607 matches
-
Era Îmbrăcat În sutana neagră pe care o poartă preoții ortodocși. La piept avea o cruce de lemn, sculptată la mănăstirea Studenica. - Vezi În ce limbă putem vorbi cu omul ăsta, spuse căpetenia, și dacă nu vrea, trecem direct la cazne. Preotul se apropie de Oană și Îl studie cu un vădit interes. Nu i se părea că ar fi vreunul dintre dușmanii lor. Nu avea nimic turcesc nici În atitudine, nici În Înfățișare. - De unde vii, străine? Îl Întrebă În limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
este Ștefan al Moldovei. Dezlegați-mă. Preotul traduse, dar răspunsul căpitanului nu păru tocmai mulțumitor. - Căpitanul spune că astea sunt povești. Dacă nu mărturisești pentru cine ai venit să iscodești cetele de haiduci ale lui Mihajlo, vei fi pus la cazne. Ai la tine haine de ienicer, ai două pumnale care vin de la Istanbul. Și ești prins chiar lângă trupele de ieniceri care trec pe malul Ibarului. - Dezlegați-mă! spuse Oană, mai hotărât, văzând că discuția se transformă În interogatoriu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
am aflat de unde vine numele celebrei formații a anilor '80, Duran-Duran. De la numele doctorului Duran-Duran, din capodopera pop art a lui Roger Vadim, Barbarella, din 1968, având-o pe Jane Fonda în rolul principal. Blonda fondantă Fonda este supusă la cazne de nemilosul Duran Duran în mașina de fabricat orgasme. Teoretic, orgasmotronul ar fi trebuit să o ucidă prin plăcere la sfârșitul experienței. Numai că Barbarella este mai puternică decât mașina. Reușește să o scurcircuiteze, în fața ochilor uimiți ai doctorului celui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
rege că unii căpitani poloni, de margine, împilători ai Moldovei, îl informează greșit pe rege și în legătura cu cele ce se petrecuseră în Moldova în 1467, când îl prinseseră pe un sol al său și l-au supus la cazne, dar acesta “a scăpat și a ajuns la noi, doar viu așa cum l-a născut mumă-sa.” Iar dacă va fi să sufere și Moldova, și Polonia, din pricina acestora “ce putem <noi> face ?” Se întreabă, retoric domnul. Este doar o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
stea și-n oraș, că aveau buletine false. Da’ securiștii ce-o făcut? O luat fel de fel de fotografii de la familie și l-o recunoscut pe Gavril Pop de pe fotografia de pe buletin. Imediat l-o arestat și la ce cazne l-o fi fost pus..., că săracu’ o spus unde-s ceilalți doi... Și la 15 august, În ziua de Sfânta Maria Mare, o debarcat și la Apa, și la Pir... Însă la Pir, cineva de la primărie, care era prieten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el nu era cu mult mai legat de ele decât alții care nu se mai puteau descurca fără facilitatea asta sau ailaltă, fără motor, drăcie mecanică, ușă glisantă, serviciu public, iar faptul că trupul era astfel scutit de micile lui cazne făcea din minte principalul centru al încercărilor. Trebuia numai să-l găsești pe Einhorn într-o stare de gravitate când fața lui nobilă de Bourbon, buhăită și coroiată, se adâncea în gânduri și se apuca și-ți făcea un portret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
hamburgerii ăștia nu erau varianta nesărată pe care o primești la cantină, în care se bagă amidon, ci bucăți imense de carne înotând în usturoi, prăjite până deveneau negre. Înveliți în hrean și sos de chili, nu era deloc o caznă să-i mănânci. Asta era mâncarea de acolo, din sistemul de normalitate al acelei case, la fel ca mirosurile și mobilele ei, iar dacă erai albatrosul ce iese la lumină vizitând-o, băgai mâncarea aceea nemaivăzută în gură fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
efortului și pasiunii; însă undeva în adâncul sufletului era furios, iar mânia îi urca în obraji, două pete roșii ca focul, sub ochi, de fiecare parte a nasului. Înțelegeam prin ce trece, căci amândoi ne chinuiam cu aceleași probleme și cazne în fața unei Troie identice. Acest lucru care ni se întâmpla i-ar fi dat Bunicii Lausch satisfacția unei sibile - cel puțin spiritului ei; căci trupul ei era acum aproape de țărâna din jurul Azilului, în ultimul grup de finaliști supuși micului joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
altor oameni. Și nu cred că vorbea aiurea, căci el însuși pribegea dintr-o parte în alta, și la ce bun să colinde astfel, din Moscova în Turkestan, apoi în Arabia, Paris, Singapore? Nimeni nu se leapădă de astfel de cazne asumându-și postura de pelerin, privind temple și docuri și fumând țigări lângă mormanele de oseminte istorice și peste solul de nenumărate ori digerat, acolo unde oamenii au rămas și au pățit-o rău de tot. Așa că pe fața Sophiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lui fusese nu o succesiune de imagini, ci de sunete, un sunet continuu, fără a fi muzică și totuși conținând sugestii, mereu evanescente, ale formei muzicale. Și acum, când poate ar fi devenit posibilă izbucnirea unui grandios final simfonic, încununarea caznelor sale laborioase, în acest punct crucial care solicita cea mai pură și cea mai distilată gândire, se pomenise bătrân, pe punctul de a-și pierde claritatea minții, pe punctul de a-și pierde cuvintele, de a-și orienta greșit gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lână, lăsând-o pe plajă. Nu luă în seamă chemările lui Alex care voia s-o antreneze în expediția ei și porni înapoi în goană să se cațere pe stâncile colțuroase. Îi găsi pe băieți așteptând-o. Pe urmă începu cazna de a prinde peștele. Gabriel striga într-una: „Lăsați-mă pe mine! Lăsați-mă pe mine!“ de teamă ca băieții să nu-i vatăme peștelui aripioarele sau să nu-l scape pe bolovanii ascuțiți. În cele din urmă, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hades, în Sheol, în Tártar, în Infern, în Limb, în Elizeu, în Iad, în Purgatoriu, în Xibalba, pe Întinsele Preerii de Vânătoare (sau cum naiba i s-o mai spune locului macabru, vorba lui Dănuț), pe tărâmul uitării și al caznei, de unde nu mai există cale de întoarcere până la Judecată! Păcat, ăia doi haioși îmblăniți, chiar că începuseră să-mi placă! oftează Poetul sleit, brusc debranșat de la tensiunea pipăibilă a încleștării. Păcat de ei, păcat și de Silică. Păcat, păcat, păcat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sar fără să-l ating!), ar fi putut fi zărit. Chiar dacă s-ar fi Întîmplat așa, e foarte greu de crezut că cineva ar fi dat importanță unui amănunt atît de marginal, de neînsemnat, de iluzoriu, de fantastic. De ce atîta caznă? Poarta nu mai e bună? Dar iată cum stau de fapt lucrurile. Ultimele zile au fost o nebunie. Într-una din zile l-am cunoscut pe Claudiu, tipul Împușcat În picior, a venit și ne-a cerut o țigară, așa că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fie recunoscut, acesta a ținut să se recomande, urlând În urechea muribundului: „Eu sunt Cocrișel, fiul tău! Mă mai ții minte?”. Bătrânul a Încuviințat din ochi. „Bine, atunci!” a răsuflat ușurat fostul prizonier și a Început să-l supună la cazne pe zgârcit și să-i arunce vorbe ascuțite de dojană. Cât despre grecul Stavrinos, se cuvine să scoatem la lumină faptul că acela nu era, de fapt, numele său adevărat. Pe el Îl chema Dagdelinis, era un strămoș al ultimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
demult, celor mai umilitoare interdicții și pedepse.87 Pentru a-l surmonta, face eforturi de voință supraomenești în ordinea emancipării sale spirituale. Minuțiozitatea cu care descrie, pe foarte multe pagini ale romanului Un om între oameni, dările și clăcile țăranilor, caznele la care îi supuneau vechilii, traiul în bordeie, laolaltă cu animalele, ține nu numai de clișeele realismului socialist specifice deceniului al șaselea, ci și de determinismul social care îl exaspera pe autor. Pe această linie, Eugen Simion amintește de o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Town and Country Magazine) - "turnuri ruinate"; "ziduri pustii"; "chilii prăbușindu-se"; Frica, uriaș spelb"; "Oroare țipînd"; "bezna groaznică a nopții"; "bufnițe de rău augur"; "corbi funerari croncăne"*; "dumbrăvi bîntuite"**; "calea cea mai singuratică"; "duhuri ce nu au odihnă, tovarăși ai caznei mele"; "luna cea palidă"; "noaptea mohorîtă"; "zîne fantastice"; "furtuna mugitoare"; "săgeata cea lipsită de căință a Morții"; "povestea cruntei suferințe"; "perechea cea căznită"; "un mormînt prietenos". [*boding owls; ravens fun'ral croak: imagini avînd afinități cu opera lui Poe; vezi
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
greco-românești. Tot el (crede Eugenia Dima) ar fi transpus din greacă, în proză, parțial și în versuri, Erotocritul, după Vincenzo Cornaros. Lirica sa este în întregime erotică, omagială, conturând în stihuri învăpăiate și totuși conceptuale portretul „stăpânei”, destăinuind ceva din „cazna nespusă” și plăcerea chinului, transmițând mesaje, jurăminte de statornicie și de ,,robie” veșnică. Motivele se trag de la poezia universală a iubirii (Anacreon, Sappho, Petrarca, Ronsard, din ,,mica poezie” franceză a secolului al XVIII-lea, din barocul italian sau din lirica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
1570 -, nici un plan de tip scolastic: opera iradiază ca un imens hohot de râs la adresa mașinilor de război medievale înzăuate în retorici aristoteliciene: chestiune, articol, obiecție, răspuns, soluție, numerotare, tot atâtea artificii în care Montaigne nu crede nici un moment. Acestei cazne conceptuale, el îi opune cuvântul liber, radios, detașat. își bate joc de sofisticăria pseudoștiințifică a celor din Evul Mediu. Salturi îndrăznețe, și pași de dans în locul stricteții și a formelor savante. Fluxul heraclitian i se potrivește cel mai bine, el
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de acest exemplu în Supliment la călătoria la Bougainville): ei ignoră ce e greșeala, păcatul, culpabilitatea, ei practică o sexualitate simplă, fără a-și pune întrebări, nu-și complică viața cu interdicții, nu inventează legi extravagante pentru a justifica autopedepsirea, caznele ori bucuria în suferință - la care nu țin câtuși de puțin. Sunt sănătoși, deci ascultă învățăturile naturii: să eviți durerea, să fugi de ea... Ei consimt la înclinațiile naturale și nu găsesc niciun haz negării plăcerii - ce paradox funest! Montaigne
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și ea la fel a vărsat întreaga oală pe cărare. Adio, cloșcă, pui, purcel, adio, vacă și vițel!... Acasă, ca să scape de bătaie, a depănat o-ntreagă dărănaie. Ne-ademenește visul cu momele, dar iată că o clipă destramă toată cazna. Și cine n-o apucă, din când în când, și razna și n-a visat să-și facă în Spania castele?247 În general, povestirile sunt analizate printr-o structură canonică de macropropoziții succesive: Situație inițială (sau Orientare) → Complicare (sau
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ca instrumente pământene de luptă și jertfă în revelarea adevărului creștin. Biografii legendare și date istorice se îmbină în predicile ce povestesc viața lui Simion Stâlpnicul, faptele împăratului Constantin în apărarea creștinilor, prezența apostolilor Petru și Pavel în timpul lui Nero, caznele Sfântului Gheorghe sub împăratul Dioclețian ș.a. Legenda sfântului mucenic Teodor Tiron se impregnează de supranaturalul epicii baladești; uciderea balaurului antropofag (atribuită de obicei Sfântului Gheorghe) este o probă a vitejiei lui Teodor, amintind și de eroul popular Iovan Iorgovan. Jertfa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
Paleolog, Adrian Păunescu, Amza Pellea, Ilie Purcaru, D. R. Popescu, Marin Sorescu, Zaharia Stancu, Virgil Teodorescu, iar în 2001 îngrijește, în ciclul „Memorialul Brâncuși”, o antologie de documente și scrisori referitoare la Constantin Brâncuși, intitulată Pași pe nisipul eternității sau Cazna legământului cu demiurgul. SCRIERI: Cântec tânăr, Craiova, 1960; Cocorul din unghi, București, 1967; Convorbiri cu..., Craiova, 1974; Vânt de vis, Craiova, 1977; Călăreț stingher, București, 1984; Constelații de lut, București, 1987; Bolta cuvintelor, Craiova, 1994; Versuri rebele, Craiova, 1999; Comoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287434_a_288763]
-
Versuri rebele, Craiova, 1999; Comoara de la Ostroveni și „brâncușii” Craiovei, Craiova, 2002; Terori sfidate, pref. Const. M. Popa, Craiova, 2003; Din lumea umbrelor, pref. D.R. Popescu, Craiova, 2003; Odobleja, pref. Al. Surdu, Craiova, 2003. Antologii: Pași pe nisipul eternității sau Cazna legământului cu demiurgul, Craiova, 2001. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, Poeții cântă patria, GL, 1968, 34; Doinaș, Diogene, 172; Firan, Macedonski - Arghezi, 235-237; Piru, Poezia, II, 146-147; Popa, Dicț. lit. (1977), 261; Marin Beșteliu, O nouă vârstă lirică, R, 1978, 2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287434_a_288763]
-
au fost salvați de Cristos, fiindcă ei respectaseră nemiloasa lege a răzbunării („ochi pentru ochi”) dată de Demiurg. Cristos i-a salvat, În schimb, pe toți aceia care, după codul justiției Demiurgului, meritau chinuri cumplite. Datorită lui Cristos locul de caznă a fost golit de toți cei aflați acolo, În vreme ce refrigerium-ul a rămas Înțesat de cei cărora Demiurgul le acordase după moarte aprobarea și bunăvoința sa: patriarhii, Moise, profeții și cei care Îi urmaseră 55. Mai mult chiar, moartea pe cruce
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o casă cu chirie, în caz că nu are propria casă, să aducă de mâncare în fiecare zi, să-i cumpere, din când în când, câte ceva de îm umbră cat și încălțat. Ne îndeplinirea acestor atri bu ții reprezintă, dincolo de bătăii și cazne, o altă gravă acuzație. Abandonată, flămândă și goală, femeia încearcă să îngrijească de si ne și de copii, tor când și țe sând pentru unii și alții, croșetând ciorapi, spălând că măși și izmene. Dacă aceste activități mărunte nu-l
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]