276 matches
-
atunci interzise, iluzia înfiripării unui dialog uman autentic, sfidând canoanele ideologice cu publicul pe care-l visam. Trebuia să existe, ne spuneam, un program, o formă estetică inedită, un mesaj amețitor ca parfumul unei flori tropicale care să adoarmă vigilența cerberilor... Așa am descoperit Inocența, spiritul lumii pure, dinainte de păcat, simbolul copilăriei eterne: al Copilăriei și nu, strict vorbind, al copiilor. Din păcate la noi, a fost receptată, în general, ca o carte pentru copii. Trebuie s-o spun din nou
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
-o tu -. Lopețile-s privirile tale, care se afundă în adânc. Vers Mai smulg câte ceva, câteodată, din insomnia lunii, legănată. Vis Deodată, strig fiica pe care aș fi dorit-o, fiul nu mă aude, fratele este pierdut în constelații negre. Cerberul stă la poarta mult cunoscută, o rază de lumină l-ar ucide. Strig lebăda cenușie. Pe măsură ce aceasta se apropie, culoarea i se întunecă tot mai tare Vers între mine și umbra mea, se strecoară umilă singurătatea. Picioarele Fată frumoasă, fată
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
dintre românele sale poate cel mai izbutit) îl comentez cu plăcere și chiar cu recunoștință. Reamintesc stimaților mei cititori că am apucat să-l cunosc pe F. Aderca, mai întîi la o bibliotecă publică unde veghea liniștea totală că un cerber inclement, bătînd, la orice tentativă de conversație în șoaptă, stăruitor, cu un creion în masă. Lucra, acolo, la pregătirea unei cărți despre Goethe, pe care soarta m-a pus, mai tîrziu, prin 1956-1958, ca tînăr redactor la ESPLA, să o
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
stăpîn adorabil și hachițos, care scrie o operă opaca. Primul Proust este - cum spuneam - un studiu; al doilea Domn Proust este - aproape - un roman... Căci Céleste a fost nu doar "menajeră lui Proust", ci și umbră lui "utilitara", filtrul domestic, cerberul casei și confidenta lui. A fost cea care-l aștepta în pragul ușii că o soție, dar care nu îndrăznea să-i calce pragul camerei fără consemn. Amintirile sale - pline de forfota vătuita a vietii din "la maison Marcel Proust
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
unei ediții critice, pe care Prezidiul (Academiei, n.n.) o lasă la cheremul organizației de bază și al contabilității". În 1952, cănd Tudor Vianu lucra la Dicționarul limbii române în cadrul Institutului de lingvistică, Gh. Bulgar îl încunostiinta de obiecțiile aduse de cerberii politici: "prea multe citate bisericești, definiții false, chiar dușmănoase; colaboratorii urmează linia reacționara a vechii Academii". Împotriva dirijismului proletcultist și a cenzurii se pronunță, la fel de revoltat, bătrânul și uitatul poet Mihai Mosandrei, convins, firește, ca destinatarul îi împărtășește ideile, așa cum
Institutia Tudor Vianu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/18167_a_19492]
-
iar mai apoi a scris și o biografie a mentorului ei, tocmai fiindcă nu putuse scrie de la început adevărul), în orice caz mai tîrziu, cînd calitatea informațiilor și recea precizie a interpretării lor au făcut cu neputință obiecțiile obișnuite ale cerberilor de la cenzură. N-a fost deloc simplu. Știu cît a tras bunăoară pentru cartea din 1980 despre deceniul trei al secolului XX și de ce a amînat continuarea ei, ideologia extremistă din deceniul patru, pînă în 1995. N-a renunțat. Și
In memoriam by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15705_a_17030]
-
contopită cu viața lipsită de speranță a atîtor oameni. Lionel Bourg face o amplă incursiune în culturi și civilizații străvechi în care, cel mai adesea, cîinii au fost asociați cu moartea și infernul, ca paznici la porțile lumii de dincolo, cerberi devorînd bolnavii, muribunzii și cadavrele. Aceasta îi permite autorului să ridice cîinii vagabonzi ai Bucureștiului din trista lor realitate la înălțimea unui simbol. Ei sînt zeii decăzuți ai unei civilizații și ai unei societăți care “nu și-au rupt lanțurile
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
să moară. Azilul este patronat de un șef autoritar, temut și invizibil, supranumit Bătrînul. Cei care conduc efectiv stabilimentul, o Moașă lubrică, un Arhivar deținător al dosarelor tuturor, internați și personal medical laolaltă, un Portar ce pare întruparea umană a Cerberului sînt numiți de el, dar nu-l văd niciodată sau nu l-au mai văzut demult. Sculptorul este admis de un alt paznic, un al doilea Cerber, să pătrundă într-o Sală cu Oglinzi unde nu are voie să intre
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
tuturor, internați și personal medical laolaltă, un Portar ce pare întruparea umană a Cerberului sînt numiți de el, dar nu-l văd niciodată sau nu l-au mai văzut demult. Sculptorul este admis de un alt paznic, un al doilea Cerber, să pătrundă într-o Sală cu Oglinzi unde nu are voie să intre nimeni altcineva, acolo s-ar afla misteriosul Bătrîn. În Sala cu Oglinzi nu e însă nimeni, sculptorul își vede doar propriul chip răsfrînt și multiplicat la infinit
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
nimic fără picanterie, Patul lui Procust poate fi citit și ca o combinație de condimente, în care cine vrea poate căuta fire - unele sînt la vedere, altele ba - , iar alții pot trage paralele. Proc(r)ust păzea, vorba vine (mulți cerberi de ieri și de azi camuflează chinuirea în asigurare a securității...), intrarea într-un oraș al misterelor. Tot așa, misterele din Patul lui Procust se chinuie și mor neaflate, la poarta unui oraș, la ușa unei femei.
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
se face literatură. Așa se întîmplă cu micile destăinuri ale ucenicilor pe care Lovinescu le scrie în jurnal, cu confesionalele paralele ale doamnelor și domnilor evoluînd în preajma scenei, cu nădejdile atîrnate de o scară prăfuită și de o ușă fără cerberi. Pepiniera "alternativă", într-o vreme cînd literatura se purta, cum s-ar purta acum roz, era cercul de poeți în devenire de la Sf. Sava, sub oblăduirea unui dascăl "escapist". Trecută, însă, de vîrsta florală, literatura nu-i joacă. La "Sburătorul
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
ar avea îndrăzneala să publice o filipică similară într-o carte Ťserioasăť, academică, ar ajunge fie ridiculizat de întreaga comunitate științifică (ai cărei lideri de opinie sunt, în majoritate, anglo-saxoni), fie dat în judecată de numeroase foruri internaționale, ai cărei cerberi, ca arbitri ai corectitudinii politice (political correctness), leșină subit în fața oricărei încălcări a protocolului semantic. Dar, cum vă spuneam, la 1886, lumea nu auzise încă de faptul că un orb este Ťsolicitat vizualť, că un urît este Ťsolicitat esteticť, că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9598_a_10923]
-
în variante... Pe aici au trecut furnizorii de vin ai C.C. al P.C.R. , apoi n-au lipsit Dăscălescu, Pacoste, Ion Ceaușescu și Bărbulescu. Unul din degustătorii cu vocație, care a deprins meseria din mers, a fost pivnicerul Ion Savu. Fostul cerber al pivnițelor de odinioară era să fie acuzat de tentativă de atentat asupra „celui mai iubit fiu al poporului”. Vinul alb preferat de dictator și livrat de pivnicer s-a înnegrit în pahar după ce a fost lungit cu apă minerală
Agenda2005-32-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284054_a_285383]
-
și pus în funcție de vehementul protestatar de azi. A-i amenința cu pușcăria pe membrii CNSAS că nu și-au făcut datoria și a nu sufla o vorbă despre opoziția sălbatică a omului pe care l-ai pus chiar tu drept cerber al arhivelor nu mai e joc politic. E ticăloșie pură. După cum prea bine se știe, Emil Constantinescu, și nu CNSAS-ul s-a declarat înfrânt de Securitate. Cel puțin Andrei Pleșu, Mircea Dinescu și H.-R. Patapievici au protestat de
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
universitar Simionescu, președintele Academiei Române la acea vreme, este cartea din colecție de care-l leagă o amintire hazlie, dublată de admirația unor reprezentanți ai autorităților din epocă, despre care nici azi nu știe exact dacă a fost sinceră sau nu. Cerberii de atunci l-au călcat la una din frumoasele sale expoziții. De această dată la cea de la Colegiul Tehnic, unde era cadru didactic. Un grup de activiști comuniști de la județ, orientați spre expoziție de către primul secretar de atunci, Cornel Pacoste
Agenda2005-11-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283488_a_284817]
-
putea comite și alta. Pe lângă faptul că, prezentă în dosar, crima îl lega definitiv pe făptaș de protectorii lui. Iar fidelitatea se punea mai presus de toate, inclusiv de priceperea profesională. Teama de trădare rodea, precum viermele de conopidă, liniștea cerberilor partidului, când și când jumătate din ei fiind trimiși pe lumea cealaltă, de către jumătatea mai dibace în tragerea de sfori. Vina celor "înlăturați", "lichidați", era, bine înțeles, trădarea, deviația. Veterani ai revoluției, colecționari de decorații, se dovedeau a fi fost
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
prin care restul ediției este retras de pe piață. În 1945, din Moscova, Isaiah Berlin poartă cu un vechi prieten, Maurice Bowra, specialist în literatură rusă și traducător al Annei Ahmatova, o corespondență simptomatică pentru impenetrabila barieră de comunicare prin care cerberii staliniști au reușit să izoleze o întreagă lume. Cei doi cercetători occidentali nu știau că Osip Mandelstam murise de șapte ani, iar comentariul făcut de I. Berlin despre Ahmatova suna cam așa: poeta trăiește izolată în Leningrad și este inaccesibilă
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
și îmi era ușor să ajung acolo la ora 4 după-amiază. Așa începeau spectacolele. Era război, camuflaj, familiei mele nu-i prea ardea de bucurii, dar nu a existat împotrivire. Ne dădea drumul domnul Patelli (cum s-o fi scriind?), cerber binevoitor la intrare. Eram un grup de copii și adolescenți maniaci care răbdau statul în picioare ore la rând ca pe o chermeză. Se cânta în limba română, așa că fiecare dintre noi ar fi putut să ocupe ' la nevoie ' cușca
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
dacă tot vă gîndiți la figurile picarești, hai să le identificăm în, bunăoară, criticii ,pe linie" ai anilor '50-'60. De-abia publicasem, ca student, cîteva poezii și cîteva recenzii în Steaua, că am și fost luat în primire de cerberii analizei literare de atunci, Ov.S. Crohmălniceanu, Silvian Iosifescu, Georgeta Horodincă, care m-au declarat fără clipire idealist, misticoid, critic de salon. Consecința era lesne de prevăzut. Un șir de ani, pînă cînd, ca prin miracol, am fost angajat redactor al
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
Indigența postdecembristă nu avea, evident, cum să ajute la îndepărtarea acestor „pete albe”, însă am fi nedrepți dacă nu am recunoaște că, odată dispărută cenzura, s-a recuperat o mare parte din ceea ce fusese ocultat, iar semnalarea mutilărilor operate de cerberii ideologici permite, fie și într-un viitor incert, refacerea edițiilor ciuntite. Venerabilul istoric literar și editor Teodor Vârgolici face parte din acea mică elită a cercetătorilor care nu s-au lăsat copleșiți de lipsa de mijloace cu care s-a
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
concert, mi s-a dat un mare banchet în cinstea mea, de către doamnele patronese, maestrul Dima, Părintele ProtopopSaftu și alte notabilități. După o serie de toasturi văd alături la o masă instalat și un ochi la mine, pe credinciosul meu cerber, agentul de siguranță, care crezu de cuviință că nici la această manifestație să nu mă slăbească din vedere. A doua zi făcurăm o minunată excursie în pădure, unde înflorea miosotul, cât vedeai cu ochii, iar reîntoarcerea la Brașov fu din
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
își are cauza în altă parte: fiind magistrat, Olteanu cunoștea psihologia, metodele și regulamentul gardienilor, fostul procuror știind să apese tocmai pe acele pedale care îi intimidau pe anchetatori și paznici. Un chior îndărătnic reușise să le vină de hac cerberilor. Detaliul pare neverosimil, dar chiar așa s-a întîmplat. În clipa cînd a fost eliberat, gardienii au răsuflat ușurați: scăpaseră de o pacoste, de un apucat pe care, în ciuda măsurilor drastice de încovoiere a cerbiciei, nu reușiseră să-l țină
Invalidul inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4116_a_5441]
-
Ne-a lăsat cu regretele eterne și n-o să se mai Întoarcă. De data aceasta glumețul „Nea Nicu” na mai glumit. Condoleanțe celor Îndurerați. DRUM BUN, NICULE! ÎNTOARCEREA - ziaristei Steliana C. mi-a fost dor și m-am Întors acasă cerberul ca de o viață-n prag un păianjen zăvorâse ușa n-aveam călăuză niciun mag toți ai mei dormeau Într-o sculptură maica la războiul de țesut taica Înjura pe bătătură Vacă era dusă la păscut câteva poeme desuete se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
să scape din încercuire? Era convocat în derâdere să rostească alocuțiuni la comemorări fixate în calendarul național și internațional, dar la tribună era în realitate legat fedeleș de mâini și de picioare. Putea expune doar foile puricate în prealabil de cerberii cabinetelor oculte. Numai ceea ce avea stampilă oficială pe margine îi îngăduia contactul cu auditoriul. Întreg ritualul retoric care-l făcuse celebru, se derula acum în gol, un simulacru de continuitate. Apariția în public, cu mare pompă nu erau altceva la
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
titlul) și dintr-un interviu radiofonic, luat poetului de către un alt poet, Ion Drăgănoiu. Numai atât, și tot ar fi devenit un mic tezaur, căci Dimov a fost un scriitor care a întâmpinat constant probleme - cu cenzura, cu Securitatea, cu cerberii ideologici -, iar prezența sa în eter, la microfonul postului național de radio, fie și pentru câteva minute, nu era ceva obișnuit. Nu e, desigur, nimic onorabil în împrejurarea că ne-au rămas 23 de minute cu vocea lui Leonid Dimov
O ediție model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4767_a_6092]