901 matches
-
2016 Toate Articolele Autorului Gara cu poezii Într-o zi voi scrie poezia cu bucăți de lemn, cuie, sânge și foc Într-o zi voi scrie strofe cu lapte de mamă cum stepele sălbatice istoria Voi așterne pe obrazul calculatorului cearceaful alb și obraznic al metaforei cum acopereau vremurile țăranii televizoarele cu lămpi, fecioarele după nuntă Într-o zi voi scrijeli versuri pe spatele autobuzelor și banca din parc unde gânguresc porumbeii singurătatea despre o salcie pe malul lacului Într-o
POEZII DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384921_a_386250]
-
în mare și o să vi se spele toată furia ! Îi ascult sfatul și plec să fac o baie în marea albastră căreia mulțimea de turiști zgomotoși i-au tulburat linștea. Pe plajă...arhiplin. Mă strecor cu greu prin mulțimea de cearceafuri întinse haotic și tomberoane pline de gunoi, scoțând din mers fiecare articol vestimentar ce s-ar fi putut uda. Ca să nu mai pierd nicio clipă și să ajung mai repede la apă ! Un amalgam de muzici răsună din difuzoare și
CU PAHARUL PLIN de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384436_a_385765]
-
că totuși a fost o zi mulțumitoare, pentru o asemenea vreme călduroasă și lipsită de bătaia vântului. Când vântul bate din nord, apa se încălzește prea tare și peștele nu mai are chef de mâncare. La mal, turiștii își întindeau cearceafurile peste locurile de depozitare a bărcilor, eliberate în zori de pescari. După sosirea noastră, a început circul: unii erau înțelegători și s-au mutat, însă cu alții trebuia să apelăm la fermitate. Nu puteam să-i așteptăm ca să-și termine
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
Autorului Somnu-alene mă cuprinde legănându-mă pe brațe Șugubeață Luna-nnoadă-n păru-mi raze ca pe moațe Liliacu-și dă mireasma învăluindu-mi trupul gol Când pe cer simandicoasă noaptea face-al său ocol. * Îngerii din cer coboară și-n cearceafuri de damasc Trupul gol mi-l înfășoară-n albe visuri ce se nasc Și luând ca martor vântul gândurile ce-s ghidușe Îți așează la fereastra-mi umbra ta cea jucăușe. * Crini albi ascunși în sân de sub pături îți zâmbesc
VIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382582_a_383911]
-
04 august 2016 Toate Articolele Autorului SALTUL Șoricelul cenușiu s-a balansat dispărând deodată-n depărtare oh, asta-i chiar teleportare icnește-n mine-a râs ceva și mă trezesc peste prăpastia dintre lumi în salt cu degetele încleștate-n cearceaful dimineții aterizând pe burtă-n pat largul peron pe care-n neorânduială zac șifonate răvășite după ultima călătorie bagajele toate burdușite cu penele de gâscă marca Niels și gata-gata să cadă pe jos pledul în carouri zburător îmi ascunde cu
SALTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383832_a_385161]
-
repede salonul. Pe toată lungimea salonului, un șir de paturi. Un singur pat liber. Lângă perete, pe o targă era întinsă o bătrânică. La indicația infirmierei, Sonia își pusese geanta lângă pat și se așezase cu grijă pe marginea lui. Cearceafurile nu păreau încă schimbate. O întrebase pe asistentă dacă i se poate da altă lenjerie. Răspunzându-i afirmativ, aceasta părăsi salonul asigurând-o că va veni o infirmieră care se va ocupa de tot ce trebuie. În salon, discuțiile întrerupte
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
Iar lapte!? mă plâng eu, miorlăindu-mă. Vreau altceva. - Nu vezi ce fac? Mai am puțin, le clătesc și gata, n-ai să crapi de foame o jumătate de oră, continuă mama pe un ton cam răstit, storcând obosită un cearceaf. Trebuia să o înțeleg și eu că era obosită, nu se odihnise deloc de dimineață. După ce terminase cu treburile gospodărești de prin curte, datul de mâncare la vaci, la păsări sau porc, se apucase să spele o grămadă de rufe
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
putea face decât pe jos sau cu „ocazii”: căruță sau camion căci nu existau cursele cu autobuze. La biserici nu erau reflectoare și ca să poată citi inscripțiile din scenele aflate la înălțime, întindea pe podea, acolo unde cădea soarele, un cearceaf alb împrumutat de la țărani, proiectând astfel lumina în sus, sau capta soarele în oglindă dirijându-l apoi pe pereții monumentului. La Voroneț, în timp ce analiza pictura din turlă cu o scară lungită cu o a doua și ținută de doi țărani
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
cu stele și pe pleoape strălucirea aurorii boreale, dar dincolo de orice, tandrețe nestavilită, mă simt ocrotită ca o floare abia, înflorită. Zorii se scurg ca un râu, la poarta nopții, când, din nou, împânzesc albia dimineții; te-aștept să răscolim cearceafurile-n doi, chiar dacă ''la tine-i vineri iar la mine-i joi'' 8 Februarie 2017 - MIT Referință Bibliografică: ÎN DOI / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2232, Anul VII, 09 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
ÎN DOI de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383121_a_384450]
-
câteva pachete, întotdeauna mai puține decât necesarul, în speranța că îl va ierta Dumnezeu pentru că furase din averea celorlalți; sau vreun politician dornic de afirmare, ăsta pentru câteva sacoșe pe care le împărțea copiiilor venea cu toate televiziunile după el. Cearceafurile erau rupte, păturile roase și murdare, arcurile paturilor se rupseseră de mult, niște scânduri puse-n curmeziș susțineau salteaua. Mizeria era la ea acasă, bătăile între copii erau frecvente. Educatorii acceptau aceste bătăi, se foloseau în supravegherea și timorarea copiiilor
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
indivizii cu trei de „i”: zarzavagiii, geamgiii, zapciii, cafegiii și fiii unor oameni bogați ce se întorceau acasă de la ibovnice. La ferestre, gospodine matinale, cu un vag surâs de satisfacție pe chip ori văduve cu fețe nemulțumite scuturau perne și cearceafuri. Pe scara interioară a stabilimentului Metodiu și Iovănuț, care-și făceau rugăciunea de dimineață în camera lor, auziră tropotind pași. — „... Aștept învierea morților și viața veacului ce va să vie. Amin.” - încheie Metodiu, sculându-se de pe genunchi. — Amin - făcu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se îmbrace c-o lenevie studiată, prilejuindu-i bătrânului Vodă care-o privea pe sub gene câteva amare meditațiuni pe motivul „ubi sunt”. Apoi Ruxăndrița scoase de sub pat o ladă mare, ferecată și porni să îngrămădească în ea rochii, postavuri, șiace, cearceafurile de pe pat, odicoloane, văpsele, bijuterii, cupe, sfeșnicele din cameră. — Ce faci, dragă? - zise Vodă uimit. — Ce să fac? - răspunse Ruxăndrița. Iaca adun, că doară n-o să plecăm cu mâna goală! Cine știe ce matracucă are să vie în locul meu, de ce să-i las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe mama. Dar În ce-o privea pe Fräulein Goldberg, eh, aici era altceva! Vor trebui ca tot anul școlar să lingă cu pîine farfuria? Ce sens avea? De acord, odaia lor era ca „o cutie“: un pat comod, cu cearceafuri apretate, cu perne moi și calde, fereastra dădea Într-o grădină cu flori și tufe de liliac, totul ar fi fost frumos și Încîntător, dacă buna lor mamă ar fi putut s-o roage, cît se poate de frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
gândul la ceea ce tocmai auzise, Dante Începu să se uite prin jur. În afară de bancul de lucru, și câteva rafturi erau pline de instrumente și de componente mecanice. Într-un ungher, văzu o mică nișă ce adăpostea o rogojină și un cearceaf de noapte Împăturit. Pesemne acolo dormea tânărul sclav, se gândi el, În timp ce ochii Îi căzură peste marginea unui codice care răsărea de sub cearceaf. Curios, se aplecă peste rogojină, Înșfăcându-l. Era un codice cu miniaturi, În care arabescurile caracterelor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și de componente mecanice. Într-un ungher, văzu o mică nișă ce adăpostea o rogojină și un cearceaf de noapte Împăturit. Pesemne acolo dormea tânărul sclav, se gândi el, În timp ce ochii Îi căzură peste marginea unui codice care răsărea de sub cearceaf. Curios, se aplecă peste rogojină, Înșfăcându-l. Era un codice cu miniaturi, În care arabescurile caracterelor se Îmbinau armonios cu decorațiunile de pe margini. Tânărul Îi urmărise mișcările cu teamă. Dante Îi interceptă privirea când Își ridică ochii pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să ieșim. Vichi îmi dă textul, un pogon de vorbe despre cum fusesem eu - mă rog, personajul - la curve, o poveste destul de încurcată și, în orice caz, lungă al dracului. Vichi mă sfătuise să scriu o parte din text pe cearceaf sau chiar pe ceva hârtii pe care să le disimulez în pat, nu puteau să-mi ofere nici o repetiție pentru că erau cu toții foarte ocupați, dar, cum spusese Beligan, eram un actor bun, așa că la treabă! Mă duc eu acasă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
îmbrac cămașa albă, lungă până la glezne și mă întind în patul meu de „fata mare” așteptând să mă cuprindă în brațe somnul. Doar el mă îmbrățișează în ultimi ani deoarece nici-un bărbat nu a mai venit să se ascundă printre cearceafurile mele. Poate eu sunt de vină. Mereu am așteptat bărbatul ideal care cine știe pe unde rătăcește. Avea dreptate bunica mea când îmi spunea că bărbatul ideal există doar în imaginația femeilor. Acela nu te minte și nu te înșeală
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364428_a_365757]
-
îmbrac cămașa albă, lungă până la glezne și mă întind în patul meu de „fată mare” așteptând să mă cuprindă în brațe somnul. Doar el mă îmbrățișează în ultimi ani deoarece niciun bărbat nu a mai venit să se ascundă printre cearceafurile mele. Poate eu sunt de vină. Mereu am așteptat bărbatul ideal care cine știe pe unde rătăcește. Avea dreptate bunica mea când îmi spunea că ,,bărbatul ideal există doar în imaginația femeilor. Acela nu te minte și nu te înșeală
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
erotic genunchii. Nu va dispărea atâta vreme cât promite.Pentru că dincolo de definiția din DEX ,prostituția este promisiune continuă și nesatisfacuta.Multe tinere sunt atrase din cauza ideii de muncă ușoară,bani mulți ,stil de viață monden,bărbați sexy,șampanie,cătușe de catifea...și cearceafuri de satin.Aceasta e promisiunea. Realitatea,probabil în cele mai multe cazuri...muncă grea și repetabila,bani puțini,bărbați grași ,transpirați și doritori de ce n-au avut parte niciodată,poșirca și palme răsunătoare la fund într-un hotel cu nume caraghios sau
PRETTY WOMAN ??? de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364453_a_365782]
-
cunosc vocea. Trebuie să deschid ochii. Of, lumina. Lumina nu mă lasă, e puternică. Reușesc. Văd. Spital? Sunt la spital? - Vreau a... - Ți-e rău? Vocea se auzea din partea dreaptă. Întorc ușor capul și văd o doamnă învelită cu un cearceaf alb. Avea perfuzii la ambele mâini. Era legată cu două curele late. - Nu. Sete. Vreau apă. O asistentă se apropie de patul meu. - Ce vrei? Ce tot bolborosești aici? Ia vezi! Țipa la mine. Nu a stat să-i răspund
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]
-
clădirile rămân în agonia dărâmării, mascate de bandaje de tifoane groase pictate, pentru că guvernele Băsescu nu au fonduri de renovarea patrimoniului, numai pentru ICR-ul patibularului patapievici. Pentru mine, la prima vedere îmi dau imaginea cadavrelor din morgă acoperite cu cearceafuri, dar, în realitate sunt frescele propagandei, manipulată economic și psihologic de „Gabriel Resources” din Toronto, înființată în 1995 de Vasile Frank Timiș, ce este președinte peste zece directori! I-am găsit pe Internet, mari specialiști în jongleriile bursei torontone. Aceștia
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (5) – ROŞIA MONTANĂ 2012 de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363917_a_365246]
-
ai dat tu numele meu, dar să ajungă și-n patul meu, asta e prea de tot. Am sărit de cealaltă parte a patului. Eram încordat ca un arc gata să plesnească. - Ha, ha, ha!, izbucni ea în râs de sub cearceaful ce-i mai acoperea coapsele! Mi-am tras pantalonii și am țâșnit în picioare cu bustul dezgolit, repezindu-mă ca turbat asupra individului. - Ușurel, băiatule!, mai apucă el să rostească, înainte de a-i închide gura cu dosul mâinii. A căzut
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Refuză să se ridice. - Nenorocitule, crezi că tatuajul îți dă drepturi suplimentare?, bolborosi el cu greutate, amețit. Eram gata să-l sfâșii. - Potoliți-vă nătărăilor!, zise Ursula ridicându-se în capul oaselor, apoi ridicându-se trecu pe lângă mine cu târând cearceaful peste cel căzut. Eram ridicol. John se ridică în silă, scuipă peste cearșaf.Plecă ostenit. Părea că ia ceva cu el, ceva de care simțeam că voi avea și eu nevoie. Nemulțumit de postura ingrată în care mă aflam, m-
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Acasa > Poeme > Devotament > IUBEȘTE - MĂ ! Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1555 din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului În patul tău, pe cearceaful alb pătat de orgasmele noastre feerice, ale mele pudice visuri se erijează într-o realitate dulce, stropită cu șampania sfârcurilor tale, ca două boabe de cireș amar, două lumi de rai în care vreau să mă pierd cu totul în
MĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362934_a_364263]
-
ea pe la mijloc pe lățime un zid din chirpici de tizic, să nu se rupă ușa sub greutatea mea și a bunicii. Peste ușă era așezată salteaua și un preș țesut de mama din lână vopsită în culori diferite, în loc de cearceaf. Pe atunci nu se foloseau covoare ca acum. Cele mai înstărite familii din comună aveau întinse pe jos covoare de iută sau țesute la război, direct peste dușumea sau peste pământul galben amestecat cu balegă de cal ori pleavă și
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]