416 matches
-
de milă, de silă, negustorul a pus restul cu dobândă. -Lau făcut om. Tilică a ridicat o baracă cu geamuri, legată în trei șindrile, și s-a apucat de treabă. Singur și ăsta. Avea de lucru. Tundea lucrătorii, zidarii și ceferiștii. Știa să dea cu gura, să le spună cîte-n lună și-n stele, le rădea obrajii aspri, îi potrivea pe la sărbători; mahalagiii și-au trimis și copiii să le scurteze chicile. Mai târziu s-a plătit de datorii, și-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
era dragă bărbatului de nu mai putea. Duminica ieșeau amândoi la plimbare pe Grivita, se întorceau seara și a doua zi o luau de la cap, el cu acul, ea trăgând la mașina de cusut fustele de stambă ale femeilor de ceferiști. 79 Înspre drumul cel mare al Filantropiei, puneau temelii zidarii. Săritori unul pentru altul. Lucrau la aceleași binale, scoteau bani frumoși. Între ei mai răsărit era Ghiula, de tocmea lucrul. Antreprenorul le dădea pâine să mănânce. Cu el munciseră și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dădea o lumină blândă. - Bună seara! își urau mesenii unul altuia și beau mai departe. Știuse bărbatu-său ce știuse: vadul era bun. Soseau mereu alți clienți, aduși de cei vechi, care lăudau rachiul. Cârciuma era în trecere. Până în Grivița, ceferiștii făceau un ocol scurt și se înfruptau. Lucrătorii unde să-și spele gâturile de praf? Iar gunoierii, după ce descărcau zece-unsprezece camioane, cărau pe șoferi și își lăsau banii negustorului. Ba se învățase și chivuțcle să tragă câte o dușcă. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ceară. - Ajută-mă, domnu Stere, nu mă lăsa... Cârciumarul, mai strîmbîndu-se, mai închizînd ochii, 1-a ajutat. De fier să fi fost, și nu putea să-l lase când îl vedea cum se chinuie. Nu trecea primăvara, și la poarta ceferistului atârna un drapel alb, de mort. Îl aducea un bătrîft din capul Griviței, îl lega cu sârmă în ostrețele gardului și pleca. După trei zile se întorcea, îl desfăcea, fl punea pe spinare și-l cară înapoi. Asta însemna că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
negustorului și cerea o litră de rachiu. O bea repede, pe nerăsuflate, ca să se îmbete. Pe urmă cădea cu capul pe masă, țeapăn. Lucrătorii își spuneau unul altuia: - Săracu Chirică, iar e necăjit... Și nu-l mai băgau în seamă. Ceferistul se trezea către miezul nopții, când auzea pe Lina punând drugii obloanelor. Pleca clătinîn-du-se și înjurînd. În câmp, se oprea și ridica pumnul lui mare, vîn-turîndu-l spre stele: - Tu-ți dumnezeul tău, Doamne, care le-ai făcut pe toate strâmbe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de-a hoții și vardiștii, era frumos, nu mai uitau... Toamna, în octombrie, i-a strâns școala. Era ordin să nu mai rămână unul acasă, umblaseră învățătorii din poartă în poartă, îi scriseseră pe toți după vârstă, într-o condică. Ceferiștii nu prea aveau cu ce să le cumpere ghete și șorțuri, și desculți nu se făcea să-i trimeată să învețe. Chirică de unde să scoată bani pentru ale lui? Pe lângă casă le ținea cum putea. Nu trebuia șorț și încălțăminte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
masă de muiere. Era bun. Ei, lacomi, ar mai fi vrut. La plecare, își strânseră traistele și își dădură ghionti. Pe maidan sticlea lumina nopții. Vântul spulbera zăpada. La cumătră, Beghe a găsit lampa stinsă. Au trecut degeaba groapa, la ceferiști. Ocoliră depoul pe niște ulițe strâmte și oarbe. Trenurile se auzeau aproape. Printr-un gard de fier, plin de polei, văzură locomotivele negre, învăluite în aburi fierbinți. - Ia te uită ce de trenuri! spuse țâncul vecinului. Li se făcuse frig
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se umezeau de ger. Pe gene li se așternu o brumă subțire. Aproape de cârciumă îi alergară câinii negri ai lui Stere. Mai să le sfâșie pantalonii. La poartă, se despărțiră. Venea și Ene cu ceata lui. Se bătuseră cu ai ceferiștilor și le furaseră covrigii, că erau mai mulți. La ei ardea încă o lampă. Spiridon dormea. Copiii se dădură lângă sobă. Ăl mai mare îl căută pe Beghe în traistă și mâncară colindețele. - Pe unde-ai fost? îl întrebă. - Pe la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le lua pielea. Stătea singur ca un huhurez în cămăroaia lui de sus, nu dormea, cu frica în sân să nu-l fure careva. Auzise de hoții Cuțaridei, tocmise un sergent de-l veghea noaptea. Ținea cu pâine mahalaua, pe ceferiști, Grantul și Filantropia. Avea un om de credință, robul său, Mielu, un 167 haidamac de ridica un camion în spinare, cu cal cu tot. Credincios, nu ti-ar fi risipit un franc, s-ar fi omorât cu străinii pentru jupânul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
capră și striga în poarta fiecăruia: -Punea! ,-; 168 În mahalaua asta lăsa o sută de pâini negre. Pe la opt întorcea droașca și mâna spre Cuțarida. Mai târziu de ceasurile nouă nu ți-ar fi intrat în gura Filantropiei. Lăsa și ceferiștilor o sută de bucăți și apuca spre groapă cu marfa rămasă. De franzele și de cornuri nu s-atingea. Astea erau pentru pricopsiții de dincolo de Tarapana. La ei pica tocmai pe la unsprezece, unsprezece și jumătate, când făceau cucoanele ochi, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ilie. N-au zis nu. Afară rămăsese uitată căruța, goală, cu ușile vraiște. În ea intrau brabetii Cuțaridei, gureși, să ciugulească și ei firimiturile rămase din pomana lui Mielu. Târziu, aproape de miezul nopții, -lau urcat în droașcă, de subsuori, doi ceferiști. Mielu era țeapăn și râdea prostește. N-a fost nevoie să dea în cal. Acesta știa drumul singur. 175 Numai larma de pe ulița lăutarilor 1-a deșteptat. Lucrătorii de la brutărie nu se culcaseră. Stăteau în poartă și-l așteptau. Cânta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pălimar. Dregea o sapă. Chirică a dărâmat poarta de sîrmă: - Ia ascultă, mă! Precupețul s-a întors: - Bă! a mai strigat o dată, suflecîndu-și mânecile. 208 I Veni și celălalt, Victor, cel mare. Era plin de pământ și se uita la ceferist. - Ce-i? -Vă omor! Și zvârli fierul spre ei. Noroc că se feriră. Fochistul zbiera cât fl ținea gura: - Sărăciilor! Mi-ați omorât câinele, v-arăt eu vouă* Victor se apropie să-l împace: - Ascultă... - Nimic, vă bag în spital
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o mână și-l vârâse între genunchi. Să-l omoare, și mai multe nu! În timpul ăsta muierile năvăliră în răsaduri și cărară toate verzele. Nici roșiile nu le-au lăsat. Ridicau poalele pline și blestemau pe olteni. Când plecă și ceferistul acasă, cu inima ușoară, grădina era toată o paragină. Și barem să fi murit jigodia! De unde! A scheunat trei zile, Chirică 1-a oblojit cu apă de plumb și javra a rămas șchioapă. Se întorcea cu ceata pe la prânz, din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
până în martie. Pe la nouă, când stelele pluteau într-o ceață lăptoasă pe acoperișuri, se strecurau cetele cenușii. Din groapă urcau motanii urduroși ai sifonarului. Săreau gardurile și, peste sticlele luminoase, umbrele lor călcau falnic. Din partea cealaltă, dinspre Grivița, soseau pisicile ceferiștilor, negre și lunguiețe, cu ochii galbeni, lucind pe sub streșini. Ocoleau curțile adinei și întunecate, suiau prăjinile puse Ungă coșuri și, de acolo, peste burlane, cădeau în podurile pline de praf. Cotoii se întîlneau sub căpriori și se scărmănau. Lupta era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și cădea în goană peste câmpul pietros care ducea în mahalaua vecină. În urma câinilor se ridicau nori mari de praf. Goana nu se domolea decât atunci când intrau pe ulițele noroioase de Ungă Ateliere. Din curți, se alăturau alte cete. Ogarii ceferiștilor aveau picioarele subțiri și lungi și capetele ascuțite. Grămada neagră și lățoasă a celor din groapă se strângea lângă șef, aruneîndu-se spre namilele murdare. Erau furioși și întărîtați. Muierile ieșeau cu prăjini, să-i alunge. Aruncau după ei cu lături
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ateliere, dricul fu cât pe-aci să intre într-un tramvai, care opri cu greutate. Vatmanul se dădu jos și începu să înjure în gura mare, dar cine îl mai asculta? Se întuneca tot mai mult și goana nu conteni. Ceferiștii atunci ieșiți din schimb întrebau de pe trotuare: - Unde-alergați așa, măi oameni buni? Convoiul fără cruce, străbătând Grivița în galop, le stârnea curiozitatea: - A murit Bică-Jumate... - Aha, cămătarul... - Ăla de-a fost plutonier în armată și s-a pricopsit pe spinarea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Care mai cumperi americă, madipolon, serj! - Ia și te-ncalță! Ia și te-ncalță! - Uite ce mai costum! Extra, frățioare! Și-i trăgeau pe mocani de mână, îi băgau în prăvălii și le luau banii. Manglitorul a adulmecat, yeneau și ceferiștii grămadă. Era zi de leafă și se putea face treabă. Îi ardeau palmele să mai simtă hârtiile de-o sută în buzunare. - Mai repede, Paraschive, 1-a grăbit pe ucenic. Te miști ca ochiul mortului... Haide-ncoace, că am eu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcuse frig. Bolțile se despicaseră. Apa apăsa pe acoperișuri. Muierile aprinseseră candelele. - Doamne, Maica Domnului! Scapă-ne, Doamne! se rugau. Întâi s-au umflat șanțurile. Apele gâlgâiau sub geamuri. Drumul rampei era tot un nămol, o clisă neagră. Dinspre mahalaua ceferiștilor se scurgeau șerpi galbeni de gunoaie. Pânzele ploii măturau totul. Luaseră gardurile și bulumacii, care se rostogoleau spre adânc. Balta se umflase și clocotea. Puhoiul se lățise, apăsase pereții de lut, turtise magaziile lucrătorilor și cărase vreo două acoperișuri. Sipcile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plâns de mila altora, unde ajungea? Câteodată se încrîncena carnea pe el. Prea vedea multe. Nici în groapă nu mai aveau unii loc de sărăcie. Vânduseră casele de paiantă și se mutaseră spre șina Constanței. Barem pe amărâții ăștia de ceferiști îi știa cum ți-ai cunoaște buzunarele. Pe la patru se întorceau de la servici, clătinând în mâinile lor negre de cărbune sufertașele goale. Pe cap aveau șepci mari, unsuroase, și sub ele sticleau ochi aprigi, îndușmăniți. Dădeau bună ziua, cereau câte un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nici un fel de presiuni asupra mea și nici nu mi s-a propus ca să colaborez cu ei. Poate și din cauză că eram pe atunci ceferist, iar această categorie socială avea un statut aparte în ochii partidului de la putere și de obicei ceferiștii erau lăsați în pace. Dar nu despre asta era vorba acum. O să vă povestesc altă dată, în amănunt, cum a decurs interogatoriul meu la Securitate. Voiam acum să arăt, că și eu într-o oarecare măsură am căzut în capcana
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
decât cea militară și conștiinciozitate, CFR-iștii noștri erau considerați pe timpuri un fel de elită a clasei muncitoare, care s-a bucurat de o atenție specială din partea liderului „de partid și de stat" Gheorghe Gheorghiu Dej, el însuși fost ceferist. Cu brigăzi voluntare, cântând voioși cântece patriotice, cu roaba, târnăcopul și cu dinamita răzbind prin munți, România și-a construit o infrastructură de cale ferată, demnă de invidiat, de peste 11.000 de kilometri de cale ferată bine întreținută, cu un
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la ora actuală pe aproape 6000 km de cale ferată lăsată naibii de izbeliște, care-și așteaptă (poate chiar până la Sfântul Așteaptă) revizia capitală, ca și vreo 15.000 de macazuri. Vă ziceți poate în sine, că eu ca fost ceferist sunt acum cârcotaș și văd pete negre acolo unde nu sunt. Oare așa să fie? Să vedem ce zice statistica pe ultimii patru ani. Investiția în reviziile capitale la linie a fost în 2007 cele mai „vaste și cuprinzătoare", când
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vogă citațională, devin personaje fără nimb. Lui Cronos, fiul cantonierului de la Adjudu-Vechi i se adresează dezinvolt: "Ah, vino să joci zaruri cu mine și să pierzi, bă"; Moira și Lachesis (două dintre cele trei parce) trag sorții "în șapca de ceferist, a lui tata (...) / împodobită cu coroniță, din flori de pajiști"; visându-se pe deal la Șișcani, poetul strigă: "Evoe! alaiului / cu cununi de iederă / mergând pe asini"; în contrasens, se perindă "bețivi / cu figuri cunoscute, muncitori la linie, la întreținere
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și le repartiza unităților subordonate: policlinici, în care lucrau medici specialiști, și cabinete medicale, unde lucrau medici generaliști. Pentru unele categorii profesionale, despre care se consideră că au nevoispeciale, oripentru cele cu prestigiu în ierarhia profesională impusă de regimul comunist (ceferiști, militari), se organizează „rețele”sanitare distincte, pe toate cele trei niveluri: medicină primară, secundară, terțiară. Treptat, acest sistem al rețelelor paralele se dezvoltă ca o tendință naturală a statului socialist de a genera ierarhizări, cel puțin simbolice, dacă nu chiar
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
a genera ierarhizări, cel puțin simbolice, dacă nu chiar reale, împotriva egalitarismului ideologic. În timp, chiar și aceste rețele sanitare speciale se vor diferenția între ele: cele care rămân în urmă lacapitolul dezvoltare sunt tocmai rețelele sectorului profesional valorizat inițial (ceferiști, mineri), în dauna rețelelor speciale destinate nomenclaturii și instituțiilor de control (Interne, Apărare). Logica gratuității funcționează efectiv doar în rețelele speciale, deoarece pacienții de aici, tocmai pentru că nu sunt, ca poziție socială, subordonați medicilor, percep gratuitatea la modul real. Astfel
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]