502 matches
-
o viață întreagă, departe de lumina soarelui, trudind aproape sufocat în galeriile prăfuite ale minelor, fie ele aurifere, fie de minereuri cuprifere. Căci, la fel de bine, putea să ajungă să lucreze la câmp, în plin soare, sau în birouri, sau ca ceasornicar. Ceva însă îl atrăgea, mai bine zis, îl trăgea, spre adâncul pământului, acolo unde se dădeau adevărate bătălii pentru recuperarea bogățiilor neprețuite ale țării, bogății fără de care prosperitatea la suprafață nu se putea concepe. La cât era de înzestrat intelectual
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
degrabă. Și haitele sale; te urmăresc și-n somn, stârnite de acesta: o marotă sau o dereglare psihică; visezi, noaptea, tot mai des, lupi albi: nu poți să mai scapi de propriile-ți născociri. Femeia solară, Femeia cu părul roșu, Ceasornicarul, Magirus revin obsesiv; personaje nemulțumite de destinul lor; îți vor invada existența. Pentru a scăpa, ai două posibilități: mori sau încerci, în alte cărți, să faci ceva pentru ele: în Saludos ai salvat niște pitici. A făcut-o personajul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sașilor de cele ale ungurilor și românilor. De o parte pe coasta de sus a dealului, pietrele funerare se aliniau Într-o ordine perfectă, numele defuncților erau scrise cu aceleași caractere de bronz și dedesubt În paranteză ocupația fiecăruia: curelar, ceasornicar, măcelar, croitor, condamnați parcă și În moarte să poarte stigmatul nobil al breslei din care făceau parte. De atîta disciplină nu mai puteai să suferi, să te emoționezi. Ei stăteau acolo grupați militărește ca un batalion pe loc repaus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și-o să-l cumpărăm. — Dar dacă Îl ia cineva Înainte? — Pe acela nu-l ia nimeni, crede-mă. Iar de nu, o să-l rugăm pe don Federico să ne facă unul, omul ăsta are mîini de aur. Don Federico era ceasornicarul din cartier, client ocazional al librăriei și, probabil, omul cel mai educat și mai politicos din Întreaga emisferă occidentală. Reputația sa de tip Îndemînatic se Întindea din cartierul Ribera și pînă În piața Ninot. O altă reputație Îl pîndea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cea mai vagă idee, și nici vreun interes să vă mai ascult. Individul dădu din cap, adoptînd o poză ostilă și mîniată. — Atunci o să dați de naiba. Presupun că sînteți la curent cu activitățile cetățeanului Federico Flaviá. — Don Federico e ceasornicarul cartierului, un om pe cinste, și tare mă Îndoiesc că-i un derbedeu. — Vorbeam de pederaști. Am aflat că păpușelul ăsta vă frecventează stabilimentul, presupun că pentru a cumpăra povestioare romantice și pornografie. — Și pot să vă Întreb ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
gîndit mai bine, am hotărît să Închid episodul Într-un ungher al memoriei și să-i ignor implicațiile. La Întoarcerea spre casă, am trecut pe dinaintea ceasornicăriei din cartier. Don Federico mă salută de la tejghea, făcîndu-mi semne să intru În prăvălie. Ceasornicarul era un personaj afabil și zîmbitor, care nu uita niciodată să te felicite cu ocazia unei sărbători și la care puteai apela oricînd ca să rezolvi o dandana, cu Încredințarea că el avea să găsească soluția. N-am putut să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vrea. Eu Îi pot obține un Radiant la un preț foarte bun. Dacă vrei, uite, Îl poți lua cu tine ca să-l Încerce. Dacă-i place, o să mi-l plătească. Dacă nu, mi-l aduci Înapoi. Mulțumesc mult, don Federico. Ceasornicarul se apucă să Împacheteze hîrbul În chestiune. —Înaltă tehnologie, zise el, satisfăcut. Firește, m-a Încîntat cartea pe care mi-a vîndut-o deunăzi Fermín. Una de Graham Greene. Fermín ăsta e-un fișier prima-ntîi. Am Încuviințat. — Da, e tare bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Greene. Fermín ăsta e-un fișier prima-ntîi. Am Încuviințat. — Da, e tare bun. — Mi-am dat seama că n-are niciodată ceas. Spune-i să treacă pe-aici și aranjăm. Așa voi face. Mulțumesc, don Federico. CÎnd Îmi dădu deșteptătorul, ceasornicarul mă privi lung și Își arcui sprîncenele. — Sigur nu s-a Întîmplat nimic, Daniel? A fost numai o zi proastă? Am dat din nou din cap, zîmbind. — Nu s-a Întîmplat nimic, don Federico. Aveți grijă de dumneavoastră. — Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un bilet pe care scria „din partea lui don Federico: aruncă-l pe cel vechi“, și m-am prelins pe furiș spre camera mea. M-am Întins pe pat În semiîntuneric și am adormit gîndindu-mă la inspector, la Fermín și la ceasornicar. CÎnd m-am deșteptat, era ora două noaptea. M-am dus pe hol și am văzut că tata se retrăsese În camera lui cu deșteptătorul cel nou. Apartamentul era cufundat În beznă, iar lumea Îmi părea un loc mai obscur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
obstinat. Ieri noapte, spre zori, pe cînd orașul Își dormea somnul atît de meritat de popoarele harnice, don Federico Flaviá i Pujades, vecinul stimat care a contribuit atît de mult la Îmbogățirea și recreerea acestui cartier, În rolul său de ceasornicar din stabilimentul situat nu mai departe de trei uși de-aici, de la librăria dumneavoastră, a fost arestat de forțele siguranței statului. Am simțit cum mi se face inima cît un purice. — Doamne Iisuse Hristoase, glosă Merceditas. Fermín pufni, decepționat, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ăsta, mie tare-mi place cum vorbiți dumneavoastră. SÎnteți ca No-Do, dom’ doctor, interveni Merceditas. — Muțumescu-ți, fata mea, dar nu-s decît un umil dascăl. Dar ce voiam să spun, fără altă tergiversare, preambul ori Înfloritură... Pe cît se pare, ceasornicarul, care În momentul arestării răspundea la numele artistic de Fetița cu Bigudiuri, mai fusese reținut În circumstanțe similare În două rînduri, consemnate În analele faptelor criminale ale chezașilor păcii. — Spuneți mai curînd ticăloși patentați, scuipă Fermín. — Eu În politică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să-i indice sergentului de gardă că o asemenea (și citez vocabula În cea mai descărnată literalitate a sa, În pofida prezenței unei domnișoare, pentru valoarea ei documentară În raport cu Întîmplareaă poponăreală merita o Învățătură de minte și că ceea ce Îi trebuia ceasornicarului, adică lui don Federico Flaviá i Pujades, burbal și de obîrșie din localitatea Ripollet, spre binele său și al sufletului nemuritor al țingăilor mongoloizi a căror prezență era accesorie, dar determinantă În cazul respectiv, era să-și petreacă noaptea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu un zîmbet pînă la urechi. Stabilisem să mă văd cu Bea În claustrul universității la ora cinci și, spre ciuda mea, ziua amenința să-mi devină mai lungă decît Frații Karamazov. În scurt timp, Fermín se Întoarse de la domiciliul ceasornicarului și ne informă că un comando de vecine montase o gardă permanentă pentru a-l străjui pe bietul don Federico, căruia doctorul Îi găsise trei coaste rupte, contuzii multiple și o ruptură rectală ca la carte. — A trebuit să cumperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
când cânta Ană, zorile se varsă... Ana lui. Încearcă încă o dată, dar cântecul vieții lui nu iese, nu mai poate cânta... Privirea lui albastră e neagră. O durere de cap cumplită îi sapă adânc. În cuvânt, mereu măsurând adâncul fântânii, Ceasornicarul. Sunt mut. Sunt muuut!!! Nu pot să vorbesc, nu mai pot să vorbesc. Nu, nu, nu, repetă ca o mamă disperată, căreia i-a murit copilul și care e întinsă peste trupul fetei sale, strigând la fel, repetând mereu: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
îngerul fierbinte Cocea, îmbrățișată din două părți de suprarealiștii și tradiționaliștii bucureșteni, revendicată de Viața românească, e cel mai indicat astru pentru peisagiul nostru literar: mahalagiu, agricol sau haiducesc. Domnul Arghezi face poezii cu inocenta aplicațiune spre migală a unui ceasornicar. Câteodată trece și la bardă. O poartă țărănească în vopseli târgovețe ia ființă. Alteori, travestit în brodeuză, ia acul, foarfecele și lucrează pe olandă "à jour". Toate acestea sunt foarte bune deprinderi călugărești. Dar parfumurile duhovniceștilor virtuți le bănuim irevocabil
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fie ochiți cu săgeți cu vârful muiat în venin. Valurile se urmează tot mai necruțătoare - Se finalizează inventarul petelor din Soare. „Rondeluri”, „Nopți de Noiembrie, Decembrie” - nu există; „O umbră cântă depresivă prin cartiere, tristă”; „Cuvinte potrivite” - drept operă de ceasornicar, „Flori de mucegai” - o putrefacție lipsită de har; Înlăturați „îngerii care cântau în poeme”; Închise „Șesurile natale” pentru o vreme; „Pe Argeș în sus” se așternuse praf de tăcere, Și peste „Lancrămul” cufundat în mare durere; „Oul dogmatic” - plecat „După
NEMURIREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361298_a_362627]
-
învârtite de cursul apei, care duceau în cupele lor lichidul prețios ce uda grădinile de zarzavat ale bulgarilor stabiliți de multă vreme prin acele locuri, bulgari care joia umpleau piața cu munți de legume proaspete. În centrul orașului era atelierul ceasornicarului Leibovici, unde copil fiind, mă fascina zgomotul specific, ticăitul zecilor de ceasuri ce își făceau rodajul. Admiram chiar, nu știu din ce motiv, și felul cum îi tremurau mâinile meșterului... în una ținea mecanismul fin al ceasului, iar în cealaltă
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
felul cum îi tremurau mâinile meșterului... în una ținea mecanismul fin al ceasului, iar în cealaltă o pensetă cu piesa mică reparată pe care reușea să o așeze întotdeauna la locul ei. Toate erau în rezonanță și în concordanță, de la ceasornicar la arcușorul de oțel care pulsa ca o inimioară în interiorul parcă viu al instrumentului de măsurat timpul în mișcare... Eppur Si Muove... ca și sintagma celebră declamată de Galileo atunci când a fost forțat să-și renege heliocentrismul. Apoi, pe drumul
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
foarte incitant ca noutate stilistică. Poemele lui Theodor George Calcan sunt scurtmetraje autoterapeutice, sunt vindecătoare, sunt tratamente de spirit înțeles și autocunoaștere. Mă voi opri la două poeme pe care le găsesc reprezentative deși toate titlurile volumului îmbie la lecturare. “Ceasornicarul din Strasbourg”, are un început elegiac, tandru, ca o resemnare metodică de anotimp tomnatic, neprevestind sub nicio formă furtuna pe care o provoacă, de fapt, acest lin și lent meditativ. “Nici cuvinte, nici lucruri de contemplat Ci doar vocabule reci
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
miere Al părului tău ca de înger Și-adorm la umbra mării. Și-a două, trei pâlcuri de pini.” Poetul nu propune soluții, nu dă verdicte, nu distinge metamorfoze grave ci își asumă acest parcurs cerebral prin chiar existența ireversibilă. “Ceasornicarul din Strasbourg” este timpul trecând absolut, ca anotimpuri între științe și nonculturi prețioase, însă cu interogații subtextuale de finețe aici, poetul-om navigând odată cu incertitudinile și dilemele sale intelectuale, contemplând. “Anul șarpelui Glikon”, poezia care dă și titlul volumului, se
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
Nu realiza(m) caracterul concentraționar al puterii totalitare, cum absorbea omul ca o uriașă ventuză stelară (un fel de „gaură neagră”), un laborator fatidic în care acesta era o firavă verigă aleatorie dar necesară și la cheremul bunului plac al „ceasornicarului partid-stat” sau viceversa. Nu a fost un contestatar de formă, pentru a ieși „moț” printre printre noi ceilalți. Modestia sa era pentru noi un reper al bunului simț românesc, natural și nu pervertit. Simt nevoia acestei explicații, pentru a mă
FRONDA ŞI CĂTE CEVA DESPRE LAŞITĂŢI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367096_a_368425]
-
fi putut distrage atenția, carte, maculator, călimară și alte rechizite pentru a nu deranja cu fâșâitul sau zgomotul lor acest captatio integrum pe care-l reprezenta firul epic, tors cu sârg și neasemuită înzestrare retorică de zâna de la catedră, fata ceasornicarului nostru din sat, ingenua și tănăra învățătoare Cornelia Șandru. Parcă aduceau cu clapele pianului din sala de festivități de la etaj, atinse de aripe de îngeri păzitori și pricepuți, pentru a încheia solemn cine știe ce interludiu simfonic ce răscolea cu alămuri liniștea
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
ca și în cazul mamei, niciodată nasul nu mi-a afectat viața afectiva sau socială! *** *Mama mea, Salomeea ( zisă Meea) Rosenkranz s-a născut la Ploiești,în România,fiind unul din cei trei copii ai lui Adolphe Lazare, argintar și ceasornicar,și ai Sarei Feldman-Lazare. A absolvit facultatea de Drept, dar s-a căsătorit cu tatăl meu, avocatul David(Dădu) Rosenkranz din București și n-a profesat avocatură. Mulți ani mai tîrziu, a studiat Științele Naturale și Geografia la Institutul Pedagogic
MAMA MEA, GIOCONDA SI EU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350373_a_351702]
-
la puterea de înțelegere a omului.[9] Dar cine este acest Dumnezeu în Numele Căruia avea să vorbească Moise? El nu este Dumnezeul filozofiilor lui Pascal și nici „primum monens” al lui Aristotel ce nu avea nici o relație cu omul, nici „Marele Ceasornicar” al lui Voltaire și nici „Bătrânul și ciudatul Dumnezeu” criticat de Marx, El este „Dumnezeul dumnezeilor și Domnul domnilor” (Deut. 10,17), Dumnezeu Tatăl ce aleargă înaintea fiilor risipitori ai darului ceresc (Luca 15, 20). El este Dumnezeu care „intră
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
will be your yesterday why can't we have, you and me, the same yesterday, today and tomorrow? Blame the Earth.... it is his fault why couldn't he be just flat...? MAȘINA TIMPULUI Miqhael-M. KHESAPEAKE Ploiești, România Odinioară fusei ceasornicar, și curios era de ce nu pot face același lucru și cu timpul... Pot să fac ceasul să meargă încolo, ori încoace... Iată-mi întrebarea, perfectarea: De ce a fi mai degrabă, decat a nu fi în timp, întors de către ceas? Oare
LUPTA CU FUSELE ORARE / THE FIGHT WITH THE TIME ZONES (POEME BILIGVE X3) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347677_a_349006]