740 matches
-
mult, nu puteam nici s-o las să stea în cripta de cărămidă, și i-am spus lui Kreindl că o să fac alte aranjamente pentru ea. M-am dus să-i cer ajutorul lui Lubin, apoi la ajutorul social, pe cețoasa Wells Street. Lubin ne vizitase întotdeauna ca un fel de unchi de-al doilea prin alianță. Dar la el în birou l-am văzut altfel, cu privirea mea acum mai matură. Ceva în postura lui îmi sugera atributele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
acele locuri ale căror virtuți se leagă de răcoare și frig. Cred că Mussolini nu glumea defel când se gândea să arunce în aer bucăți întregi din Alpii și Apeninii lui pentru a lăsa să se prelingă curenții reci și cețoși ai Germaniei peste peninsulă și să transforme peruginii și romanii în adevărați luptători. Același Mussolini care, mort fiind, a fost atârnat de picioare iar poalele cămășii i-au dezvelit vintrele dezgolite, iar muștele, cărora le declarase de asemenea război, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
se găsea masa cu resturile prânzului pe care-l luaserăm împreună și cu sticla goală de Château Sansy de Parabère, din 1955. Eram la Georgie încă de la prânz. Dincolo de fereastră, ascunsă de perdea, se întindea o după-amiază londoneză rece și cețoasă, luând treptat forma unei seri ce păstra încă un soi de abur luminos care nu reușise, nici măcar în miezul zilei, să fie cu adevărat lumină. Georgie oftă, se întoarse și își lăsă capul în poala mea. Era îmbrăcată, numai pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
stins. Cununa de Crăciun cu panglică roșie, agățată de ușa de la intrare, era acum încărcată de zăpadă și de-abia se mai vedea. Fulgii care cădeau aproape de noi erau albi, dar ceva mai departe se contopeau toți într-o perdea cețoasă dincolo de care nu mai puteam zări nimic și care izola Rembers de restul lumii. În halatul său alb-gălbui, în mod deliberat demodat, fratele meu arăta ca un morar într-un spectacol de operetă. Chipul lui palid, relaxat, avea un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
iritase fetița împovărătoare cu care-l lăsase Linda și nu se putuse împăca niciodată cu ea. Cuvintele lui - „Detest copiii“ - erau adeseori citate. Cuvinte pe care George McCaffrey le repeta cu încântare. John Robert trăise prea multă vreme în spațiul cețos al propriilor sale gânduri, fără întreruperi, fără odihnă, pradă unei necontenite anxietăți, purtând în mintea sa zbuciumată o infinitate de interconexiuni abstracte. Reușea să simtă miliardul de circuite electrice din creierul lui exaltat, să-și simtă mintea opintindu-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
al XVIII-lea, cea care fusese dărâmată pentru a lăsa loc actualului Institut. Obținu efectul dorit. Era sâmbătă seara. Clopotele bisericii St. Olaf, foarte distincte pe vreme umedă, mai ales când vântul sufla dinspre apus, dădeau un fundal sonor amurgului cețos, vag cafeniu. În casă, toate luminile erau aprinse, încălzirea centrală funcționa, storurile erau trase. Fiecare fereastră avea storuri interioare, toate decorate de Ned Larkin, tânărul pictor descoperit de Geoffrey Stillowen. Scena cea mai ambițioasă, care reprezenta întreaga familie în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai mișcător amănunt, situația pe care o descrisese: el, eroul, îndrăgostit, dar înfrânându-și apriga dorință posesivă; fata, sfioasă, blândă, reținută (o virgină?), incapabilă să ia o hotărâre. El îi respectă nehotărârea, ba chiar îndrăgește indecizia care-l chinuiește, nesiguranța cețoasă, obscură, neputincioasă, ilogică, și lipsa de contur definit, pe care Tom le asocia cu fata de care se va îndrăgosti odată și odată. (Chiar în acea seară el și cu Emma ajunseseră la concluzia că nici unul din ei nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cheia, pentru a îndeplini porunca Îngerului, pe pragul bisericuței fâlfâie o umbră strâmbă, cocârjată, gheboasă, gâlmată, pipernicită și vădit macabră; umbra unui gnom sau a unui pitic mai răsărit, învăluit într-un lințoliu cenușiu, ectoplasmatic; după cum cenușie era și figura cețoasă, aburoasă și indescifrabilă, a Apariției îndoliate. Cu unul dintre brațe strecurat hoțește, pe sub faldurile părelnice ale giulgiului, Ne-numitul slobozea hârâitură după hârâitură ascuțită, morbidă, ca și când o insectă, o lepidopteră de dimensiuni enorme, își freca elitrele: Râdea, fără nici o urmă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vom întruni comisia medico-legală de evaluare, fiind o simplă formalitate, dacă situația nu se va schimba radical și imprevizibil, pentru a se constata o abolire completă a voinței și a discernământului bolnavului. *** Au pornit și ploile de noiembrie! Orice dimineață cețoasă e ca o melopee... În saloane, a revenit frigul, bucuria halatelor groase și însoțitorul nostru credincios, de până la primăvara viitoare. Pacienții din rezervele nr. 1 și nr. 4 au recuperat mulțumitor, astfel încât au putut fi externați, cu prescripția unei medicații
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
erau construite vila-spital nu era, în fapt, o colină, ci unul dintre contraforturile nu prea înalte ale muntelui. Putea distinge, undeva în jos, punctul unde panta întâlnea orizontala. Putea vedea și arborii care acopereau kilometri întregi, pierzându-se în orizontul cețos. Cât cuprindea cu privirea nu se mai vedeau denivelări în teren în direcția aceea. Faptul avea importanță, căci acum îi era clar că pe acolo se putea ajunge la vilă numai pe calea aerului. Desigur, era posibil să aterizezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
era posibil să aterizezi la vreun kilometru, doi ― cum probabil o făcuse și el ― și apoi să vii pe jos către vilă. Dar sosirea pe cale aeriană până în acel punct era absolut necesară. Situația în sine nu era tocmai încurajatoare. Cerul cețos era pustiu, dar în orice clipă se putea trezi că un roboplan plin cu dușmani aterizând chiar pe terasă. Gosseyn inspiră profund. Aerul își păstrase prospețimea de după ploaie și-i dădu forța să accepte riscul pericolului. Atmosfera de pace a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o ultimă decepție: un strat gros de ceață plutea deasupra Orașului Mașinii, acoperind și ce mai lăsaseră norii liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de însoțire, înconjurându-l. Fu condus spre un lung coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
adormiți, liniștiți, iar tipul acela alarmat suferă de insomnie, făcându-le vecinilor și polițiștilor viața un calvar. Ce tâmpenie apelul ăsta la miez de noapte, chiar când trebuia să termine. Nu răspunde nimeni. Sună din nou, prelung. Noaptea e pustie, cețoasă, iar realitatea e o stradă nefiresc de moartă, punctată de arbori Înfrigurați, traversată de fantasme iuți și mute, o tăcere pe care Întunericul o face să fie nesfârșită. — Ce facem dacă nu deschide? Întreabă agentul simplu, Îngrijorat. Agentul principal nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Arată-te, arată-te la fereastră, dragostea mea. Din când În când, câte un suflet stins ieșea din scări de bloc, În care pâlpâiau tuburi cu neon, economice, și se târa până la stația de autobuz - unde erau acum, În obscuritatea cețoasă a acestui sfârșit de noapte, adunați câțiva oameni așteptând cursele. Alții dezmorțeau motoare, Își scoteau rablele din parcare, porneau camionete și furgonete. Emma În pat, cu pijamaua În dungi, Întinsă lângă mama ei. La ce se gândește? Se gândește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Desigur, exagerez un pic, dar cine n-o face cu propriile eșecuri, la vârsta când balanța a înclinat de mult spre trecut, viitorul nu sună deloc bine - ci clopotul despărțirii bate tot mai distinct în pâcloase insomnii de martie, în cețoase priveliști la sfârșit de mai? Cum să nu (re)vezi atunci fotografiile (de)colorate ale câte unei zile de vară, cu soarele sus și umbre pe ziduri de blocuri muncitorești, unde ți-ai consumat fantezia iubirii de-o clipă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
și cei ca ea nu știu nimic. — Asta este, a zis Bangs, cu un mic gest de prezentare, deschizând ușa din față a apartamentului său. Vizuina burlacului! Sufrageria în care stăteam mirosea puternic a prăjeală veche. Aerul avea o consistență cețoasă. Un fotoliu străvechi, galben și un scaun ieftin de metal stăteau în mijlocul camerei în fața unui televizor și a unui raft plin cu casete video. Aceste patru obiecte - fotoliu, scaun, televizor și raft - constituiau suma totală a mobilelor din cameră. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
inutil. Faptul că acest lucru nu s-a Întîmplat le-a omorît speranțele, Îi sperie. Pentru cine are creierul cît o gămălie, realegerea Întîiului e un fenomen natural, ceva ce nu poate fi altfel. Elementele din spatele acestei realități monolitice sînt cețoase. Nu cred că la vîrsta asta există vreunul care Își imaginează că ar putea fi ales altcineva, vreunul care poate face diferența Între Partid și Stat. Pentru noi, la vîrsta asta, ambele Înseamnă un singur lucru: Ceaușescu. Pentru că Întotdeauna a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
definitivă. Există un soi de amenințare permanentă, ale cărei surse sînt multiple, dar care nu se concretizează neapărat: veteranii (nenumărați, cu aere de cuțitari), locotenentul Stanca (cu rumeneala lui aproape artificială pe tenul alb), santinelele (care se Învîrt prin peisajul cețos, ca bătrînul rege mort al Danemarcei), mobilierul auster din dormitor (care În anumite momente pare că e viu și te lovește pe neașteptate), cireșul din fața dormitorului (enorm, scheletic, compătimindu-ne Îndurerat, dînd să ne strîngă la piept cu crengile lui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Monte Cristo și zâmbește. 7. Intrasem în octombrie. Era în prima săptămână, vremea dădea să se strice. Lung, ieșit în prispa casei sale, privi cu mândrie câmpul în partea dinspre răsărit, unde se afla bucata lui de pământ. Soarele bătea cețos pe suprafața tunsă a câmpiei. - Mărie, vino să vezi! Femeia ieși în prispă, puse mâinile deasupra ochilor și se uită departe, încotro privea bărbat-su. Apoi întrebă simplu: - Ce-i? - Pământu’! Păru nedumerită. Lung coborî în curte și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fost adusă de imaginația dumneavoastră, știu tot, cum să nu știu?” - „Atunci trebuie să știți și de ce cred în ceea ce cred. Faceți greșeala de a trece neatentă pe lângă unele lucruri, fapte vreau să spun, mici, uneori... foarte mici sau numai cețoase ce par nelămurite pentru că sunt greu observabile cum e gaura pentru cheie a unei uși - dau întâmplător acest exemplu - prin care puteți vedea uneori toată încăperea sau o parte din ea. Nu este exemplul cel mai potrivit, poate e grosolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fii ticălos pentru a executa un asemenea ordin, e suficient să fii temător. La timpul acela toți vom fi temători. - Bine, domnule Pavel, dar... El își aprinse țigara lui de proastă calitate, și două ore ne pierdurăm în discuții mai cețoase decât fumul de țigară, despre dreptate și nedreptate. 29. După câtva timp, într-o dimineață, fui anunțat, când mă aflam la tribunal, că o doamnă mă căutase în timp ce eram în ședință de judecată, din care cauză plecase urmând să revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și acelea la care te referi, care aparțin altor competențe, și pe care, vrei nu vrei, le aplici. Ce spune atunci conștiința ta pe care o vrei luminată? Mă simții oprit; nu-mi găseam răspunsul, deși se afla în mine, cețos, compensator, sau fals compensator și nu-l puteam formula. Nu puteam sau nu îndrăzneam? Ce se întâmplă? Ce profesiune este asta în care cred, am crezut cu puterea ființei?... - Nu se întâmplă nimic! auzii răspunsul, dar de data asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe un drum de țară despre care nu știam unde duce; oricum, ceva mai Încolo era un crîng unde ne ascundeam cu mașina, pentru a nu fi văzuți din șosea. La fel am procedat și În dimineața aceea, o dimineață cețoasă și rece, pe la jumătatea lui octombrie. CÎnd am intrat În crîng, Încă nu se luminase bine de ziuă. Aveam de gînd să-i spun că e ultima oară cînd ne mai Întîlnim, că trebuie să ne despărțim etc., mă așteptam
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Vinul aluneca de-acum fără opreliști, aproape că nu le părea rău că nu plecaseră și ei pe la casele lor. Înăuntru nimeni nu era destul de răbdător ca să asculte ce spunea cel de alături. Vorbeau de unii singuri sau aruncau priviri cețoase pe pereți. Alde Căloi obosiseră și ei. Directorul bătu cu o lingură În masă ca să se facă ascultat și admirat. „Tot cinste din partea mea, că eu nu mă uit la bani când e să chefuiesc. Țigane, bagă tare, nu lâncezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ziarelor, din care autorul va afla, stupefiat, de moartea aviatorului Fred Vasilescu: "Mi-am cumpărat țigări și am coborât de pe Dealul Mitropoliei prin șanțul în fundul căruia era aleea. Toamna târzie era frumoasă, însă în ziua aceea era o lumină gălbuie, cețoasă, un cer scămos și scăzut, care nu lăsa fumul și mirosul de benzină al mașinilor să se ridice."179 În orice context ar fi fost introdus fragmentul, expresia de prezent etern persistă. Argumentele sunt de ordin stilistic. Predicatul analitic ("...era
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]