559 matches
-
și prieten apropiat al lui George Enescu. În perioada 1962-1964 studiază la "Conservatorul Rimski-Korsakov" din Sankt Petersburg, la clasa profesoarei Tatiana Kravcenko. Între 1965-1967 își continuă studiile la Universitatea Natională de Muzică din București, unde din 1966 studiază sub îndrumarea Cellei Delavrancea, cu care va colabora și cu care va stabili o prietenie artistică de lungă durată. Între 1969-1970, la recomandarea lui Mihail Jora, primește Bursa Herder și studiază la Academia de Muzica din Viena (clasa profesorului Richard Hauser). Datorită refuzului
Dan Grigore () [Corola-website/Science/305531_a_306860]
-
o bursă acordată de Principesa Maria Cantacuzino-Enescu, capătă dreptul de a folosi pianul lui George Enescu. Este laureat al Concursului internațional "George Enescu", la edițiile din 1961 și 1967. În 1968 este laureat al Concursului internațional de pian de la Montreal. Cella Delavrancea, printr-o serie de articole entuziaste, îl face cunoscut într-o perioadă în care era ignorat de criticii oficiali. Reputația sa este în continuă creștere și primește numeroase invitații, atât în Europa de Vest, cât și în Est. Marginalizat de regimul
Dan Grigore () [Corola-website/Science/305531_a_306860]
-
În aprilie 1996, la sugestia scriitorului Marin Sorescu, înființează Fundația Culturală "Marieta și Chiriac Bucur" ce are ca membrii fondatori pe sculptorii Ion Irimescu, Marcel Guguianu, Mihai Buculei; pictorii Dan Hatmanu, Grigore Vasile, Ion Grigore, Elena Uță Chelaru, Costin Neamțu, Cella Neamțu, Ion Murariu, Teodor Bogoi, Gheorghe Ciobanu; scriitorii Radu Cârneci, Marin Sorescu, Dumitru Tranca, Alecu Ivan Ghilia, Alexandru Oprescu; alte personalități precum criticul Cornel Radu Constantinescu, ambasadorul Valentin Lipatti. Activitățile principale ale fundației sunt: întâlniri, mese rotunde, tipărirea de carți
Chiriac Bucur () [Corola-website/Science/315272_a_316601]
-
donată de fostul diplomat municipalității este evaluată (neoficial) la aproximativ 1 milion de euro și reunește peste 250 de lucrări (sculptură, pictură, grafică și tapiserie) semnate de nume mari ale artei românești, precum Ciucurencu, Margareta Sterian, Vasile Grigore, Dan Hatmanu, Cella și Constantin Neamțu, Ion Grigore, Ion Murariu, Ion Pacea, Sabin Bălașa, Constantin Piliuță, Alin Gheorghiu și mulți alții. Deosebit de valoroase sunt și volumele donate Bibliotecii Județene, toate (peste 500) purtând dedicații din partea autorilor: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Zaharia Stancu, Fănuș
Chiriac Bucur () [Corola-website/Science/315272_a_316601]
-
în mod unanim în 1716. În timpul absențelor regelui puterea era trecută Consiliului de regență mai degrabă decât fiului său, George Augustus, Prinț de Wales. În vara anului 1727, George I a murit de apoplexie. Cu soția sa Sophia Dorothea de Celle a avut doi copii: George I a mai avut trei copii nelegitimi cu metresa sa, Melusine von der Schulenburg
George I al Marii Britanii () [Corola-website/Science/310769_a_312098]
-
primăvăratecă", semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 112, 31 martie 1900. "Cântec vechiu", în „România Jună”, II, nr. 113, 1 aprilie 1900. "Povești d’aprile", în „România Jună”, II, nr. 115, 3 aprilie 1900. "La poalele crângului," semnat Fanta Cella, în „România Jună”, II, 5 aprilie 1900. "Seară de mai," semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 131, 22 aprilie 1900. "Liliacul," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 133, 24 aprilie 1900. "Idilele din mansarde," semnat Trubadur, în „România
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Herrenhausen)</br> 1346. Georg al II-lea Wilhelm, Duce de Kalenberg (n. 26 ianuarie 1624, Herzberg am Harz - d. 28 august 1705, Wienhausen)</br> 1347. Eléonore d'Esmier d'Olbreuse (n. 1639, Olbreuse, lângă La Rochelle - d. 5 februarie 1722, Celle)</br> 1348.- 1349. Aceiași cu 1106.- 1107.</br> 1350. Johann Georg I, Duce de Saxa-Eisenach (n. 12 iulie 1634, Weimar - d. 19 septembrie 1686, la vânătoare la Eckardtshausen, în Turingia)</br> 1351. Contesa Johannetta de Sayn-Wittgenstein (n. 27 august 1626
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
de Robert Hook în 1665 care făcea studii pe tulpini de plută folosind microscopul. Acesta a observat că materialul dat a fost împărțit în mai multe compartimente, egale ce semanau cu niste camarute. Acestea au primit numele de celule (lat. cella=camera) Antonie van Leeuwenhoek a observat primul organismele unicelulare într-o picătură de apă, folosind microscopul.Teoria celulară a fost enunțată pentru prima dată de Matthias Jakob Schleiden și Theodor Schwann în 1839. În 1858, Rudolf Virchow emite teoria sa
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
fost descris de localnici ca fiind asurzitor, oribil de puternic, ca la prăbușirea unui avion. La ora 11:02 poliția a declarat stare de urgență, la 11:07 devenise urgență majoră, iar la ora 12:30 administrația județeană a districtului Celle a declarat starea de urgență catastrofală. După accident, cele opt vagoane din spatele trenului ocupau lungimea unuia singur. Peste o mie de angajați ai serviciilor de salvare, poliție, pompieri și ai serviciilor de descarcerare au sosit la fața locului. 37 de
Accidentul feroviar de la Eschede () [Corola-website/Science/312556_a_313885]
-
alcătuit numeroase prefețe sau studii introductive la ediții sau volume ale unor scriitori din diferite epoci (Gr. Alexandrescu, I. Slavici, Alice Călugăru, Al. Macedonski, Mihai Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mihail Sorbul, Lucian Blaga, B. Fundoianu, Damian Stănoiu, Gala Galaction, Mircea Eliade, Cella Delavrancea, Al. Robot, Ana Blandiana, Sorin Titel ș.a.), a întocmit el însuși ediții și antologii. I s-au atribuit Premiul Academiei Române (1959), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1986) ș.a. În critica și istoria literară românească M. s-a impus ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
Între jubilație și destrămare, Suferința ca împlinire se numesc cele trei părți, fiecăreia revenindu-i câte unul din cele trei toposuri ale recluziunii anunțate în titlul cărții - prima parte fiind dedicată portretelor Reginei Maria, Mariei Cantacuzino-Enescu, lui Zoe Cămărășescu și Cellei Delavrancea. Și cea mai senină parte a cărții, Trăind regal frumusețea, plăcerea și dăruirea de sine e un exercițiu de admirație fără rezerve, scris cu plăcere evidentă, care sfârșește prin a-l contamina și pe cititor de pasiunea imersiunilor arheologice
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
pe lângă acestea, sunt de savurat suculentele portrete, uneori acide, alteori admirative, mereu percutant ale unor personalități din epocă (precum Titu Maiorescu, madame Mavrogheni, prima doamnă de onoare a reginei etc.). Între tipologiile acestor femei remarcabile își face loc și portretul Cellei Delavrancea (așa cum reiese din schimbul epistolar cu Filip Lahovari, ori din celebrul episod amoros cu Nae Ionescu), și ea autoarea unor mots d’esprit, a unor verdicte necruțătoare, și, în general, posesoarea unei atitudini neechivoce de amazoană, dotată cu „spirit
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
amoros cu Nae Ionescu), și ea autoarea unor mots d’esprit, a unor verdicte necruțătoare, și, în general, posesoarea unei atitudini neechivoce de amazoană, dotată cu „spirit de cravașă“ și autoarea unor „seducătoare coregrafii dictatoriale“, „voluntara, senzuala, năstrușnica, drăcoasa, apriga Cella“. Două intelectuale autoare ale unor jurnale de marcă dedicate inter- și postbelicului, Alice Voinescu și Jeni Acterian, se alătură galeriei de portrete exemplare; pe Alice Voinescu însă Dan C. Mihăilescu o asimilează, ca personalitate, cu autoarea Timpului ce ni s-
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
Dimitrie Anghel (volumul ,,În grădină”), căci culege și oferă buchete de lăcrămioare prietenelor Marianei, iar pentru Doamna Diaconu, mama lui Vrony și Madily, alege anume 101 fire - prefigurându-i și urându-i sărbătorirea a 100 de ani de viață, asemenea Cellei Delavrancea, fiica scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea. Pasionat om de cultură se delectează cu versurile lui Mihai Eminescu pe care le rostește pentru antrenarea memoriei, a atenției și a judecății. Recită sensibil versuri eminesciene și participă afectiv la comemorarea zilei de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
zis. „Coșmarul postmodern, scăpat pe străzi în capot și cu făcăleț!“ „Ticălos universal!“ Am luat-o la picior, urmărit de pumni și palme binemeritate. Maria se enervase, mă alerga prin tot Cotroceniul, fără jenă, ca-n romanele zglobii ale adolescenței, Cella Serghi sau Ionel Teodoreanu sau Sebastian; la fel de triste toate. Iubeam s-o tachinez, înțelegeți și dumneavoastră de ce. Abia în hol am redevenit serioși. Oamenii președintelui ne-au controlat încă o dată, după care ne-au înapoiat buletinele. Păream în regulă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și-un carton în cealaltă, bătea bine supraviețuitorii, până nu mai mișca unul. Nici fantasmele noastre literare nu arătau tot timpul la fel. Când se mutase la mine, Maria cărase din Pajura un sfert minuscul de bibliotecă, în frunte cu Cella Serghi, Martha Bibescu și Henriette-Yvonne Stahl. Pulsa o viață de-operetă acolo, cu fecioare sensibile și însiropate, gata să iasă cu umbreluța la Șosea și să leșine de plăcere la primele complimente ale admiratorilor. Bărbații se descurcau mai bine, păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
erorii pe care am mai amintit-o în legătură cu entuziasmul lui E. Lovinescu la apariția schițelor semnate "D-na T." Complexitatea eroinei deschide perspectiva unei alte idei, credem inedite. Contemporanii lui Camil Petrescu au conchis că prototipul d-nei T. ar fi Cella Serghi sau, și mai incitant, Martha Bibescu. Adevărul îl aflăm în Note zilnice. Pentru autorul însuși, femeia din realitate, care se apropie până la a se confunda cu personajul, este Cecilia Constantinescu. Bizar lucru însă, pe aceasta o va cunoaște abia
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
s-a adăugat al șaptelea, cuprinzând corespondența lui Ion Pillat (1998; Premiul Uniunii Scriitorilor), ediția completă va fi reluată - revizuită, adăugită și necenzurată - începând din 2000. Dar P. surprinde cu un volum de memorialistică intitulat Eterna întoarcere (1996; Premiul Fundației „Cella Delavrancea”). Critica a remarcat, dincolo de valoarea documentară a memoriilor, însușirile scriitoricești ale autoarei, ingeniozitatea narativă și harul portretistic. „Ofrandele” aduse celor trecuți în lumea umbrelor, dar și unei epoci apuse, au fost pe drept cuvânt comparate cu paginile din Jurnalul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288817_a_290146]
-
depuis un temps immémorial de grandes controverses logico-philosophiques; on se demande en particulier si ces noms possèdent ou non un signifié [...]. Du point de vue du discours littéraire, le nom propre est à la croisée de diverses problématiques. En particulier, celle de l'onomastique littéraire, c'est-à-dire de l'interprétation que l'on peut faire du choix des noms propres dans une œuvre donnée..." (Dominique Maingueneau, Livre cité, pp. 199 200). 292 "Madame Grandet était une femme sèche et maigre, jaune
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Umbre și Gorila de Liviu Rebreanu, schița Pacostea de Ion Agârbiceanu, un fragment din romanul Reportaj sentimental de Ion Vinea, Fragmente de cartier latin de Emil Cioran și alte nuvele și povestiri aparținând lui Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, Gala Galaction, Cella Delavrancea, Petru Manoliu, Ion Călugăru, Claudia Millian. Alexandru Kirițescu oferă un fragment din piesa în trei acte Cuib de viespi. Cronica literară este susținută de Tudor Vianu și sporadic de Cezar Petrescu în 1925 și 1926, iar din 1927 de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
cobeligerant. În 1939 mai trecuse printr-o experiență revuistică, editând singurul număr din „The Rumanian Quarterly”, publicație a Societății Anglo-Române, în paginile căreia se vor întâlni semnăturile lui N. Iorga, Gh. Brătianu, George Fotino, Ion Pillat, Păstorel (Al. O. Teodoreanu), Cella Delavrancea, Milița Petrașcu ș.a. După manifestația anticomunistă și antisovietică desfășurată în 1945 de ziua onomastică a regelui și al cărei principal organizator a fost, urmărit de agenții cominterniști ai Anei Pauker, amenințat cu moartea, trece în clandestinitate. Un an mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]
-
Gheorghiu, George Lesnea. Ilustrația revistei, foarte bogată, este tributară artei figurative de tip realist-socialist. Alți colaboratori: Mihai Novicov, Ion Frunzetti, Alfred Margul Sperber, Al. Rosetti, Paul Cornea, Marcel Breslașu, Emil Isac, Harry Brauner, Pericle Martinescu, Petru Comarnescu, M. H. Maxy, Cella Serghi, Lucia Demetrius, Alexandru Balaci. N.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
ieri și de azi), Tudor Teodorescu-Braniște (Piteștii), Tudor Mușatescu (Suvenir din Câmpulung), N. Carandino (Brăila), Gala Galaction (Turnu Măgurele), I.A. Bassarabescu (Ploieștii), V. Maximilian (Buzăul meu de altădată), Ioachim Botez (Târgul Pietrei, Mizil), H. Nicolaide (Constanța), Aurel Dumbrăveanu (Botoșanii), Cella Delavrancea (Râmnicul Vâlcea), George Voinescu (Vaslui! 2 minute), George Stroe (Viță de Odobești), Eugen Herovanu (Roman), Șerban Cioculescu (Turnu Severin), George Horia (Slatina), Marius Mircu (Bacăul), Sorin Carnabel (Galații), Vlaicu Bârna (Brad), Ion Mincu Lehliu (Bărăganul și Călărașii), Gh. Brăescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288235_a_289564]
-
DELAVRANCEA, Cella (15.XII.1887, București - 9.VIII.1991, București), prozatoare. Este fiica Mariei (n. Lupașcu) și a lui Barbu Delavrancea, scriitor. O mare influență asupra formației sale intelectuale și artistice au avut părinții, care i-au cultivat însușirile, deschizându-i noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
Dintr-un secol de viață, îngr. și introd. Valeriu Râpeanu, București, 1987; Scrisori către Filip Lahovari, ed. bilingvă română-franceză, îngr. și pref. Constantin Mateescu, tr. Dan Mateescu, București, 1998. Repere bibliografice: I.L. Caragiale, Opere, III, București, 1965, 483-484; Șerban Cioculescu, Cella Delavrancea, „Vraja”, ADV, 1946, 27; Perpessicius, Opere, XI, 319-324; Streinu, Pagini, II, 245-248; Liviu Călin, Portrete și opinii literare, București, 1972, 110-116; Boris Buzilă, Un nume care se recomandă singur, „Magazin”, 1973, 809; Emilia Șt. Milicescu, Culoare și sunet, LCF
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]