3,105 matches
-
unei familii, în așa fel încât aceasta să poată să acționeze independent de ceilalți (Stahl, 1998, vol. II, p. 240). Trecerea la devălmășia pe cete a dus la apariția altor probleme referitoare la supraexploatarea sistemelor de resurse. Creșterea numărului de cete care ies din devălmășie a determinat scăderea cantității de beneficii disponibile pentru ceilalți și un conflict între tendința de scindare în scopul maximizării beneficiilor și intenția de a reduce numărul de grupuri beneficiare (Stahl, 1998, vol. II, p. 241). Supraexploatarea
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
și restul, dispărute între timp, va fi făcută în a doua parte a secțiunii. Astfel, satul arhaic este un sat cu o obște democratică egalitară, vag colorată gerontocratic și cu o populație omogenă alcătuită exclusiv din băștinași, formând o singură „ceată” închisă nebăștinașilor, folosind trupul de moșie în „devălmășie absolută”, prin „stăpâniri locurești” și, excepțional, „pe sumă de stânjeni”, pe baza unei economii naturale, dominată de „folosirea” prin muncă directă a pământului, cu tehnicile primitive ale defrișărilor și desțelenirilor permanente” (Stahl
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
1998, vol. II, p. 13). Pe de altă parte, satul evoluat [s.n.], dimpotrivă, pe măsura pătrunderii capitalismului, e un sat cu o obște înlăuntrul căreia s-au produs diferențieri de avere, cu drepturi inegalitare, expresie a unei populații scindate în cete multiple și categorii sociale diverse, cei bogați încercând să-i domine pe ceilalți membri, cu interese antagonice, puternic invadată de nebăștinași și acaparatori locali, care își întemeiau drepturile nu pe băștinășie, ci pe contracte, ducând o aprigă luptă pentru acapararea
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
l-au luat de acolo (pe Miron Costin) de la acasa lui de la Barboși, de l-au dus până la Roma și i-au tăiat capul. * Miron Costin era nevinovat. Nu știa nimic de complot. Auzind de sosirea lui Macrei și a cetei lui, slujitorii îl îndeamnă pe Miron Costin să se ducă la Neamț să se ascundă, însă el n-a primit, știindu-se drept. Gândindu-se că se duce el la Iași și acolo explică și se aranjează totul. Dacă s-
Istoria scrisă de mâna lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9450_a_10775]
-
urnească zavera împotriva domnitorului hulpav, asociindu-se, pentru acest nobil deziderat, cu "sorioara" lui Zenaida, cu Iaurta chiorul, spaima apelor, și flăcăul lui, Zotalis, apoi cu Leonidas, "renumitu-Ampotrofag" și soața lui Zoe (figuri caragialiene), în fine, cu cosmopolitul Languedoc Brillant. Ceata e una întreită: "palicarii fistichii", "hoții strâmbi ai lui Iaurta" și "faraonii lui Zotalis", greci, valahi, aromâni, țigani care trec dintr-un cânt în altul pe jos ori în balon, certându-se și împăcându-se, de dragul unui "republic democratic" în
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
2002), al lui Fernado Meirelles, înfățișînd tot un univers de ghetou, cartierul omonim de la marginea lui Rio de Janeiro. Violența aici este prinsă nu într-o debordantă jacquerie cu pistolari copii, ci în evenimentul sordid survolat de ochiul curios al cetei de puști din cartier: de la deambulația ațîțată a prostituatelor la bătrîna care-și oferă contra cost apartamentul cu ora clienților ocazionali, de la svasticile postate pe ziduri la improvizațiile de apartament și rufele multicolore puse la uscat pe balcon, de la gunoaiele
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
drept în piciorușele fine, tragi pe tine o za, ești furioasă, ești o prințesă războinică, îți aperi impe riul dragostei tale pure cu orice preț. șase în al patrulea loc: te duci degrabă pe malul lacului kanas, unde strângi toate cetele pe care le poți strânge de broaște-de-galapagos adolescente, pentru ele este o vânătoare de vis, fiecare limacs-vinețiucu-guriță-cu-dinți se sfârșește în burtica lor bună, candidă, cu foame strânsă de multă vreme și sucuri acide, care topesc orice carne și orice os
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
schimbă pe lumea asta, cinstite căpitane. Iaca, să-mi spui, de-o pildă, de câtă vreme slujești măriei sale, lui Gând-Împărat? PÂRJOL: Apoi să tot fie vreo cincisprezece ani. Am venit aici căpetenie de pâlc, pe urmă am fost căpetenie de ceată, și-acuma, în urmă, de vreo cinci ani, Măria Sa, prețuindu-mi credința, m-a așezat căpetenie peste toți oștenii din cetatea de scaun. LIANA: Așa. Și-n toți acești cincisprezece ani, la multe bătălii și războaie ai luat parte? PÂRJOL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se zice acolo, părinte Mavrichie, căci noi ne mișcăm aici tot între sfinți și binecredincioși care au în tolbă minunile lor și n-au trebuință de ale altora. Se întrerupe, pentru că se aude un cor anemic apropiindu-se.) Iaca și ceata Sfântului Terentie! Nu prea le poartă de grijă cum s-ar cuveni, după câte am aflat. MAVRICHIE: Măcar dacă și-ar purta de grijă sieși... (Grupul trece prin fața lor. Cuprinde câțiva mântuiți îmbrăcați la fel, cu cămeșoaie de un alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
chema spre înfățișare la Divanul Sfinților Bătrâni! Și-oi cere să stea mărturie și Sfântul Mavrichie, aici de față. MAVRICHIE: Ba pe mine să nu mă amesteci în ciorba voastră! TERENTIE: Mai vedem noi... (pleacă foarte jignit. Ajunge în fruntea cetei, începe să bată tactul, cuvioșii reiau corul lor dezacordat.) SISOE: Ei, văzut-ai pe acest Terentie? Parcă ce-i el mai mult decât un sfânt, ca mine și ca dumneata? Da' fală arată cât pentru trei ca el. Văzutu-i-ai ucenicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dimineață până seară să vezi numai ce-aș scoate dintr-însul... Nu cum s-a întâmplat mai anțărț colo, la Mărul lui Adam... MAVRICHIE: Ei, s-a-ntins un binecredincios peste îngrăditură și-a apucat șarpele de coadă. Unul din ceata Sfântului Avesalom. Se mai întâmplă... SISOE: Las-o pe-aceea. Dar ți-a plăcut când un cuvios, nedezbărat cu totul de năravul cel prost, a îndrăznit să apuce, pe furiș, un măr căzut în iarbă și rostogolit către îngrăditură? MAVRICHIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să zbiere cât îl ținea gura "Hai lelițo-n deal la vie..." și alte măscări de acest fel. MAVRICHIE: Chiar așa? SISOE: Întocmai. Ș-apoi a început să dea buzna și să-i pipăie peste cămeșoaie pe ceilalți cuvioși din ceată, încât unora le aducea mare tulburare, măcar că alții îl stupeau și-l îmbrânceau cât colo... MAVRICHIE: Vai de steaua sfântului care l-a avut în pază...! SISOE: Ba așa i-a trebuit, părinte Mavrichie. Când ai binecredincioși în seamă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în bună pace și însurat cu Ilinca ce-i zicea a lui Dudău, decât care altă minune mai mare nici că se poate pomeni! Și nevasta asta a mea e din cele adevărate și vrednică să strunească ea singură o ceată de cuvioși mai mare decât a Sfântului Pafnutie. Și să știi că Ilinca are un meșteșug de face niște sarmale cam cât cele mai mici smochine de la trapeza din mijlocul Raiului, care-mi pare cum nu se poate mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
singură pe aleile din preajma zonei destinate spațiului administrativ, unde erau amplasate clădirile anexe: spălătoria, atelierele de întreținere care erau în același timp și locuințe pentru personalul de îngrijire, Simona văzu câțiva copii antrenați într-un veritabil joc de fotbal. Zarva cetei de copii o atrase. Doi arbori serveau drept bare de porți. Jocul se desfășura plin de însuflețire, fiind animat și de o galerie de băieți de mingi care nu întruneau cerințele unor jucători din cauza lipsei de echipament. Fiecare lovitură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
hotărî să caute locul indicat de semenul său. Durerea de după ceafă, pe care o resimți intens, era consecința faptului că-n autobuz stătuse pre mult cu capul aplecat În rugăciune, neluând În seamă trăncănitul asurzitor al mașinii și, mai ales, ceata zgomotoasă de băieți care se postaseră În spate și care, plimbând o sticlă de la unul la altul, făcuseră tot felul de glume pe seama lui și a veșmintelor sale colorate. Cineva Îl lovi din greșeală peste umăr și tresări. Buimăcit, mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și dă-i bairam! și dă-i, și dă-i, până la miezul nopții. Mai precis, până nu se mai vedea om cu persoană, iar dacă se mai și vedeau, unii, între ei, nimeni nu mai cunoștea pe nimeni. După ce întreaga ceată a fost făcută praf hai acasă! La intrarea în localitatea de baștină șoferul a oprit mașina. S-a dus prin spate și a încercat să găească notițele cu adresele vânătorilor. N-a mai găsit nici una. Nici n-a mai avut
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ca Dragoș-Vodă, cel care, cu o inventivitate excepțională, avea să-și numească țara după numele unei cățele decedate prin înecare, după ce se mai și luptase cu un zimbru, oricum, în condiții suspecte. Parcă-i și văd: Dragoș-Vodă și a lui ceată, toți voinici cu ceafa lată, în jurul unui ditamai focul de tabără în care frigeau bourul asasin, cum închinau la pahare, care de vin, care de tescovină, după puteri și plăcere, zicând la răstimpuri cu ochii umezi: "Să fie dă sufletu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
La asta mă gândeam și eu, dar am vrut să te necăjesc doar. Dinspre partea asta nu-i bai, Pâcule... În zori, carele erau deja încărcate. Ca de fiecare dată, în fața cărăușilor ședea Vasile Hliboceanu, ca un haiduc în fruntea cetei sale... La drum, băieți! - a strigat, pocnind din bici... Când soarele s-a oprit în vârful bolții, șirul de care a ajuns la Fântâna cu răchiți. Hliboceanu a cerut să se adape boii. Când animalele și-au astâmpărat setea, Mitruță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nichelate. Portierele se deschideau spre a-i plesni pe cei care scăpau de izbitura botului, capotele mușcau din oameni, lovindu-le tâmplele de baterie ori sugrumându-i cu cureaua alternatorului. Nu puțini au fost cei care-și recunoșteau În fruntea cetei năvălitoare propriul automobil, pe care cândva Îl spălaseră, căruia Îi fixaseră jucărioare la oglinda retrovizoare, verificându-i conștiincios presiunea În pneuri și nivelul uleiului, așa cum procedezi cu termometrul În cazul unui copil, urmărind cu o privire atentă ca acul manometrului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
poligon de Încercare pentru miliarde de bombe În miniatură. Ciudată e istoria omului și a celor care i se pun Împotrivă În lupta lui pentru stăpânirea lumii! Mânat cândva de preacinstita foame să iasă din grotă, s-a năpustit În cete asupra prăzilor mari, năruind mamutul cu zeci de sulițe, pentru ca, mii de ani mai târziu, să-l regăsim pe vânător fugind din fața miliardelor de atacatori invizibili. Iar cu cât adversarul este mai mic și mai numeros, cu atât atacurile lui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe această temă (Timișoara 2006), desfășurate sub egida Congresului Germaniștilor din România, au fost recent publicate - având pe copertă un tablou din anul 1855 (care fusese, până de curând, necunoscut): o pictură de Ludwig Knaus, în care paznicul local întreabă ceata dacă are hârtii de liberă trecere. Imaginea e plină de umor, infatuarea paznicului față cu nonșalanța și degajarea nomazilor care se odihnesc întruchipând exact contrastul între ordine și libertate, între strictețea vieții citadine și neîncătușarea hălăduirii. Iar pentru cine a
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
el de rîpă, femeile, ce mai încoace și-ncolo. Hai recunoaște că asta te macină cel mai tare, zice șoferul, și o să te simți mai bine, ți-o garantez, îi promite. Te chinuie gîndul că te-a pricopsit cu o ceată de femei de care acum cînd el nu mai e în stare de nimic, nu știi cum să scapi. E simplu, vine Curistul cu o soluție, fă-le geloase. Numai așa o să le poți întărîta și mai mult, e de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o, am deschis fermoarul și m-am cutremurat, dar era prea tîrziu, omulețul intrase-n pămînt, ia l de unde nu-i ca să-i cer explicații, era clar că mă confundase. Fusese indus în eroare de faptul că arătam ca o ceată de derbedei, mi am zis după aceea, puteam să arunc sacoșa într-un boschet, dar am înhățat-o zdravăn, mi-am săltat o pe umăr și m-am întors la ai mei. Le-am făcut un semn scurt să mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
carte? Antoniu neagă, dând din cap, apoi iese din Încăpere cu un vas În mână, Îndreptându-se spre cișmeaua ghetoului, izvorul la care s-au Îngrămădit femei cu plozi dezbrăcați, bărbați cu figuri de tuberculoși, bătrâne, gâfâind de efort, o ceată sumbră de dezmoșteniți care caută În deșertul ăsta al mizeriei, o oază care să le astâmpere măcar setea. ,, Profesorul,, Îi salută ceremonios, așteptându-și tăcut rândul. Dinspre bloc se aud strigăte de oameni furioși. Nimic nou: a venit plata lunară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
piardă, salvând însă echilibrul politic. Prin dezertarea lui, urmată de împingerea încăpățânată în față a unui prim-ministru bun, transformat într-un prost candidat la președinție, a rupt în două zona dreptei. Pe drumul astfel deschis, au năvălit în Parlament cetele peremiste, în cap cu tribunul. E. Constantinescu a fost cel mai bun agent electoral pentru C.V. Tudor - dacă astăzi trebuie să înghițim atât de des duhorile sconcsului cruciat, să-i mulțumim dlui Constantinescu. După o asemenea mimodramă lașă, orice român
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]