228 matches
-
și pulpe, rămase fără nici o urmă de umbră. Chiuind și răcnind, ceilalți îl îmbrățișară și-l înveșmîntară repede în hainele sale, punîndu-i pe umeri, pe deasupra, și o sarică mițoasă de oaie. Copilul se sui în sanie, se-acoperi cu o cergă și plânse multă vreme după umbra lui, pe care o pierduse pentru totdeauna. Caii călcau acum ușor și țeapăn pe gheața străvezie ca sticla, iar Badislavii priveau cu uimire în jur. Niciodată nu și-ar fi-nchipuit atâta frumusețe încremenită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu sineală și auriu și sângeriu și șofran, culori alese și boierești, mai frumoase decât veșnicul cârmâz al icoanelor de acasă. Convoiul opri pentru odihnă și prânzire taman în mijlocul Dunării. Scoaseră zacusca și spirtul de corcodușe și șezură pe cîte-o cergă, grupuri-grupuri, pe sticla verzuie. Ciozvârtele de porc le lăsară în oale, în untura lor, ca și jumările, de care li se urâse de-atîta amar de vreme. Spinarea unui fluture gigantic se ivea sub ei, doar la câțiva pași sub gheață
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
crier mirosind respingător a mucegai. Cu stomacurile astfel puse la cale și veseli din cale-afară, se-apucară, cu cosoarele, să reteze bucăți din pânzele ca de corabie ale aripelor văpsite în mii de culori, chemîndu-și muierile și înconjurîndu-le șoldurile cu cergile zdrențuite. "Nici țarina nu are așa catrință, fămeie", zâmbeau ei a râde, pe când muierile, mai cu cap, îi suduiau și fugeau, zicând că doar țigăncile ar purta veșminte așa pestrițe. Până la urmă făcură din ele pături cu care se înveliră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
muntencele subțiri și măiestru încondeiate la față ca niște ouă de Paști. Nu rareori, spre ivirea zorilor, se scoteau cuțitele pentru vreo privire mai îndrăzneață, dar oamenii chibzuiți îi despărțeau pe flăcăi și-i domoleau. Badislavii se culcau apoi, pe cergi, în cîte-o tindă, dormind greu ca pământul, înfășurați în aripile lor de flutur, ocrotiți de candela care punea în părete o pată de aur topit. Plecau apoi mai departe, când se-ngîna ziua cu noaptea și o lumină mare, palidă, se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de raze ascuțite și curcubeu, atât de slabă că la un pas de flacăra ei lumina devenea cafenie ca pământul. Numai mirosul de oaie și de sfințenie oglinda nu-l putea dedubla. El emana, ca o altfel de lumină, din cergile de pe patul cu picioarele de țăruși, din scăunașele cu trei picioare, din măsuța rotundă pe care rămăseseră firimituri de mămăligă, din pozele galbene din ramele de sticlă pisată de pe pereți. Maria privea, cu gândurile aiurea, ștergarele de pe pereți: unele le
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că Tiruri, că turci... că și românii mai repede fură pe români. Tragem pe dreapta, din ce în ce mai rău. O noapte de coșmar. Ne-am înghesuit în mașină. Patru inși într-o Dacie. Am băgat copiii între noi. Aveam niște perne, niște cergi din Maramureș, să-i ducem cadou lu’ madam Gabi, care ne aștepta în Franța. Toată noaptea am pus păturile în geamuri, că ăștia mici dacă ațipeau imediat făceau ca toți dracii... Groaznic, parcă se spărgea totul în capul tău. Cum-necum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
-s microbi?! Da, dar dacă mai târziu, după spectacol, tipa de colea, cu lăptăriile ei enorme, da’ dacă... În șaizeci de secunde mi-am și imaginat viața trepidantă și minunată de totală decădere pe care-am duce-o pe-o cergă ponosită, într-o cameră igrasioasă de hotel, eu (dușmanul naționalismului american) și Gagica Cea Mai Adevărată, apelativ pe care i-l atribui coardei cu cea mai moacă de coardă din trupă. Oho, și ce mai viață ne așteaptă sub becul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lor, mare, stacojie, buretoasă de-atîtea ploi și vifornițe. Nu știu cine mi-a deschis, cine m-a condus în camera aceea intimă, luminată de o veioză pusă-ntr-un colț și acoperită cu o bucată de mătase roșie. Femeia era lungită pe cerga de pe patul foarte jos, goală, cu pubisul întunecat, cu fața pierdută în valuri de lumină roșie. Pe el nu mi-l pot aminti. Ore și ore, până spre dimineață, am posedat-o amândoi, înfășurați în parfumul 112 sexului și subțiorilor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de garsoniere confort trei. Camera ei este însă îngrijită și frumoasă. Sub rafturile nesfârșite (acum văd niște tratate mari, greoaie, de oncologie, o carte despre adenopatii, alta cu titlu purpuriu, agresiv: Leucemia) se întinde o sofa dubla, acoperită cu o cergă lățoasă, roșie, care pare extrem de călduroasă. Ar fi și cazul. Căldura trebuie să ajungă greu aici, la periferie. Pe jos, surpriză: gresie! Iar peste ea, două blănițe cenușii de iepure. Pe lângă sofa abia ai loc să treci. Totuși, în acel
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
brațe. La gât poartă un lănțișor cu cruciuliță, care acum i-a ajuns la spate, între omoplați, iar pe degetele într-adevăr cam uscate și pieloase - o mulțime de inele cu peruzea, culoarea ei zodiacală. Acum s-a așezat pe cerga lățoasă și își scoate pantalonii, rămânând în ciorapi de culoarea cafelei cu lapte, își trage peste cap și helanca neagră, de sub care apare o bluză de bumbac. Se ridică și scotocește printr-un dulap minuscul pe care acum îl observ
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și mândru, iar ținuta lui, ușor virilă, îți dă acea ambiguitate care mă fascinează. Mă ajuți să-mi scot hainele groase, cu dâre de zăpadă pe la încheieturi, și rămân în pulovărul meu roșu, pe gât. Mă așez pe pat, pe cerga roșie, așa încît camuflajul e perfect. Sânt ușor emoționat, căci nici o tipă nu s-a gătit vreodată pentru mine ca tine, Nana. E în tine un amestec de tandrețe, duioșie și timiditate care îmi dă curaj. Mai e și altceva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deveni o mare compozitoare și interpreta pentru Sophie mici piese pe care le compunea imitînd motive din Grieg și Schumann, nu fără o anumită ingeniozitate. Domnul Valls, convins că femeile nu sînt În stare că compună altceva decît ciorapi și cergi Împletite, vedea totuși cu ochi buni ideea că fiică-sa putea deveni o competentă interpretă a claviaturii, Întrucît plănuia să o mărite cu vreun moștenitor dintr-o familie bună și știa că oamenii rafinați apreciau, la fetele bune de măritiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Deci teoria cu izolarea este una dintre cele mai false care există și pleacă de la o cunoaștere superficială a lumii. Mă gândesc acum că vin ziariști, scriitori, ca turiști în România. Și-i ducem în Maramureș, unde sunt impresionați de cergi, de case, de Cimitirul Vesel. Dar, dacă ar avea mai multă curiozitate, ar trebui să vorbească cu oamenii și ar fi mult mai impresionați. Sigur că aparențele sunt dezastruoase. Vezi un film cu niște cozi înspăimântătoare, cu zăpadă amestecată cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
început să râdă el însuși, redevenind senin și a pus mâna pe hățuri. Convingerea mea îl subjugase. La Cîmpu-Lung am ajuns pe seară și am tras sub șoproanele unui han. Era frig, am început să tremur, m-am învelit cu cerga, care nu ținea însă deloc de cald. - Ce e cu tine? m-a întrebat. - Tu nu vezi? i-am răspuns eu cu dinții clănțănind. Mi-e frig, pune dulama pe mine și ia cerga asta de-aici. Mi-a adus
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să tremur, m-am învelit cu cerga, care nu ținea însă deloc de cald. - Ce e cu tine? m-a întrebat. - Tu nu vezi? i-am răspuns eu cu dinții clănțănind. Mi-e frig, pune dulama pe mine și ia cerga asta de-aici. Mi-a adus să mănânc doi mici și mi-a pus o ceașcă cu țuică în mână. - Bea și tu, zice, mi-o dădu mocanu' ăsta de-alături. A tras și el cu căruța cu noi, e
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
doua zi zurgălăii tremurară limpede, cu tonuri felurite, în liniștea vălcelei. Frigul mai scăzuse și soarele lucea pe un cer senin și verde ca piatra de chiclaz. Cei patru cai încordați traseră la scară sania plină de blăni și de cergi mițoase; iar vizitiul, cu căciula-i buhoasă, stătea drept și mândru, nici nu catadicsea să se uite spre umilitele icoane care se zugrăveau în juru-i. Bordeienii se adunaseră iar, așteptând plecarea stăpânilor. În geamlâcul de dindos, Faliboga sta de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu oarecare mirare: A! domnu Vâlcu!... De când pe la noi? — Chiar acu am căzut... răspunse primarele închinându-se adânc spre cuconița Rozina. Un moment, domnule primar... un moment! Și boierul ajută de subsuori pe tânără, o potrivi în sanie și grămădi cergi în juru-i. Ea îl privea cu ochișorii scânteietori și cu botișorul rumăn zâmbind. —Vreme splendidă, ciripi ea dulce, să mergem, Georges, să mergem, să nu întârziem!... Un moment... îi șopti Avrămeanu în treacăt, în franțuzește... am ceva de spus omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și se ploconi spre blănița albă. Cuconița clipi numai din ochi; Avrămeanu se grăbi să se suie în sanie. Călugărița coborî iute din cerdac. Faliboga se apropie și el din partea cealaltă, vizitiul se aplecă îndărăt, și cu toții așezară blănurile și cergile. —Sandule, mai zise boierul, vezi să fie toate în regulă... Sandu se descoperi: — Apoi n-aveți grijă... Să veniți sănătoși... Își scoaseră și bordeienii căciulile din cap. Cu bine! strigă iar boierul. Hai, Costache! Vizitiul pocni din bici, zurgălăii prinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Așa-i acest Culi totdeauna! oftă bătrâna. Feciorul ei ieșise, întorcând aceleași sprâncene posomorâte. Sania era trasă dinaintea ușii; calul înhămat. Vremea se arăta moale și senină. Ion Bezarbarză, sluga, umbla aprig împrejur, grămădea fânul în lada săniei, întindea bine cergile. Tropăia cu bocancii lui grei, din când în când își trecea un pumn pe sub nas, întorcea ochii vii spre stăpânu-său, aștepta un cuvânt. Vedea că stăpânul său e într-un ceas crâncen. Ca să nu lese nici o clipă neîntrebuințată și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu medicul legist și am mers împreună în comuna respectivă. Aici la locuința numitului Lepădatu Ioan, întruna din camere am gășit un cadavru de sex masculin, în vârstă de 60 de ani. Bărbatul se afla în mijlocul camerei, acoperit cu o cergă de lână, care acoperea și o baltă de sânge. În prima cameră lucrurile erau răvășite, pe podea fiind împrăștiate mai multe bancnote de un milion de lei care nici nu mai erau în circulație. CsAșaflat mai târziu, victima era crescător
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
a el. Cunoscându-l ca un om rău și furios a pus mâna pe un cuțit mare de înjunghiat porci pe care l-a gășit la îndemână pentru a se apăra de furia gospodarului. Dar Ion Lepădatu a luat o cergă, o blană de oaie mai mare formată din mai multe piei, și s-a îndreptat spre el. A.N. i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit prin cergă până i-a dat o lovitură în carotidă și la răpus
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
se apăra de furia gospodarului. Dar Ion Lepădatu a luat o cergă, o blană de oaie mai mare formată din mai multe piei, și s-a îndreptat spre el. A.N. i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit prin cergă până i-a dat o lovitură în carotidă și la răpus ca pe un taur, declarând că ,, ce era să fac? , că altfel mă omora el pe mine ’’ și așa credem că s-ar fi întâmplat. După aceasta a fugit
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
colțul mesei, alături de o sticluță cu lichior și câteva mere rumene. “Asta-i mâna Zânei sau a Sevastiței... După ce am mulțumit Celui de sus pentru tot ce mi-a dat în această zi, m-am întins în crivat... Am tras cerga peste mine. Ceva însă a foșnit în faldurii ei. Am pipăit până am dat de o hârtie împăturită frumos. Am desfăcut-o cu înfrigurare... “Aprinde lampa, amice, că nu ai vederea pisicii” - m-a luat în primire gândul de veghe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nebănuită, definitivă, după zile lungi de bucurie și Încîntare și după acea dimineață, cînd avuseseră impresia că inima le va ieși din piept de atîta emoție. În sfîrșit, venise ziua! Stăteau așa sub coviltirul cu marginile ridicate, Înfășurate Într-o cergă călduroasă, prefăcîndu-se că moțăie, căci erau tare abătute. VÎntul fremăta printre crengile stejarilor. Deschideau din cînd În cînd ochii, pe furiș una față de alta, și se uitau În sus, peste umărul tatălui, la bolta de frunze pe sub care treceau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
început să râdă el însuși, redevenind senin și a pus mâna pe hățuri. Convingerea mea îl subjugase. La Câmpulung am ajuns pe seară și am tras sub șoproanele unui han. Era frig, am început să tremur, m-am învelit cu cerga, care nu ținea însă deloc de cald. ― Ce e cu tine? m-a întrebat tata. ― Tu nu vezi? i-am răspuns eu cu dinții clănțănind. Mi-e frig, pune dulama pe mine și ia cerga asta de-aici. Mi-a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]