7,540 matches
-
partizani; eu am umblat foarte mult și-n Apuseni, și-n Făgăraș pe urmele lor, și v-aș putea povesti zile-ntregi ce am aflat de la acei țărani. Ce să zic, depinde ce cauți. Marian Ilea: V-ați luptat cu cenzura de tip comunist, acum, dacă ar trebui să caracterizați și cenzura asta de factură economică sau de economie de piață, dacă le-ați pune pe un cântar, care ar fi segmentul pozitiv și care ar fi negativ al celor două
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
Făgăraș pe urmele lor, și v-aș putea povesti zile-ntregi ce am aflat de la acei țărani. Ce să zic, depinde ce cauți. Marian Ilea: V-ați luptat cu cenzura de tip comunist, acum, dacă ar trebui să caracterizați și cenzura asta de factură economică sau de economie de piață, dacă le-ați pune pe un cântar, care ar fi segmentul pozitiv și care ar fi negativ al celor două tipuri de cenzură? Vine editorul și-ți zice: cartea ta este
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
comunist, acum, dacă ar trebui să caracterizați și cenzura asta de factură economică sau de economie de piață, dacă le-ați pune pe un cântar, care ar fi segmentul pozitiv și care ar fi negativ al celor două tipuri de cenzură? Vine editorul și-ți zice: cartea ta este de 600 de pagini, fă-mi-o de 300. O faci sau nu? Nicolae Breban: Asta o face orice editor, capitalist sau comunist. Aici, în România, editorul comunist avea principii ideologice, celălalt
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
am făcut exact romanul la care se așteptau comuniștii de la un tânăr necunoscut; prietenul meu Matei Călinescu mi-a spus că o să fie sau o porcărie, sau n-o să apară. A apărut și am primit și Premiul Academiei. Augustin Buzura: Cenzurile astea sunt de multe feluri și depinde foarte mult și de notorietatea omului, dacă e un om care a dovedit că vinde cartea, ți-o publică oricât ai scrie. Mai greu este pentru cei care încep și care sunt necunoscuți
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
greu de parcurs și la fel de greu de înțeles. Eu însumi m-am dumirit în unele privințe abia la a doua lectură. Poate că în primul rând datorită acestor neclarități, care conduc la deruta cititorului, romanul nu a fost acceptat de cenzură în anii '70. Nu-i mai puțin adevărat că fondul epic evocă aspre convulsii pasionale și etalează cruzimi ale unui destin social atipic, cruzimi totuși estompate într-o narațiune tulbure, cețoasă. O narațiune fluctuantă, cu numeroase discontinuități și incertitudini, cere
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
confruntate cu absurditatea și atrocitatea regimului totalitar (este vorba, în primul rând, de romanul Judecătorul de grație, apărut la o editură din exil, în 1986). Abia din 1990, cărțile lui Ivan Klíma sunt publicate și republicate fără interdicțiile ideologice ale cenzurii de altădată, așa că cititorul ceh își poate completa, în sfârșit, imaginea despre acest povestitor talentat și despre opera sa vastă și variată, creată pe parcursul ultimelor cinci decenii. Amintesc în acest context că scriitorul ceh devenit celebru nu este un necunoscut
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
tot în 1905 și reeditat de asemenea în facsimil de Editura Semne. Bucovina aduce reprezentarea "lanțurilor de aur" ale robiei austriece, pe când Basarabia este înfățișată ca un echivalent al infernului:, "lanțurile de fier" ale robiei rusești, uciderea oricărui gând (prin cenzură și oprimarea manifestărilor naționale), instalarea deplină a întunericului. Tablourile mizeriei se succed ilustrativ. La Chișinău, înfățișat ca "un mare centru militar", are Nicolae Iorga imaginea cea mai cutremurătoare a stăpânirii rusești: "Toată zarea e prinsă de mulțimea mișcătoare, străbătută de
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
acordat de o universitate. N-am auzit că în vreo țară civilizată Ministerul învățământului să aibă vreo atribuție în acest sens. S-a instituit la noi comisia ministerială care ratifică și titluri de doctor, deoarece, s-a spus, trebuie o cenzură pentru a stopa o inflație de doctori determinată de numărul enorm de universități de stat sau particulare răsărite după revoluție ca ciupercile după ploaie. Dar comisia nu și-a împlinit rolul din moment ce un Mischie a primit titlu academic, din moment ce profesori
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
Teo-fil, nume predestinat să-l iubească pe Dumnezeu - fost deținut politic povestind despre efectul întăritor al poeziilor lui Mihai Eminescu pentru psihicul celor aflați în iadul închisorilor comuniste. Generații întregi, în perioada comunistă nu au cunoscut decât ceea ce a permis cenzura acelor vremuri, subliniind doar geniul său poetic care culmina în Împărat și proletar cu revolta poetului împotriva celor avuți. Despre opera sa politică, despre caracterul profund naționalist în sensul bun al cuvântului pentru că scria totul din dragoste de adevăr și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
nostru, pe care Freud îl definea „das Unbehagen in der Kultur”. (Uscătescu 1972). Uscătescu nu va uita să reamintească lupta dramatică și exemplară a lui Soljenitsin împotriva politicii culturale și a birocrației care o dirijează în Rusia, ca și împotriva cenzurii în literatură, cenzură impusă de indivizi cu totul analfabeți; subliniind că la ora marilor răspunderi morale și artistice, nu oricine poate fi Soljenitsin și că nu oricine ar fi putut avea forța, înainte de toate morală și patetică, de a evoca
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
Freud îl definea „das Unbehagen in der Kultur”. (Uscătescu 1972). Uscătescu nu va uita să reamintească lupta dramatică și exemplară a lui Soljenitsin împotriva politicii culturale și a birocrației care o dirijează în Rusia, ca și împotriva cenzurii în literatură, cenzură impusă de indivizi cu totul analfabeți; subliniind că la ora marilor răspunderi morale și artistice, nu oricine poate fi Soljenitsin și că nu oricine ar fi putut avea forța, înainte de toate morală și patetică, de a evoca dureroasa diatribă a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
sau asistă cu indiferență. Pe de o parte, trebuie să se conștientizeze și de către cei care sunt nostalgici după “modelul bizantin” că în împrejurările de față, Biserica nu-și poate revendica sarcini care îi depășesc atribuțiile. Ea nu poate înstitui cenzura pentru unele acțiuni politico-economice ale Statului, dar nici nu poate fi redusă misiunea ei la un “pur ethicism”. Trebuie să se ajungă la o reciprocitate și la o stare de echilibru astfel încât Ea trebuie să dețină în mod concret și
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
și câte un optzecist "importat" de la Crohmălniceanu care se mai nimerea pe acolo să asiste la turnirele noastre, ca un nobil feudal fluturând stindardul cu semnele heraldice ale optzecismului, care era nu doar la putere, dar părea și veșnic. În cenzura dictaturii îți puteai permite doar apologia textualismului și a esteticii postmoderne care, fiind atât de abstracte, erau unica alternativă acceptată a realului. Ne puteam astfel ocupa în liniște de "postmodernismul definit ca fiind mefiența în metanarațiuni", în concepția lui Jean
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
alt rol, creștin, ce-i drept, asta fiind situația... Fecioara pare complice; patu-i frumos făcut, întins, pictat în prim plan, la vedere, să n-avem vorbe... Ca neatins! șoptește în spatele meu cineva explicându-i cuiva... Dogma, nu? se cuvine respectată. Cenzura noastră fiind o bagatelă în raport cu... Să punem punct mai bine. P.S. Prizărit printre tablourile Zugravului sublim de Femei, un desen al lui Leonardo da Vinci, strecurat acolo dinadins: Androginul. O madonă, dacă vreți, având sub pântec în umbră un falus
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
din cauza inaccesului la arhive, datorită depărtării în timp, a scăderii interesului chiar. Aici am găsit contribuția majoră a romanului lui Ion Vianu. Nu reconstituirea unor scenarii politice necunoscute, nu dezvăluiri senzaționale (pe care le-ar fi putut face fără nici o cenzură) înregistrate în minuțioasele jurnale, dar zbaterea de a pune cap la cap piesele necunoscute ale istoriei noastre adevărate însoțită îndeaproape de neputința pătrunderii esențialului. Dacă o astfel de temă, înainte de ’89, avea un anume sens în mecanismul totalitar, acum, după
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
Studiul lui Dan Lungu merită citit în paralel cu eseul Literatura română în comunism al lui Eugen Negrici, eseu care se ocupă cam de aceleași lucruri. Doar instrumentarul teoretic diferă. Strategiile identitare ale puterii susținute de sistemul de manipulare al cenzurii, dar și reacțiile actorilor sociali din câmpul literar, rezistența la politic, statutul social și libertatea/exilul interior al scriitorilor, toate acestea fac subiectul unor minuțioase analize sociologice. Noțiuni și concepte precum „condiția scriitorului”, „rezistența prin cultură” sau „scriitori de partid
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
și interpretate, cum s-ar spune, metodologic. Unul dintre meritele imediate ale acestei cărți este acela că sintetizează, ordonează cumva întreaga problematică atât de discutată în ultimii ani. Un subcapitol se ocupă, de pildă, de strategiile de evitare/păcălire a cenzurii, relevând în toată splendoarea lui fatală întregul parcurs al operei de la producător la cititor. Lucrarea (însoțită de o bibliografie substanțială) este o apariție necesară, fără discuție, iar pentru cei ce vor să înțeleagă pe deplin literatura română sub comunism acest
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
a reluat, cu modificări, într-un alt roman, Întâlniri paralele, din 1986, considerat de Valeriu Cristea, la apariție, „o carte matură a prozei noastre contemporane”, „un roman dens” (v. în Fereastra criticului, 1987). Dar amândouă versiunile avuseseră de suportat agresiunea cenzurii, autorul văzându-se constrâns să elimine părți din textul originar și să facă și alte schimbări. În sfârșit, a treia versiune, Țarcul, reprezintă forma restaurată a acestui roman a cărui scriere și rescriere s-a întins pe durata a trei
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
mediator” și nu un „martor”? Pentru a da un răspuns se cuvine a arunca o privire asupra condițiilor în care se desfășura viața literară în țara noastră, sub regimul comunist, chiar dacă amendat după 1964-1965, cînd presiunea ideologică era coroborată de cenzură, iar intelectualii neînregimentați suportau diverse persecuții administrative sau măcar agresiunea cercurilor protocroniste, inspirate de putere. Fără a fi ideală (ideală ar fi fost radicalizarea, riposta cetățenească imediată), rezistența, cîtă exista, avea nevoie de-o strategie inaparentă, „de culise”. Îmbinînd expresia
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
efort conjugat - deși, așa zicînd, spontan, fără contact direct sau înțelegere prealabilă - pus în slujba literaturii naționale. Aveam același țel și eram animați de același ideal”. Neîndoios, îi putem recunoaște lui N. Manolescu, pînă la un punct (determinat de grilele cenzurii ca și de considerente personale) și calitatea de „martor”. Într-adevăr, funcționa o naturală „corelație de interese” între România literară, unde criticul în cauză era „vioara întîi”, și instanța Europei libere, o nobilă „complicitate”, în ciuda deosebirilor de nuanță, în comunitatea
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
vocație (așa cum e Preda), istoriile ei, luate cum grano salis, sînt dintre cele mai interesante din unghiul istoriei literare: pe de o parte formarea ei ca poetă, prieteniile și inamicițiile, contextele sociale și literare ale debutului ca poetă, bătăliile cu cenzura anilor ’80 (episodul interzicerii unui număr din Viața românească), descoperirea prozelor inedite ale lui Alexandu Vona, atașamentul din totdeauna față de poezia lui Bacovia (ale cărei urme se văd într-unele poezii). Sînt în Recursul la memorie rînduri dure, neiertătoare despre
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
În același timp o mare importanță are confruntarea diverselor redactări, când acestea există, cu atât mai interesante, cu cât ele se constituie în excepții. La baza editării romanului Vâltoarea stă textul publicat de Editura „Dacia Traiana” din Sibiu, autorizată de Cenzura Centrală de Stat, în februarie 1944 să-l tipărească. Și aceasta, după publicarea în „Convorbiri literare”, din iulie 1941 până în martie 1943. Oarecum asemănătoare este situația textului povestirii Pustnicul Pafnuție și ucenicul său Ilarion. Spun, oarecum asemănătoare, deoarece editarea se
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
aduce în atenție, prin acțiunea lui Victor Iova, a antecedentelor și a consecințelor, a încadrării într-o familie de probleme ale textului, a stabilirii locului romanului într-o serie de evenimente și idei. În istoricul publicării preponderent se detașează rolul cenzurii. Atunci când vine ca aplicare din partea celor care nu admiteau criticarea dominației germane, ca în cazul romanului Vremuri și oameni, sau din partea comuniștilor. „Notele asupra ediției” abundă de exemple, modificări operate în text de lectorii prin mâna cărora a trecut manuscrisul
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
a-l recomanda viitoarei adunări spre a fi premiat, pentru ca prin aceasta să se și mai încurajeze acel bărbat, carele astăzi se pare a fi prea căzut cu inima și cu spiritul”4. În ședința din 1 iulie comitetul de cenzură a prezentat raportul „cel mai îndestulitor” și a votat lui Andrei Mureșanu un premiu pe care-l va hotărî prima Adunare generală a Astrei 5, iar în ședința a treia a Adunării generale a Asociațiunii, ținută la Brașov în 30
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
avea viața lui Ștefan cel Mare în absența turcilor? Ce se întîmplase? Chiar în momentul în care trebuia să apară cronica se derula o vizită a prim-ministrului Turciei la București (după mai mulți ani de răceală diplomatică) și vigilenta cenzură comunistă hotărîse să ia toate măsurile pentru ca sensibilitățile oaspeților să nu fie cu nimic agresate. (pentru întreaga poveste vezi p. 68). Cartea lui Mircea Mihăieș grupează un amplu eseu despre opera lui Nicolae Manolescu, o cronică la cea mai recentă
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]