33,474 matches
-
înghită, să dezdoaie / Spirala vibrând în cercuri de înălțare." ( Să-i lași secundei) sau "Pășesc pe ape brusc pornite la vale / și axa oceanului țintește oarbă / prin degetul mare către diamantul de sus. / Nici un punct de vedere la intrarea în cerc, / doar memoria devastând ultima culoare aprinsă / din purpuriul pleoapei de pește." ( Înălțare) Discursul Valeriei Grosu e greoi, pare căznit, prețios pe alocuri, alteori prea retoric. O poezie a cărei tematică, al cărui conținut necesită multă pricepere pentru a o mai
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
democrați și europeni în gîndire) ca pe o polemică indirectă cu autohtoniștii, paseiștii, iraționaliștii și legionarii vremii? Ca să-l arborezi ca pe un astfel de stindard, nu era îndefinitiv nevoie ca Maiorescu să reprezinte exact opusul gîndirii la modă în cercurile extremiste, fie de dreapta, fie de stînga?
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
O tîrzie răsfrîngere a unei disponibilități mirabile care probează astfel că supraviețuiește: "o pasăre fără penet,/ goală pușcă/ precum inima unei femei/ pe care încă nu îndrăznești/ să o atingi" (un animal care plînge). Ori: "apa din aer/ în mici cercuri se sparge/ liniștea de dinaintea țipătului/ noului născut" (ibidem). Ori: "apa are pielea atît de subțire ca pentru palmipede" (a vorbi. chiar clipa de dinainte). Calofilia se introduce aci prin valența sa ludică, avangardistă. Dar punctul vizionar cel mai avansat al
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
ele punctul de plecare al unei gîndiri preocupată mai puțin de adevăruri imuabile și mult mai dispusă să țină cont de cugetarea emersoniană potrivit căreia "viața este un șir de surprize", pe care o găsim în "Experiența", dar și în "Cercuri". De reținut că atunci cînd încearcă o definire a pragmatismului său, a modalităților de a ne înlesni adecvarea la această lume fluidă, James folosește termenii îndrăgiți de Emerson, adică "acțiune" și "putere", desemnînd prin ei, sau mai exact prin conjugarea
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
poate cea mai grea problemă". Lui Ludwig Wittgenstein i se pare că Weininger greșește enorm, dar fascinant, și recomandă călduros cartea lui G. E. Austin. Această faimă de "carte-neadevărată-care-trebuie-neapărat-citită" nu face decât să incite o dată mai mult, chiar și în cercurile feminine ori feministe, printre cititoarele perseverente aflându-se Lou Andreas-Salomé ori Rosa Mayreder (care și furnizează o replică la Sex și caracter prin Critica feminității). Influența geniului decedat la 23 de ani nu cunoaște de altfel limite disciplinare, acoperind domeniile
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
interioritatea construcțiilor artistice și pe intensitatea decantărilor culturale. Întors în țară, în iunie 1890, el expune pentru prima oară, la vîrsta de douăzeci și doi de ani, cinci tablouri în cadrul unei expoziții de grup organizate la Ateneu de tînăra grupare Cercul artistic. Însetat de experiențe artistice noi și neliniștit incurabil în planul existenței sale cotidiene, el părăsește iarăși țară, la nici un an de la întoarcerea din Germania, cu destinația Paris. Aici vede, în mod sigur, minusculă retrospectivă Van Gogh organizată, la un
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
această carte, în care punctul de plecare îl reprezintă, în fapt, un eden pierdut: copilăria. Titlul cărții e dat de un joc pe care-l cunosc copiii din lumea întreagă; un joc în care un copil „pedepsit", aflat într-un cerc format de alți copii, întreabă: ?Es aquí el Paraíso? (Aici este Paradisul?) iar răspunsul vine invariabil: „Nu, nu este aici. Du-te și întreabă în altă parte" Autorul nu crede că acesta e un simplu „joc", ci o nevoie adâncă
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
un element structural nu se capătă prin conformare la o ținută canonică. Singura condiție pentru a fi specific e de a fi român etnic" (p. 6). Din acest unghi privite lucrurile specificul național al literaturii române este un sistem de cercuri concentrice în nucleul căruia se găsesc scriitorii de etnie pură, urmînd apoi, rînd pe rînd, toate celelalte laturi: tracică, meridională, mitteleuropeană etc. Spre deosebire de istoria literară, geografia literară presupune un demers sincronic, pe orizontală, ceea ce face ca scriitorii care o populează
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
întîmplă să fie chiar autorul acestor rînduri, dar numai dacă putem avea încredere în întîlnirea fortuită dintre două serii de amintiri foarte tîrzii ( p. 115). Un volum cu foarte explicite conotații erotice poate produce, la o lectură "naivă", seisme în cercul de cunoscuți ai autorului. Tentația de a recunoaște personajele reale din spatele măștilor fictive este mare, iar pentru unele dintre ele rememorarea în detaliu a ședințelor erotice de acum 15-20 de ani nu ar fi un lucru tocmai dezirabil. Conștient de
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
dintre profesorii lor. Fiecare întîlnire, pe anumite teme, cu citit și comentat ad-hoc, cu o atmosferă deschisă și polemică de cenaclu de bună calitate, îmi amintea de anii furioși și consistenți ai studenției mele. Exercițiul dialogului este dorit în acest cerc și exersat cu măsură. E foarte important asta, mai ales cînd trăiești într-o societate arogantă și suficientă, care nu dă doi bani pe acest tip de comunicare. I-am admirat pe unii dintre acești tineri, de la distanță, pentru că mi
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
Scorsese. Kusturica e, printre altele, autorul unui film de absolvire ( a școlii de cinema pragheze, FAMU), el însuși premiat la mai multe festivaluri. Iar relația lui Kusturica cu festivalul de la Cannes e una fericită și durabilă; cineastul face parte din cercul restrîns al regizorilor cu două Palme d’Or la activ: una în 1985, pentru Tata e plecat în călătorie de afaceri, și una în 1995 pentru Underground. Cît despre juriul "mare", președinte va fi regizorul francez Patrice Chereau, înconjurat de
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
în lungile și numeroasele ședințe de partid sau sindicat. Nu văd nici o ieșire (pe termen scurt) din jalnica situație în care am decăzut". E așadar o standardizare a ( pre)judecății propagandistice, care se repercutează într-una a retoricii, închizînd un cerc vicios. Limba de lemn divulgă o conștiință vidă. Violent contrastante cu semidoctismul ( orientat) al politicienilor actuali, ni se înfățișează memoriile de închisoare ale lui Cesianu: "Ce oameni politici am avut O comparație cu liderii politici actuali ridiculă, neavenită". Concluzia este
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
sale cărți Intrînd în foc ( 1905), Morbidități (1908), Cartea mută (Secrete) ( 1911) devine iconoclastul vremurilor sale, furiosul și demolatorul spaniol al speciilor și temelor consacrate. Din 1908 conduce revista Prometeo, unde s-au publicat primele manifeste avangardiste spaniole și faimosul cerc literar de la Cafeneaua Pombo. Adept al "artei pentru artă", Ramón, cum îl numesc pînă și cele mai sobre dicționare literare spaniole, este adeptul unei formule extrem de personale, amestec de autobiografic, chiar egotism și viziune nihilistă, de extravaganțe narative, fragmentarism și
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
în ce privește respectarea regimului pe care-l prescrie, și mereu dispus să ofere cu generozitate tuturor celor care au nevoie și își doresc doctoria a cărei formulă numai el, și nimeni altul, o cunoștea. Rapid, însă, începu să se răspîndească în afara cercurilor de potentați vestea despre doctorul miraculos care, în misteriosul său sanatoriu, le redase vlaga cine știe cărui dictator sud-american, vreunui tycoon japonez, unui rege al industriei constructoare de mașini din America sau Germania, vreunui prinț arab sau cine știe cărui cineast italian, vreunei doamne
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
Așa se face că, descoperind într-un vechi birou din locuința mea brașoveană o filă dintr-o scrisoare, al cărei autor și al cărei destinatar îmi sînt deopotrivă necunoscuți, am simțit nevoia s-o transmit mai departe, lărgind și eu "cercul mincinoșilor". Mi-am permis numai cîteva mărunte stilizări, așa cum se face în folclor, unde fiecare mai pune cîte un cuvînt de la el. Mi-am amintit, citind textul, de bunicile și străbunicile mele, devenite acum, poze în albume. În ultimul număr
Cercul mincinoșilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14043_a_15368]
-
din aceste scenarii este cel al luminii, rolul și jocurile ei în semnificația acțiunii. Astfel, în America, atunci când personajul principal, Rossmann, merge în vizită la locuința de vară a unchiului său, lumina devine un personaj care participă la acțiune. "Un cerc restrâns de lumină" îi ghidează pașii. Lumina îi reliefa obrazul" și scotea cuiva la iveală "buza de jos, o bucată de carne flască și grea, care tremura puternic". Este o viziune de film expresionist german, cu similitudini în filmele lui
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
substanță și dramatism operelor din sfera modernității e tocmai asumarea convingerii că "Dumnezeu a murit" și că nimeni nu ne mai aude strigătul de disperare. Lumina e puțină și neagră, în ,-ismele" secolului 20. Efortul de deschidere pe arcul de cerc al diverselor școli lirice este subminat, așadar, la Ion Mircea de convingerile lui profunde, de echivalarea fără rest a crezurilor poetice cu cel religios. Antologatorul își "pierde nădejdea" sau și-o recapătă, măsurând neabătut distanța dintre masa de lucru a
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
o foloseau pentru cină, o bibliotecă, un colțar, o etajeră pentru ziare, un cărucior plin cu dosare și bibliorafturi, canapeaua și fotoliile, două scăunele pentru picioare, șase scaune și o vitrină. Pe pereți era un tapet galben cu pătrate și cercuri maro care se înșirau frumos în sus și în jos. Nimeni din Gouripur nu avea așa ceva. O făceau să se simtă mîndră. Tatăl ei era al doilea om ca bogăție din sat și nu avusese niciodată atîtea. Aranjase o căsătorie
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
gîndesc... în unele țări am stat mai mult, în altele mai puțin... Cel mai mult am poposit în cele din urmă în Italia și în Statele Unite. Dar cele mai importante experiențe le-am făcut în America poate și fiindcă în cercurile intelectuale din Europa se vorbește în termeni preponderent negativi despre această țară, se creează adevărate nevroze! De aceea mi s-a părut foarte important să fac o experiență reală, uneori pe o durată mai lungă, nu neapărat în marile orașe
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
cei cărora ni s-a dat s-o vedem, care pentru aceea am fost păstrați (în viață) ca să vestim și altora cele întâmplate. Căci focul, luând forma unei cămile, ca o pânză de corabie umflată de vânt, înconjura ca un cerc trupul mucenicului. Iar el stătea în mijloc, nu ca un trup care arde, ci ca o pâine ce se coace, sau ca aurul și argintul care se încearcă în cuptor. Am simțit chiar și o mireasmă plăcută, ca un miros
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
oamenii din spatele microfonului, cu ce s-au ocupat înainte de a ajunge la celebrul post de radio. Mă întreb astăzi cu toată seriozitatea dacă știam măcar că Monica Lovinescu este fiica marelui Eugen Lovinescu. Cred că pe asta o auzisem totuși prin cercurile scriitoricești pe care începusem să le frecventez. Vocea "Gelu Ionescu" îmi sugera mereu un intelectual egal cu sine, auster, sobru, mereu foarte bine informat, dar străin de orice entuziasm sau formă de efuziune. Un gentleman înzestrat cu spirit critic, care
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
Mă voi opri doar la un foarte scurt fragment memorialistic din care afli despre personalitatea profesorului mai multe lucruri decât din toate istoriile literaturii române: Am avut nu destule ocazii de a-l vedea pe Profesor în intimitate sau în cercul restrâns al catedrei; nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată râzând, ci doar zâmbind; nu-i pot uita privirile sale melancolic-tulburătoare, gestul frecvent de a încerca să evadeze, îndreptându-se automat spre ferestrele încăperii unde era și rămânând mult
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
drum de Matematică. Surprinzător de bine păstrată (din '79, de la ediția primă, la Cartea Românească, au trecut aproape trei decenii...), are, pe coperta încă albă, poza care m-a nedumerit dintotdeauna. Un rotund știrb, cu cruci negre și cute albe. Cercul, niciodată închis cum se cade, al memoriei. Am auzit de multe ori, în amintirile oamenilor veniți într-un București unde se cunoștea cînd începeau și cînd se terminau cursurile la Universitate, că să fii student era ceva. Ei, starea asta
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
Geografia literaturii române, azi. Cornel Ungureanu nu ezită, atunci când este cazul, să judece comparativ anumite situații (Victor Vlad Delamarina este pus în relație cu George Coșbuc, Sorin Titel cu Nicolae Breban), sau chiar polemic. Scriind despre Eugen Todoran în contextul Cercului Literar de la Sibiu, autorul remarcă polemicile acestuia cu filosofii la modă ai timpului trecut, dar și o oarecare detașare față de bătăliile la zi ale cerchiștilor, o vizibilă lipsă de aderență la programul schițat de Radu Stanca și I. Negoițescu. De
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
și din același motiv precum Milan Kundera (Gluma, Cartea râsului și a uitării). La început râdea dezlănțuit, superior și cinic uneori, de nenumăratele fețe ale prostiei, mai apoi râdea amar de propria înfrângere, din disperare. La început însemnând tinerețea în cadrul Cercului de la Sibiu, când citea în grup Enuresis nocturna, făcându-i pe ceilalți să se tăvălească de râs. Iar mai apoi e perioada tuturor interdicțiilor, de după detenție și excomunicare din centrul vieții culturale, unde trebuia să se afle de drept. Eșecul
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]