265 matches
-
59). Cefalosporinele s-au folosit pentru terapia IIA cu excepția generației a 2-a (Cefoxitim și Cefotetan) active pe Bacteroides spp. Celelalte cefalosporine trebuiesc administrate în combinație cu preparate antibacteriene active pe anaerobi (207). Cea de a 2-a generație de cefalosporine este frecvent utilizată în chirurgia profilactică și traumă. Inițial utilizate în terapia formelor moderate ale infecțiilor comunitare, însă spectrul lor limitat și rezistența microbiană le-a redus uzul în IIA. Cefalosporinele de generația a 3-a sunt divizate în două
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
anaerobi (207). Cea de a 2-a generație de cefalosporine este frecvent utilizată în chirurgia profilactică și traumă. Inițial utilizate în terapia formelor moderate ale infecțiilor comunitare, însă spectrul lor limitat și rezistența microbiană le-a redus uzul în IIA. Cefalosporinele de generația a 3-a sunt divizate în două subgrupe: - unul ce cuprinde Cefotaxim și Ceftriaxonă cu acțiune redusă pe bacilul piocianic; - altul din care fac parte Cefoperazona și Ceftazidima active pe Pseudomonas aeruginosa, dar care în tratamentul IIA s-
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
în două subgrupe: - unul ce cuprinde Cefotaxim și Ceftriaxonă cu acțiune redusă pe bacilul piocianic; - altul din care fac parte Cefoperazona și Ceftazidima active pe Pseudomonas aeruginosa, dar care în tratamentul IIA s-au asociat cu Metronidazolul. Ambele subgrupe de cefalosporine din generația a 3-a din cauza rezistenței dobândite de Enterobacteriaceae (195, 196) și a rezistenței intrinseci față de enterococi (176) sunt folosite limitat în terapia infecțiilor intraabdominale, nosocomiale. Cefepimele sunt cefalosporine de generația a IV-a. Au fost introduse în terapia
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
tratamentul IIA s-au asociat cu Metronidazolul. Ambele subgrupe de cefalosporine din generația a 3-a din cauza rezistenței dobândite de Enterobacteriaceae (195, 196) și a rezistenței intrinseci față de enterococi (176) sunt folosite limitat în terapia infecțiilor intraabdominale, nosocomiale. Cefepimele sunt cefalosporine de generația a IV-a. Au fost introduse în terapia clinică din 1994 fiind utilizate alături de Metronidazol pentru infecțiile severe (84). Cefepimele au mare activitate in vitro, comparativ cu alte cefalosporine, acționând asupra bacteriilor patogene Gram-negativ și Grampozitiv (70, 248
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
folosite limitat în terapia infecțiilor intraabdominale, nosocomiale. Cefepimele sunt cefalosporine de generația a IV-a. Au fost introduse în terapia clinică din 1994 fiind utilizate alături de Metronidazol pentru infecțiile severe (84). Cefepimele au mare activitate in vitro, comparativ cu alte cefalosporine, acționând asupra bacteriilor patogene Gram-negativ și Grampozitiv (70, 248). Yahav (295) în 2007 a raportat rezultatul unei metaanalize prin care a evidențiat mortalitatea crescută la pacienții tratați cu cefepime, comparativ cu cei care au primit betalactamine. De aceea, administrarea cefepimei
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
noi antibiotice, care, folosite judicios, își pot menține eficiența față de acești patogeni. Redăm în figura de mai jos antibioticele recomandate în de-escaladare în funcție de scorul Carmeli: atenție mărită la Enterococul Enterococul posedă o rezistență intrinsecă la multe peniciline și toate cefalosporinele, cu excepția Ceftobiprolului și Ceftarolinei, actualmente în perioada de evaluare clinică. De asemeni, enterococii au căpătat rezistență și la fluorochinolone, aminoglicozide și peniciline. Mai multe suse de E.faecalis sunt susceptibile la unele peniciline, carbapeneme și fluorochinolone, în timp ce E.faecium este
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
în creștere anuală (249). Mai mulți factori au contribuit la riscul colonizării cu VRE:utilizarea antibioticelor în scop profilactic; numărul și durata antibioticelor primite;prelungirea spitalizării; - infecții severe asociate; - internare la secția de terapie intensivă. Folosirea frecventă a vancomicinei, a cefalosporinelor de generația a 3-a au condus la apariția rezistenței enterococilor (166). Antibioticele la care enterococii sunt sensibili sunt următoarele: Linezolid, Tigecyclină, Quinupristin/Dalfopristin sau Daptomicină. Solomkin (2010) nu recomandă un tratament de primă intenție pacienților cu infecții intraabdominale comunitare
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
Vârsta ≥ 65 ani, 2 sau mai multe microorganisme, sau prezența anaerobilor în fluidul peritoneal au constituit riscuri pentru apariția șocului. Infecția cu enterococi și rezistența la terapia antiinfecțioasă este sugerată de existența în antecedentele pacientului a terapiei antiinfecțioase, terapia cu cefalosporine la pacienții imunocompromiși de afecțiuni valvulare, transplant hepatic sau unii având materiale protetice implantate (16, 165, 248). Stafilococul auriu rezistent la meticilină (MRSA) Este un germene Gram-pozitiv, patogen, nosocomial, multirezistent ce determină morbiditate și mortalitate în întreaga lume. A fost
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
80). Peterson și Rossi (2005-2005) trag un semnal de alarmă referitor la bacteriile Gram-negativ ce secretă ß-lactamaze cu spectru lărgit: Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter, Stenotrophomonas multophilia precum și extinderea spre Enterobacteriaceae (195, 223) Se numesc β-lactamaze cu spectru lărgit deoarece inhibă penicilinele, cefalosporinele din clasele 1-3 de generație, aztreonam. Lărgirea spectrului ß-lactamazelor (ESBLs) codate genetic se poate transmite și între bacterii. Genele ßlactamazelor sunt adesea asociate cu rezistența antigenelor non ß-lactam față de aminoglicozide și fluorochinolone (199, 259). Opțiunile terapeutice pentru organismele producătoare de
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
germenilor producători de ß-lactamaze e mai mare la pacienții spitalizați, ce au suferit intervenții chirurgicale sau au beneficiat de tehnici invazive, hemodializă, nutriție parenterală, alimentație pe gastro sau jejunostomă, status nutrițional precar. Există o relație directă între utilizarea de antibiotice (cefalosporine, chinolone) și selecția germenilor producători de ß-lactamaze (195). Pseudomonas aeruginosa Este printre principalii germeni patogeni producători de infecții nosocomiale mai ales la pacienții din secțiile de terapie intensivă, cu mare rezistență la antibiotice (32, 210). Agenții antimicrobieni cu activitate antipseudomonas
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
acestor peritonite este medical constând din antibioticoterapie, care inițial este de acoperire pentru germeni Gram-pozitiv și Gram-negativ iar ulterior în funcție de agentul incriminat. E.coli și alți coliformi, Klebsiella, streptococii și Enterococcus spp. sunt microorganismele frecvent implicate în peritonitele bacteriene spontane. Cefalosporinele de generația a 3-a sunt antibioticele de ales deoarece 98% dintre agenții determinați sunt susceptibili la Cefotaxim (8). De asemeni la fel de active sunt și Ceftriaxona sau Ceftazidima (77, 78). Fluorochinolonele se pot utiliza ca prim pas terapeutic, pe cale orală
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
deoarece 98% dintre agenții determinați sunt susceptibili la Cefotaxim (8). De asemeni la fel de active sunt și Ceftriaxona sau Ceftazidima (77, 78). Fluorochinolonele se pot utiliza ca prim pas terapeutic, pe cale orală, însă numai la pacienții care nu au grețuri. Administrarea cefalosporinelor se poate face în cură scurtă de 5 zile sau lungă de 10 zile. Arroya recomandă utilizarea curei scurte (8). Alte antibitice ce pot fi folosite includ: Amoxicilina-acid clavulanic, Tobramicina, combinația Ampicilină cu Gentamicină, și Aztreonam. Durata terapiei cu aceste
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
de 5 zile sau lungă de 10 zile. Arroya recomandă utilizarea curei scurte (8). Alte antibitice ce pot fi folosite includ: Amoxicilina-acid clavulanic, Tobramicina, combinația Ampicilină cu Gentamicină, și Aztreonam. Durata terapiei cu aceste preparate este 5-7 zile. După Arroya, cefalosporinele oferă o rezolvare în 75-95% din cazuri. Ele sunt mai puțin nefrotoxice decât aminoglicozidele (8). Se recomandă ca după 48 h de la instituirea terapiei cu antibiotice să se practice paracenteza pentru a se constata sterilizarea lichidului de ascită. Quinn recomandă
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
trebuie să acopere în special bacteriile Gram negativ și bacteriile anaerobe ( E. coli și alte Enterobacteriaceae, B. fragilis). În mod obișnuit terapia constă într-o combinație de 2-3 antibiotice care trebuie să asigure o acoperire antibacteriană eficientă, în general o cefalosporină sau aminoglicozid combinat cu Clindamicină sau Metronidazol. Un alt aspect luat în considerare este recunoașterea infecțiilor intraabdominale comunitare de cele nosocomiale, care apar ca și complicații ale intervențiilor intraabdominale de urgență și sunt legate de condițiile operatorii sau flora nosocomială
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
de remarcat faptul că tratamentul instituit a fost eficient deoarece rata de deces a fost 0. Protocolul terapeutic stabilit pentru peritonita primară la dializați în ambulator se bazează pe asocierea Targocid 4,5 g/zi + Vancomicină 2 g/zi sau cefalosporine de generația a III-a, Cefepime. Tabloul bolilor care au condus la dializă a fost dominat de glomerulonefrită asociată sau nu cu sindrom nefrotic (42,1%). La acest subgrup, tratamentul cu antibiotice utilizat a constat cel mai frecvent în asocierea
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
În peritonita prin ulcer gastric perforat/ulcer duodenal perforat protocolul terapeutic se bazează pe: - Ampicilină + Amikacină/ NetilmicinăErtapenem - Ciprofloxacină + Amikacină Schemele terapeutice în cazul peritonitei prin ulcer gastric perforat au fost multiple, însă mai des utilizată a fost asocierea Ampicilină+Gentamicină, cefalosporină generația a III-a+Meropenem, Tazocin+Gentamicină, Ciprofloxacină (16,7%). Evoluția a fost favorabilă în 75% dintre cazurile cu peritonită secundară perforației ulcerului gastric. Tratamentul în cazul pacienților cu peritonită secundară ulcerului duodenal perforat s-a axat în general pe
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
generația a III-a+Meropenem, Tazocin+Gentamicină, Ciprofloxacină (16,7%). Evoluția a fost favorabilă în 75% dintre cazurile cu peritonită secundară perforației ulcerului gastric. Tratamentul în cazul pacienților cu peritonită secundară ulcerului duodenal perforat s-a axat în general pe cefalosporina de generația a III (C3G) + Gentamicină (66,7%). Evoluția sub tratament: - un caz a prezentat complicații după externare, a fost reinternat și rezolvat; - 2 decese - celelalte 23 cazuri au evoluat favorabil urmăriți la 1 lună și 3 luni. Protocolul terapeutic
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
depus microcomprimate de agenți antimicrobieni, standardizate, obținute din surse comerciale (Oxoid, UK, Biomerieux, France, Sanofi Diagnostics Pasteur, France). Agenții antimicrobieni testați includ peniciline (penicilină, ampicilină, amoxiciclină, ticarcilină, piperacilină, oxacilină), combinați cu inhibitori de betalactamaze (amoxicilină- acid clavulanic, ampicilină-sulbactam, piperacilină/ tazobactam), cefalosporine (cefuroxim, ceftriaxonă, cefotaxim, ceftazidim), carbapeneme (imipenem, meropenem), fluorochinolone (ofloxacin, ciprofloxacin), aminoglicozide (gentamicină, tobramicină), glicopeptide (vancomicin), macrolide (eritromicină, azitromicină) și alți agenți: cloramfenicol, tetraciclină, rifampicină, sulfametoxazol-trimetoprim. Sensibilitatea a fost interpretată, pe baza valorii diametrelor zonelor de inhibiție, ca sensibil, intermediar sau
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
cazul izolatelor de stafilococi, rezistența la meticilină (oxacilinăă prin modificarea PLP este adesea asociată cu rezistența la aminozide, macrolide, lincosamide, uneori rifampicină, aspect confirmat și în cazul celor două tulpini meticilin (oxacilin)- rezistente. Enterococii sunt în mod natural rezistenți la cefalosporine, oxacilină și monobactami. Sensibilitatea la peniciline este mai redusă, prin comparație cu streptococii, deoarece PLP au afinitate diminuată pentru beta-lactamine. Rezistența la glicopeptide (vancomicină), semnalată inițial în Franța, rămâne încă redusă. În cazul tulpinilor investigate de enterococ, rezistența la vancomicină
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
Franța, rămâne încă redusă. În cazul tulpinilor investigate de enterococ, rezistența la vancomicină este absentă. La pneumococi rezistența la beta-lactamine este codificată cromosomial și apare ca urmare a modificărilor PLP. Rezistența la penicilina G este semnificativă, dar activitatea amoxicilinei, a cefalosporinelor de generația a III-a este mai puțin afectată, astfel că frecvent, terapia cu acești agenți este eficientă. Mai puțin active asupra pneumococilor sunt cefalosporinele de generația a I-a și a II-a, cu excepția cefpodoximului. Prin modificarea controlului activităților
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
ca urmare a modificărilor PLP. Rezistența la penicilina G este semnificativă, dar activitatea amoxicilinei, a cefalosporinelor de generația a III-a este mai puțin afectată, astfel că frecvent, terapia cu acești agenți este eficientă. Mai puțin active asupra pneumococilor sunt cefalosporinele de generația a I-a și a II-a, cu excepția cefpodoximului. Prin modificarea controlului activităților autolitice, apare fenomenul de toleranță la penicilină, care ar putea fi cauza eșecului terapeutic. Din cele cinci tulpini de Streptococcus pneumoniae izolate din lichidul peritoneal
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
tulpinile de E. coli rezistente. Foarte eficientă s-a dovedit asocierea Piperaciclinei cu inhibitorul Tazobactam - doar 1,3% din izolatele piperaciclin rezistente (48,1%) au rămas rezistente și la această combinație. Procente foarte mari de rezistență se constată și pentru cefalosporinele de generația a III-a (Cefotaxim, Ceftriaxonă, Ceftazidim). Așa cum era de așteptat, ambele carbapeneme (Imipenem și Meropenem) au fost foarte active asupra E. coli. Din cele două fluorochinolone testate, Ofloxacinul este mult mai eficient (5,2% rezistență) comparativ cu Ciprofloxacinul
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
stafilococi. Beta-lactamazele cromosomale la bacteriile Gram-negativ sunt specifice pentru fiecare specie; cele mai importante sunt cefalosporinazele care sunt prezente la numeroase enterobacterii și Pseudomonas aeruginosa. În acest studiu, prevalența izolatelor de E. coli producătoare de cefalosporinaze care conferă rezistență la cefalosporinele de generația I și inhibitorii de beta-lactamaze este de 10,4%. Două tulpini de E. coli sunt producătoare de enzimă TEM-1 care conferă rezistență la peniciline, cefalosporine de generația I, ureidopeniciline (Piperaciclin) și carboxipeniciline (Ticarcilina). Acest tip de enzimă este
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
studiu, prevalența izolatelor de E. coli producătoare de cefalosporinaze care conferă rezistență la cefalosporinele de generația I și inhibitorii de beta-lactamaze este de 10,4%. Două tulpini de E. coli sunt producătoare de enzimă TEM-1 care conferă rezistență la peniciline, cefalosporine de generația I, ureidopeniciline (Piperaciclin) și carboxipeniciline (Ticarcilina). Acest tip de enzimă este dominant la Gramnegativ și a fost prima oară semnalată la E. coli în 1960 (167). Acest grup manifestă o rezistență semnificativă la peniciline prin penicilinazele mediate plasmidic
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
izolate de E. coli produc betalactamaze cu spectru extins, mediate plasmidic. Tulpinile producătoare de beta-lactamaze cu spectru extins au fost semnalate inițial în Germania în 1983 și apoi s-au extins rapid și în alte țări (120). Beta-lactamazele care hidrolizează cefalosporinele de generația a treia determină cele mai severe probleme în terapie. Klebsiella pneumoniae. Toate cele 10 tulpini investigate au fost rezistente la Ampicilină și Amoxicilină. Asocierea cu inhibitorii de beta-lactamază a fost clar superioară în cazul Piperacilină-tazobactam. Creșterea ratei de
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]