341 matches
-
acele elemente ale existenței umane, poate cu mult mai importante, aflate la frontiera dintre lucrurile care se schimbă și cele care nu se schimbă. Celibat ecleziastic și moravuri clericale la românii ardeleni (1750-1850) În viața intimă a românilor ardeleni, instituția celibatului ecleziastic apare ca o problemă reală abia În urma unirii religioase cu Roma. Aflată În vădit dezacord atât cu tradiția ortodoxă, cât și cu mentalitățile matrimoniale țărănești, ea fusese rezervată până atunci doar categoriilor monahale. Noul statut al clerului unit Încerca
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Noul statut al clerului unit Încerca să concilieze Însă, Într-un mod cât mai armonios, exigențele catolice În materie cu specificul Bisericii locale, oferind membrilor săi posibilitatea opțiunii: preoții aveau libertatea de a alege Între starea căsătorită și cea de celibat. Mai mult chiar, preotul mirean, căsătorit, putea parcurge, din punct de vedere teoretic cel puțin, aproape Întregul cursus honorum ecleziastic, până la rangul de protopop, vicar foraneu sau canonic. Ce-i drept, odată exprimată această opțiune Înainte de hirotonire ea devenea apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
căsătoriei preoților invocau ideea că această practică tradițională oferea posibilitatea menținerii unui climat moral sănătos și tolerant la nivelul vieții cotidiene a clerului de mir. Adversarii ei aveau de partea lor argumentul fortificării identității catolice a Bisericii Unite, pentru care celibatul preoțesc Își avea rațiunile sale, bine justificate din punctul de vedere al dogmelor și al vieții bisericești. Problema era una extrem de delicată, deoarece, la nivelul judecății comune, critica instituției celibatului ecleziastic catolic, precum și a imoralității pe care el ar genera
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lor argumentul fortificării identității catolice a Bisericii Unite, pentru care celibatul preoțesc Își avea rațiunile sale, bine justificate din punctul de vedere al dogmelor și al vieții bisericești. Problema era una extrem de delicată, deoarece, la nivelul judecății comune, critica instituției celibatului ecleziastic catolic, precum și a imoralității pe care el ar genera-o, constituia o modalitate favorită de atac la adresa catolicismului din partea tuturor adversarilor acestuia, fie ei reformați sau ortodocși. Pe de altă parte, catolicismul aducea probe că acest argument era fals
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și cu condiția socială și culturală atât de precară a clerului și a credincioșilor săi. Atitudinile de rigiditate morală, potrivnice căsătoriei preoților, au ca punct de pornire anii păstoririi lui Petru Pavel Aron, supranumit mai târziu, În cercurile confesionale, „fundătorul celibatului În clerul român”. Acest redutabil ascet, despre care se spunea că dormea patru ore pe noapte și mânca o dată pe zi, va elabora și publica, În 1759, o serie de instrucțiuni privitoare la obligațiile și statutul clerului, trasând pentru preoțimea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
XE "Cipariu" , Aron Pumnul XE "Pumnul" , Iosif Many XE "Many" , Ioan Rusu XE "Rusu" . În pofida spiritului lor emancipat, și acești intelectuali moderni Își vor sacrifica viața personală, cu mai multă sau mai puțină convingere, În funcție de vocația fiecăruia, supunându-se rigorilor celibatului. Motivul renunțării lor era lesne de Înțeles: la acea dată, o catedră la Blaj reprezenta, adeseori, singura șansă de Împlinire a unei vocații intelectuale. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când, după cum am văzut, Își găseau punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când, după cum am văzut, Își găseau punctul de plecare, atitudinile antimatrimoniale din sânul cercurilor ecleziastice se puteau manifesta nestânjenite, În condițiile În care sensibilitatea modernă nu Își făcea Încă simțită prezența. Celibatul era impus În acești ani cu duritate, În prelungirea unor practici și mentalități medievale care nu lipseau, de altfel, nici În mediul ortodox. Așa proceda, de exemplu, episcopul ortodox din Vârșeț, care, după cum spune o cronică, de pe la 1770, „pre mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mulți preoți văduvi... cu sila Îi călugări, În feară”. Asemenea atitudini se mențineau și către finalul veacului, deoarece iosefinismul, ca stare de spirit și politică oficială, În pofida intențiilor anticlericale și galicane de care era animat, nu va Încerca să disloce celibatul ecleziastic, nici ca mentalitate și nici măcar În ceea ce privește cadrul său juridic și instituțional. Decretul imperial din 1786, prin care se reglementează regimul căsătoriilor În Transilvania, prevede, la paragraful 21, referitor la celibatul ecleziastic, următoarele: Despre ce-i statul bisericesc sau călugăresc
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de care era animat, nu va Încerca să disloce celibatul ecleziastic, nici ca mentalitate și nici măcar În ceea ce privește cadrul său juridic și instituțional. Decretul imperial din 1786, prin care se reglementează regimul căsătoriilor În Transilvania, prevede, la paragraful 21, referitor la celibatul ecleziastic, următoarele: Despre ce-i statul bisericesc sau călugăresc..., carii nu să pot căsători, milostivește am rânduit ca cu această rânduială a noastră nimic să nu să mute. Chiar dacă regimul lui Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Iosif al II-lea" s-a remarcat prin măsurile aspre luate Împotriva ordinelor călugărești, considerate nefolositoare În raport cu nevoile statului, totuși el nu putea și nici nu dorea să afecteze instituțiile și practicile vitale pentru instituția bisericească. O adevărată recrudescență a celibatului ecleziastic la Blaj se poate Înregistra În prima jumătate a secolului al XIX-lea, sub păstorirea conservatoare a episcopului Bob sau sub cea contestată a lui Ioan Lemeni XE "Lemeni" . În atmosfera Restaurației și a erei Metternich, Înalta ierarhie greco-catolică
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Înregistra În prima jumătate a secolului al XIX-lea, sub păstorirea conservatoare a episcopului Bob sau sub cea contestată a lui Ioan Lemeni XE "Lemeni" . În atmosfera Restaurației și a erei Metternich, Înalta ierarhie greco-catolică devine o promotoare hotărâtă a celibatului ecleziastic, În care vede un element de natură să sublinieze și să Întărească dimensiunea catolică, romană, a confesiunii unite. Cu toate că părerile În această chestiune rămâneau Împărțite pe ansamblul Bisericii (inclusiv la nivelul superior al Capitlului, și, cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
conduita sa, va face toată lunga sa viață apologia căsniciei și a vieții de familie, dorise și el să se călugărească În tinerețe, prin 1828, sub impresia exemplului ascetic al Înaintașilor. În mod semnificativ pentru ideile vremii, el nu legitima celibatul printr-o motivație propriu-zis religioasă, ci prin argumentul, mult mai prestigios În epocă, al naționalismului. Intenția lui, afirma Bariț, era aceea de a restatornici instituția călugăriei, deoarece aceasta, „unită cu clerul, odinioară era fala națiunii românești”. Dacă proiectele lui Bariț
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Pavìa și profesor universitar la Iași, fidel În existența sa intimă legământului de preot celibatar hirotonit la Blaj. Mentalitatea, care se schimbă cel mai greu, rezistase În cazul său spiritului emancipat al veacului. În contradicție cu intențiile adepților săi, promovarea celibatului ecleziastic În rândurile clerului ardelean nu pare să Își fi atins, În epoca respectivă, obiectivele de asanare morală pe care și le-a propus. Dimpotrivă, de-a lungul Întregului interval de timp avut aici În vedere, numeroase mărturii scrise, care
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
căsătorie, venită, pe de o parte, din direcția mentalității țărănești, iar pe de altă parte, din cea a mentalităților specific ecleziastice proprii tradiției ortodoxe. Consecința logică a situației evocate era aceea că, atunci când realizarea idealului matrimonial era interzisă de instituția celibatului, exista posibilitatea ca preotul „unit” să se refugieze În legături nelegitime și În imoralitate. Desigur, trebuie precizat faptul că această stare de lucruri nu se datora atât instituției celibatului În sine, și nici vreunei presupuse inaderențe structurale a grecocatolicismului la
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
era aceea că, atunci când realizarea idealului matrimonial era interzisă de instituția celibatului, exista posibilitatea ca preotul „unit” să se refugieze În legături nelegitime și În imoralitate. Desigur, trebuie precizat faptul că această stare de lucruri nu se datora atât instituției celibatului În sine, și nici vreunei presupuse inaderențe structurale a grecocatolicismului la realitățile românești. Starea de ansamblu precară a societății rurale românești, fie ea greco-catolică sau ortodoxă, zugrăvită În tonurile cele mai negre de către toți cărturarii epocii, se răsfrângea și asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ortodoxă, zugrăvită În tonurile cele mai negre de către toți cărturarii epocii, se răsfrângea și asupra conduitei morale, mai ales atunci când aceasta era măsurată după codurile (Încă atât de străine ei) lumii moderne, burgheze, „civilizate”. „Imoralitatea” clerului greco-catolic, fenomen asupra căruia celibatul ecleziastic Își avea influența sa specifică, nu era Însă, cu siguranță, cu nimic mai accentuată decât cea din rândurile clerului ortodox, chiar dacă aceasta din urmă putea Îmbrăca alte forme și putea cunoaște alte determinații particulare. În orice caz, la acea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
frământată de o mare tensiune morală, dar de data aceasta neatinsă de vicii și de corupție, este cea a elevilor de la Blaj. Drama interioară a acestora se naște În urma confruntării dintre spiritul monahal În care sunt crescuți și sentimentele potrivnice celibatului venite din direcția a două mari orizonturi mentale: cel țărănesc-tradițional și cel romantic-modern. Între izvoarele istorice, textul folcloric de epocă surprinde cu cea mai mare acuratețe procesele din sfera mentalităților, În cazul de față suferințele elevilor blăjeni, ale „diecilor”, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de-nvățătură, Vin’ acasă de-mi dă gură. Învățăceii sunt conștienți de faptul că Blajul Înseamnă, pentru ei, asumarea unei vocații intelectuale și religioase incompatibilă cu impulsurile lor afective și care se identifică, În mentalitatea ecleziastică greco-catolică a vremii, cu celibatul: De când sunt la diecie Mie mândră nu-mi trebùie! De-oi mai diecì vrun an, Nu-mi va trebui șuhan! Pendularea clericilor blăjeni Între atitudinile proși anticelibatare, surprinsă În aceste versuri populare culese la 1838, se poate verifica prin intermediul unor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la studii la Blaj. Nicolae Pauleti XE "Pauleti" , de pildă, poet promițător și culegător al versurilor citate, care termină cursurile gimnaziale tocmai În 1838 și căruia i se deschideau porțile unei strălucite cariere didactice și intelectuale, cu prețul evident al celibatului, refuză această șansă și preferă modesta parohie a Făgetului, unde se va căsători și va avea doi copii. Într-o poezie „publicată” În timpul studiilor, În paginile Aurorei (revista manuscrisă a elevilor blăjeni), el mărturisește: Căce m-am dat spre popie
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Blaj. Fidelitatea față de prima sa dragoste Îi va fi Însă fatală. Peste câțiva ani, profesorul Rusu se va stinge, În chiliile seminarului, aplecat ca un mucenic peste filele cărților. * * * Aceste aspecte din viața intimă a clericilor ardeleni aflați sub incidența celibatului dezvăluie, În fond, trăsăturile dramei personale pe care o trăiau. Dimensiunile ei erau cu atât mai profunde cu cât acești oameni reprezentau, În mare măsură, elita intelectuală a națiunii, fiind chemați să depună o activitate epuizantă În serviciul societății căreia
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
accepte rigorile În lipsa vreunei alternative profesionale, intrau În dezacord În primul rând cu normele morale de inspirație religioasă ale mentalităților de tip tradițional. Orizontul lor mental era Însă puternic marcat de sensibilitățile laice, moderne, moștenite din perioada iluministă, potrivit cărora celibatul apărea ca o reminiscență nefirească, potrivnică legilor naturii și cerințelor societății. În raport cu aceste noi criterii, cu spiritul liber al veacului, moravurile clerului ardelean se reconfigurau Într-o lumină nouă. La 1821, Stoica de Hațeg XE "Stoica de Hațeg" nota: „Pre
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
aceste noi criterii, cu spiritul liber al veacului, moravurile clerului ardelean se reconfigurau Într-o lumină nouă. La 1821, Stoica de Hațeg XE "Stoica de Hațeg" nota: „Pre călugări Îi Însoară, ca să nu moară”. În optica mentalității populaționiste a vremii, celibatul era identificat cu extincția. În aceste condiții, era firesc ca persistența lui, Într-un mediu nepregătit și care Îi era defavorabil, să producă unele disfuncționalități la nivelul comportamentelor. Marja de „imoralitate” În care evoluau clericii uniți evocați În aceste pagini
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fără să acuzi. Totul este să Încerci să Îi Înțelegi, cât mai bine, pe oamenii despre care scrii, să te apropii cât mai mult de faptele, de gândurile și de simțămintele lor. Știam, În 1988, că discuțiile publice privitoare la celibatul ecleziastic provocaseră, cu 150 de ani În urmă, pasiuni și dispute aprinse printre oamenii acelui timp apus. Credeam Însă că ecoul lor se stinsese demult și că o asemenea chestiune nu mai reprezenta, astăzi, decât o amintire cu iz medieval
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
timpurilor moderne (1680-1800). Societate rurală și mentalități colective, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1997. Vezi [Instrucțiunile episcopului Petru Pavel Aron privind obligațiile și statutul clerului], Blaj, 1759 (tipăritură la Biblioteca Filialei Academiei din Cluj-Napoca, CRV 593), Îndeosebi cap. VIII-IX; pentru problema celibatului În viața religioasă a Blajului, vezi și Ștefan Pascu, Iosif Pervain (coord.), George Bariț XE "Bariț" și contemporanii săi, I-IX, Editura Minerva, București, 1973-1993 (vol. III, pp. 59, 77-78, 133-134, 158-159, 290; vol. V, pp. 9, 24-27; vol. VI
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
se aplică minorilor; c) Împărtășania mirenilor se face numai cu pâine (cu pâine și vin se Împărtășesc doar membrii clerului). Se folosește pâinea nedospită (azima); d) folosirea limbii latine în slujba religioasă. Astăzi, evident, această regulă nu mai funcționează; e) celibatul întregului cler (la ortodocși, el e valabil doar pentru călugări); f) interdicția clericilor de a deveni mireni; g) instituția cardinalilor; h) recunoașterea a 21 de concilii ecumenice (în loc de șapte recunoscute de ortodocși); i) interdicția laicilor de a interpreta Biblia (între
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]