310 matches
-
chiar titulatura împăratului: semper augustus, æternus augustus sau perpetuus augustus, formule popularizate și consacrate prin aceleași emisii monetare. El însuși reprezintă pentru cetate promisiunea unei istorii fără sfârșit, iar funcția sa, eternă la rândul ei, este garanția supremă, de aceea, celebrată permanent. Garanție de pace și de protecție (Pax Augusta, a cărei figurare exemplară este templul Ara Pacis), summum al virtuților care îl fac să fie un ales, un spirit grandios (după Septimius Sever, s-a adăugat titulatura Pius Felix Invictus
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
duhovnicești” pe care chiar Apostolul Pavel le recomanda pentru adunările în care credincioșii îl slăveau pe Dumnezeu (Col. 3, 16; Ef. 5, 19). Așadar, nouă este cererea de „poezie”, nouă și destinația acesteia (adunarea de creștini și liturghia care trebuia celebrată acolo; creștinii se puteau aduna pentru a cânta imnuri și în case private); în consecință, noi sunt structura și forma. Același proces are loc și în Occident unde am văzut cum s-a format (pp. 457-459) o poezie creștină cultă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai mult în rolul eliberator al istoriei, care expune această nedreptate. Descoperind injustiția, arbitrarietatea fiecărei constelații a puterii, istoria ne conduce în mod treptat către realizarea faptului că această stare de lucruri proprie «vieții» nu trebuie condamnată, ci mai curând celebrată”1. Din spectacolul istoriei umanității, Nietzsche nu reține decât spasmul continuu al violenței, în spatele căruia el citește echilibrul unei soteriologii ludice și necruțătoare. Admirația lui Nietzsche pentru Heraclit și pentru cultura dionisiacă trădează conținutul propriu-zis al ontologiei violenței. John Milbank
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pentru noi nici măcar fapte profane, ci doar fapte curente. Curgerea lor abia dacă mai e marcată/întreruptă de momentele riturilor de trecere sau ale marilor sărbători, și acestea se susține în bună parte pe drept din ce în ce mai convențional sau mai comercial celebrate. Spre îngrijorarea multora, creștinismul pare să-și fi pierdut puterea de a strălumina actele cotidiene, de a iriga cu sensul său existența comună. Practicată în regimul laicității, orice religie tinde, de altfel, să se retragă din fluxul zilnic, să-și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
des bijoux, des toilettes de printemps (...) tout le haut commerce parisien venu là pour lui faire honneur" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.16]. Despre căsătoria lui Clorinde și a lui Delenstag aflăm în termeni conciși doar că este celebrata cu toata pompă: "le mariage venait d'être célébré avec une pompe extraordinaire..." [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.157] și că scenariul prevede o călătorie în Italia. 331 "Le mariage pour moi n'est pas une chaîne, mais une
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
publică după ce publicase În Vest un comentariu favorabil despre românul lui Boris Pasternak, Doctor Jivago. Conform lui Mayer, toate acestea fuseseră posibile În Germania deoarece nouă generație de după război, care nu cunoscuse organizația tineretului hitlerist, adoptase modelul sovietic al Komsomolului, celebrata pentru eroismul actelor de rezistență de la Leningrad și Stalingrad (Mayer, 1993, pp. 37-39). Walter Markov (1909-1993), istoric, devenise membru al KPD din 1934, pe când era asistent la Universitatea din Bonn, organizase un grup de rezistență În universitate și editase un
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
alte filiații au fost inventate, iar referințle la categoriile universale aproape mereu estompate. Redescoperirea tradiției literare naționale a suplinit o functie modernizatoare, cel putin o anume vreme (Mircea Marin, 2003-2004). Este În mod special cazul avangardei, a cărei tradiție fusese celebrata de pe la sfârșitul anilor ’60, prin mai multe studii și publicații comemorative, antologii etc. și ca urmare a accesului pe piața internațională care Îi consacrase pe acesti autori (Irina Livezeanu...). Descoperirea unei tradiții naționale moderne, chiar moderniste, prezența de asemenea avantajul
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și chiar s-a ajuns la rezoluții răsunătoare cu privire la „noua ordine economică internațională”. Dar Războiul Rece și cursa scelerată a armelor racheto-nucleare au confiscat scena politicii internaționale și curând „noua ordine” a fost dată uitării. Mai rău, în cele două celebrate decenii ale ONU, tragicul decalaj Nord-Sud, în loc să scadă, a crescut. În anii ’60, venitul pe cap de locuitor în Occident a crescut cu 640 dolari, față de numai 40 dolari în Lumea a Treia. În anii ’70, decalajul era de 180
[Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
au câștigat altele. Însă a câștiga o bătălie nu Înseamnă a câștiga războiul. Războaiele le-au câștigat până la urmă turcii! Rezultatul lor este incontestabil: intrarea, pentru multă vreme, a țărilor române În orbita otomană. Trei dintre bătălii sunt cu deosebire celebrate ca mari victorii românești: Rovine (1394), Vaslui (1475) și Călugăreni (1595). Informațiile despre Rovine sunt fragmentare. S-ar putea să fi fost o bătălie nedecisă. Cert este că, după aceea, Mircea cel Bătrân, domnitorul țării Românești, a fost nevoit să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a meritelor sale istorice. Ne gândim la polemicile din jurul manualelor și a programelor de istorie din anii 1999-2000 sau la disputele mediatice din 2004 și 2006. În ceea ce privește ziua națională a României, am încercat să surprindem istoria selectării informațiilor despre evenimentul celebrat. Am insistat, într-o primă instanță, asupra cronologiei, urmărind implicațiile decretării anului 1918 drept apogeu al fenomenului unionist. Apoi am repertoriat variantele comemorative care au precedat oficializarea datei de 1 decembrie 1918 (24 ianuarie 1859, 15 octombrie 1922 ș.a.). Nu
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
instanță, asupra cronologiei, urmărind implicațiile decretării anului 1918 drept apogeu al fenomenului unionist. Apoi am repertoriat variantele comemorative care au precedat oficializarea datei de 1 decembrie 1918 (24 ianuarie 1859, 15 octombrie 1922 ș.a.). Nu doar momentul, dar și locația celebrată au variat în timp, până când omagierea Adunării naționale de la Alba Iulia s-a impus drept cel mai important act politic din acel an. Legiferarea noii zile naționale, în 1990, a exprimat amplul consens al contemporanilor în privința acestei aniversări, alimentat probabil
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Working the Past. Narrative and Institutional Memory, Oxford University Press, Oxford/New York, 2009, pp. 7-13). 44 Maurice Halbwachs sesiza corect situația școlarului, care învață istoria mai întâi prin memorarea unor date, fapte, nomenclaturi, evenimente marcante, personaje importante, sărbători care trebuie celebrate. În acest stadiu, istoria este percepută ca exterioară și moartă. Sentimentul de exterioritate este întărit de încadrarea calendaristică a evenimentelor predate, căci la această vârstă copiii învață cu efort citirea calendarului, la fel de greu cum au învățat citirea ceasului (Ibidem, p.
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
uneori, aflat sub această presiune a timpului muncii, țăranul Însuși „trișează” timpul sărbătorii, Încercând să lucreze În propriul folos); principele medieval, care arbitrează conflictul și menține armonia socială și morală, În regimul de stări și În societatea tripartită: sărbătoarea trebuie celebrată cum se cuvine, dar și seniorul trebuie servit, Însă tot În conformitate cu buna rânduială supravegheată de suveran. Această „schemă originară” poate fi surprinsă Într-una din cele mai cunoscute tradiții consemnate de Neculce XE "Neculce" În O samă de cuvinte: Ștefan-vodă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
care erau redactate textele savante care vorbeau despre ei (chiar dacă, fără Îndoială, după cum ne Învață Roger Chartier, frontierele dintre cultura „oficială” și cea „populară” nu erau nici pe departe impenetrabile). După cum am Încercat să evidențiez În articolul de față, sărbătoarea celebrată (și) În Vechiul Regim românesc a instituit un prag al alterității, greu de trecut, Între cei care o trăiau, din interior (și ale căror voci nu le-am Înregistrat aproape deloc pe parcursul acestor rânduri), și cei din afară, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de clerul irlandez, prin menținerea unor strânse legături cu Scaunul Papal. Ca urmare, În Franța și În Italia mai ales, se Întreprind numeroase acțiuni de sprijinire morală a cauzei Irlandei, se organizează zile de rugăciune și de solidaritate cu Irlanda, celebrate, din inițiativa Romei, pe Întregul continent. Prin apropierea de cauza emancipării popoarelor, prin asocierea ei cu un mesianism social de inspirație religioasă, cercurile catolice urmăreau, desigur, primenirea ideologică a propriei doctrine. În același timp Însă, Biserica Romano-Catolică aducea servicii prețioase
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la fondatori (Ahile, Tezeu, Oreste, Hercule), ori la personaje cu valoare simbolică exemplară pentru o cetate anume (cum este cazul lui Lisandru la Samos ori al lui Timoleon la Siracuza). Unii rămân anonimi, definiți doar de locul în care erau celebrați (precum eroul de la Maraton), ori prin stricta lor specializare (medic, portar, bucătar, apărător de muște, erou al ospățului, al bobului, al șofranului, al amestecării vinului cu apa, al măcinatului grânelor ori chiar "sperietorul cailor" de la stadionul Olimpia căruia i se
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
perturbă până la absurd existența acestora derulată milenii în structuri și tradiții ininteligibile colonialiștilor.362 Un alt mecanism de confecționare a miturilor în actualitate (mai mult decât în orice altă epocă), remarcat de către Robert Segal, îl constituie biografiile hagiografice ale persoanelor celebrate, transformate în semizei, iar aventurile lor în mituri (de exemplu, imediat după Războiul din Golf, biografii comandantului suprem american, Norman Schwarzkopf, l-au prezentat drept cel mai inteligent și mai curajos soldat al lumii, cu atât mai inteligent și mai
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fostul președinte Eisenhower.658 A urmări aventurile lui Spiderman devenise pentru studenții americani un act de militantism social, de chestionare a ordinii stabilite, de eliberare de normele impuse fără a fi explicate. Eroul marginal era, în anii '60, cea mai celebrată figură în cultura de masă a tinerilor, personaje precum Hulk și Spiderman fiind asociate altor figuri revoluționare ale vremii, ca Bob Dylan sau Che Guevara. Concurentul DC însă se păstra mai conservator (până la sterilitatea moralității în alb-negru), abia din 1967
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pentru că își construiseră statele pe sclavaj, iar romanii pentru că erau cotropitori imperialiști, echivalentul din trecut al capitaliștilor prezentului, retragerea lor echivalând cu o eliberare neinsistându-se însă asupra acestui aspect, pentru a nu înrâuri naționalismul).865 Figurile istorice fundamentale și celebrate anterior sunt eliminate (regii, Brătienii), iar voievozii sunt prezentați ca efigii ale clasei asupritoare (Ion Vodă cel Cumplit fiind favorizat datorită ostilității față de boierime, Ștefan cel Mare din același motiv dublat de prietenia cu rușii, la fel ca Dimitrie Cantemir
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Cârmaciului (nu întâmplător, eroii comuniști au cel mai mult de pierdut: Gheorghiu-Dej este limitat la momentul Grivița '33, Roaită este pus în umbră, deoarece noul copil-erou devenise Ceaușescu însuși și "nu era loc pentru doi", singura personalitate din burghezia interbelică celebrată fiind Titulescu, diplomat care condamnase fascismul, dar se arătase naiv în relația cu URSS, jucând însă rolul de antemergător al lui Ceaușescu pe scena internațională, ca mediator. ibid., p. 275). 908 Idem, Mitologia științifică a comunismului, p. 97. 909 Dan
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
redus de economisire. Obstacolul principal al dezvoltării era, astfel, slaba disponibilitate de capital. Mai mult, cu toate că economisirea internă putea fi sporită, exista încă un deficit de economisire care trebuia completat cu ajutor extern, împrumuturi sau investiții străine. În cel mai celebrat articol asupra dezvoltării economice, publicat în 1954, intitulat „Economic Development with Unlimited Supplies of Labour”, W. Arthur Lewis afirma: „Acest eseu este scris în tradiția clasică, făcând presupuneri clasice și punând întrebări clasice. Clasicii, de la Smith la Ricardo, toți au
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
afective în gândirea și trăirea Revelației. Această regăsire a apofatismului personalist nu poate fi completă fără o înțelegere a exigențelor practice - și în primul rând liturgice - ale cunoașterii teologice. Darul Evangheliei făcut acestor timpuri sărace este iubirea, întrupată comunitar și celebrată liturgic în Biserică. Acceptarea revelației trinitare, care ne oferă în Duhul, prin Fiul, cunoașterea Tatălui, ne obligă să privim iubirea în comuniune ca principiu unic de individuare a persoanei. Răspunsul dat chemării lui Dumnezeu coincide cu realizarea unicității apofatice a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
face parte dintr-o „normalitate” a vieții creștine, dat fiind faptul că botezul este sacramentul care exprimă adeziunea totală a omului la Dumnezeu, iar Euharistia este sacramentul ce ține legătura continuă și intimă cu Dumnezeu. Drept urmare, sacramentul reconcilierii ar trebui celebrat doar pentru a repara ceea ce a fost distorsionat în ființa umană în raport cu botezul și cu Euharistia. Această concepție nu are nicidecum intenția de a anula valoarea reconcilierii sacramentale și nici planul mântuitor al lui Dumnezeu, care, spre a fi împlinit
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
nici să fie prea obositoare pentru penitent. Însă i se va indica acestuia să nu se reîntoarcă la situații care l-ar conduce spre păcat, ci să ia în considerație eficacitatea harului pe care tocmai l-a primit în sacramentul celebrat. Acest har îl va susține în propunerile sale bune și îi va da putere să fie consecvent. În urma mărturisirii, a finalizării dialogului cu persoana confesorului și a stabilirii pocăinței, penitentul este îndemnat de către același confesor să își exprime în mod
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
trupului. Toate acestea ne conduc spre o a doua concluzie, probabil cea mai impor‑ tantă: în icoană - prin funcția sa analogică funcției cuvintelor și gesturilor li‑ turgice - totul trebuie să slujească, să încurajeze și chiar să exprime rugăciu‑ nea. Misterul celebrat și misterul reprezentat prin pictură sunt una; deci orice expresie, culoare, formă și gest străine spiritului rugăciunii care este pacea lui Dumnezeu, care copleșește orice minte 96, nu pot fi acceptate în icoană, așa cum nu pot fi nici în cuvinte
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]