despre cea de care mă despărțisem. — Era drăguță, am zis. Mi-a făcut plăcere să mă culc cu ea și îi duc dorul din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]