3,053 matches
-
un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1416362491.html [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a Primăverii revenire. SUNT TOAMNA IUBIRII Sunt Toamna iubirii pierdute, de dorul unui vis fremătând. Dorințe-mi pun pe frunze ude, din sufletu-mi pribeag
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1416362491.html [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
frunza revine-n pământ, cum apa se-ntoarce în nori de pe Cer. Pe frunze înlăcrimate îmi scriu gând, de jalea sufletească-n Toamna vieții ce-și duce focu-n durere pâlpâind, pe calea căderii în noaptea morții. APUS DE TOAMNĂ Toamna cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și ducă vise eterne în mormintele de frunze. Natura își ia rămas-bun de la vremea călduroasă, când pe horn
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1416362491.html [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
de jalea sufletească-n Toamna vieții ce-și duce focu-n durere pâlpâind, pe calea căderii în noaptea morții. APUS DE TOAMNĂ Toamna cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și ducă vise eterne în mormintele de frunze. Natura își ia rămas-bun de la vremea călduroasă, când pe horn iese dens fum și pe iarbă-i brumă groasă. Noaptea, mantie-și întinde pe zori de zi și
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1416362491.html [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
primăvară nouă, glas de gând să pun pe strune. RENAȘTEREA SPERANȚEI Toamna se frânge speranță de periplu în natură, pentru un ciclu de viață cu rodire în cultură. Peste zare se așterne a tristeței nostalgie, când din Cer, ploaie se cerne de la munte la câmpie. Natura îngălbenită intră în melancolie. Că viața e răstignită în a morții veșnicie. În întunericul ceții stinsă-i raza fericirii. Numai în copacul vieții a rămas floarea iubirii! Să ducă în primăvară, speranța vieții de mâine
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1416362491.html [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
mai este. Le chem. Din alte timpuri, cu mult dor Și le revăd precum odinioară; În amintiri își au făgașul lor, De pretutindeni vin și mă-mpresoară. Dar pasul fără zgomot și sfios, Ca țesătura să nu se destrame ... Se cerne amintirea-n strat pufos, Precum s-ar cerne nevăzute scame. Ci chipul dăltuit în dură stâncă Ne-ndeamnă cu blândețe, hotărât, Să tragem noi o brazdă mai adâncăm - Un neam ce nu se lasă doborât. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Brazdă
BRAZDĂ ADÂNCĂ DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Brazda_adanca_de_adrian_simionescu.html [Corola-blog/BlogPost/354309_a_355638]
-
mult dor Și le revăd precum odinioară; În amintiri își au făgașul lor, De pretutindeni vin și mă-mpresoară. Dar pasul fără zgomot și sfios, Ca țesătura să nu se destrame ... Se cerne amintirea-n strat pufos, Precum s-ar cerne nevăzute scame. Ci chipul dăltuit în dură stâncă Ne-ndeamnă cu blândețe, hotărât, Să tragem noi o brazdă mai adâncăm - Un neam ce nu se lasă doborât. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Brazdă adâncă de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe
BRAZDĂ ADÂNCĂ DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Brazda_adanca_de_adrian_simionescu.html [Corola-blog/BlogPost/354309_a_355638]
-
întâlnit târziu...nu trebuia Ca soarta astă festă să ne joace, E prea târziu acum iubirea mea Nu regreta, timpul tu știi că nu se mai întoarce. Cu chipu-ți blând, de lună luminat, Adorm târziu și noaptea greu se cerne Să nu fii trist, aicea pe pământ Așa petrec iubirile eterne. Suntem doi ochi plecați din alte vremi Ce au venit iubire să împartă Și cineva glumind pe seama lor A reusit un timp să îi despartă. Rămân în visul tău
ANA MARIA BOCAI by http://confluente.ro/articole/ana_maria_bocai/canal [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
nea/ să ne spunem povești/ iar când lemnul în sobă trosnește/ scânteind în amurgu-nghețat/ să îmi ții capu-n poală/ cum știi doar dumneata/ și-n noaptea Crăciunului lină/ sub bradu-mbrăcat cu beteală/ s-așternem dorințe și vise/ să ne cernem în suflet lumină/ și să fim mai curați și mai buni/ în speranța iubirii promise."/ De Crăciun cu tine, mamă! Poeta iubește locurile natale cu aceeași forță prin care se manifestă în iubirea de oameni, de frumos, de bine și
UN VERITABIL CONCERT DE MUZICI DIVINE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Farame_de_azima_un_veritabil_concert_de_muzici_divine_.html [Corola-blog/BlogPost/350927_a_352256]
-
în glastră, s-a ofilit uitâd chiar și de noi . Ai să tresari la fiecare șoaptă, a vântului nebun printre copaci, și te vei frământa noapte de noapte, ai fi putut vorbi, dar ai ales să taci. Și toamna-și cerne mai departe, stropi grei de ploaie peste noi, o veșnică tăcere ne desparte, și ne-adâncim în noapte, fără zori. Flora-2009 Serenitate Sunt șoapta pârâului clipocind printre stânci, Un simplu om înotând, prin noianul de gânduri adânci. Sunt aurul holdei
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Grupaj_liric_flora_margarit_stanescu_melanciolii_de_toamna_.html [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PARTENERI CU NEPĂSAREA Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2071 din 01 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Suntem atâta de singuri parteneri cu nepăsarea dureros de orbi dureros de surzi decupăm altare uitării cernem noroiul la limita dintre suflet și lut cu tristețea brațelor rotunjite în îmbrățișări goale de noi satisfăcuți agonizăm într-un zâmbet preludiu unei iubiri frânte într-un recviem parteneri cu nepăsarea devorăm nemulțumiri dar cine să spargă oglinda adâncului Referință
PARTENERI CU NEPĂSAREA de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1472733482.html [Corola-blog/BlogPost/376449_a_377778]
-
ce-și căutau cărarea/ Și-am fost doar pentr-o clipă fericit,/ În rest prietenă mi-a fost uitarea”. („Uitarea”) De altfel, poezia lui Ilie Marinescu nu merită a fi dată uitării. Dacă „peste toate se așterne,/ Tăcerea albă care cerne” („Anotimpuri”), în poemele sale „se naște înc-o primăvară” („Anotimpuri”) și trăiește speranța. De aceea, nu ne rămâne decât să îi citim „Meditațiile poetice” și să îi urmăm îndemnul: „Curcubeul priviți, are aceeași cunună,/ De ne naștem în locuri diferite sub
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 by http://confluente.ro/Raspunsuri_si_intrebari_pe_calea_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
02 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Hai să fugim iubite din bastilia alcovului să evadăm din oglinzi paralele ce ne reflectă în fiecare clipire mirifice selfie zăbrelite în himere mi se zvârcole-n vene gena ancestrală de dor pentru raza fugitivă cernută pe ploape să ne sărute îmbrățișați printre ramuri să ne plouă codrul în plete culori și sonate să ne aștearnă la picioare covor foșnitor cu miros de veșted-cafeniu și de moarte strânge-mă aproape iubite să mă îmbăt de gustul
ÎNGROPAȚI ÎN PALIDE TOAMNE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1475359560.html [Corola-blog/BlogPost/375204_a_376533]
-
considerată drept obol și ofrandă pe altarul unde se află, cu Trup și Sânge, Isus Cristos în Sfânta Euharistie. “Numai lacrima mă va răscumpăra” - spune el în poemul “Nu mă crede”. În smerenia lui, omul cere ca Dumnezeu să-l cearnă, să-l purifice, să-l ridice deasupra păcatului lumii: “Rugăciunile mele de bine pot ține / Freamătul cărnii mele în frâu? / Numai Tu ai puterea de-a plânge odată cu mine, / Cerne-mă ca pe grâu!” (Nu mă crede). Poate că acestea
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poemele_vamesului_mantuit_jianu_liviu_florian_imnurile_fatarniciei_semanatorul_2011.html [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
de os // duhul Tău peste pleoape -“ (Rugăciune). De o factură aparte este poezia-litanie “Bucură-te” - în care întâlnim imagini de o prospețime încântătoare: “Bucură-te, prag al casei părintești, / Bucură-te, mărgăritar al luminii, / Bucură-te, liturghier de povești / Care cerne virtutea de rana rușinii - // Bucură-te, lacrimă sfântă de mamă, / Bucură-te, leagăn de bucurie, / Bucură-te, fericire fără durere și teamă, / Bucură-te, sfânta lui Dumnezeu omenie - // Bucură-te, prea cucernică armonie !” Numele Prea Sfintei Fecioare Maria este asemuit
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poemele_vamesului_mantuit_jianu_liviu_florian_imnurile_fatarniciei_semanatorul_2011.html [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
Cu drag, lângă bunicii mei. Aici petrec mereu Crăciunul Doar în credință și iubire Aici împodobesc brăduțul Și Moșul vine, sclipesc de fericire. Aici peste suflet feerie s-așterne Și aripi de îngeri coboară agale Mirific, Crăciunul în taină se cerne Și stelele-ncep să-mi răsară în cale. Prin cetini de brad lucirea steluței Se scurg gânduri calde din minți de copil Când stau lângă foc în poala măicuței Lumina divină apare tiptil. Privirea-mi se țese-n dantele de
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Paula_diana_handra_magia_craciunului_paula_diana_handra_1355731601.html [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Abia mai sângerează timpul Clepsidra lui e sugrumată Cerul, șindrilă-nlăcrimată Își plânge părăsit Olimpul. Și totul se adună-n racle Pe catafalcuri neștiute Rășini pe inimi reci cernute Din veșnic neaprinse facle. Nu! Nici o cruce nu-i ușoară În simplul trai, în răstignire. Ea se înalță prin iubire Și-apoi, nimic n-o mai doboară ... Nu-i moartea leacul izbăvirii, Nici timpul nu se-mpuținează. Un singur mir
APA VIE A IUBIRII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1448182001.html [Corola-blog/BlogPost/382637_a_383966]
-
Jipa Publicat în: Ediția nr. 713 din 13 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Decembrie prin treisprezece alb, Anunță, cum marele bard. A pornit prin necuvinte În iarna viselor , cuminte. Se-amestecă Nichita. Osmoza, hrană-n clipă, În care cuvântul Se cerne prin cuvânt. În cuvântul sau de sfânt. Să aprindem astăzi o lumânare La umbră unui geniu mare! Referință Bibliografica: Nichita / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 713, Anul ÎI, 13 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Petru
NICHITA de PETRU JIPA în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Nichita_petru_jipa_1355385867.html [Corola-blog/BlogPost/365740_a_367069]
-
1086 din 21 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului privește cum este afară: e iarnă și încă-i decembre!... îndată se face și seară și-o să ne prindă, în tenebre, noaptea cu umbre, dansând pe pereți. e iarnă, dar nu mai cerne ninsoarea. din cer nu mai plouă cu îngeri și tot mai goală îmi pare cărarea, iar ochii, deși-s tot mai ageri, nu văd decât umbre, dansând pe pereți. nu râde, suntem în decembre!... deci vom avea o iarnă mai
E IARNĂ ŞI ÎNCĂ-I DECEMBRE!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 by http://confluente.ro/E_iarna_si_inca_i_decembre_george_safir_1387607491.html [Corola-blog/BlogPost/383251_a_384580]
-
Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 702 din 02 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Focul trosnește în sobă, E cald și îmi este bine Iar luna lunatică-n ceruri Mi-arată drumul spre tine! Afară în albul zăpezii Se cern vise mari din înalt. Te simt atât de aproape Și dorul se vrea alinat. Și gândul mă poartă spre tine Mă rog să îmi fii sănătos Iar zilele fie-ți senine Precum al tău suflet frumos! O vrajă e totul
SEARA DE IARNA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Seara_de_iarna_ioana_voicila_dobre_1354452831.html [Corola-blog/BlogPost/351642_a_352971]
-
Ce atâta grabă? Iar cară furnica? Cântecul o să-i fie poate adăpost În viață să-și facă prin acesta rost! Clipelor expuse Tu le-ai dat culoare, Până și scaieții au zâmbit în floare, Timpul efemer s-a pornit să cearnă Ruginiu pe frunză, pentru înc-o Toamnă! 27 iulie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Culoare / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1674, Anul V, 01 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile
CULOARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1438417634.html [Corola-blog/BlogPost/372054_a_373383]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > NU PLÂNGE MAICĂ, ROMÂNIE! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Pe sub streșini de mătase unduind cărări de munte, vântul cerne ierni lăptoase peste ochii plânși de-o frunte. Supt-a-n sânul ei pribeagul călător de vise rupte, peste cetina-i, baltagul a scris doina-n doruri multe. Și-a-ndesat pe chip basmaua și privind spre zări mirată, a-nhămat
NU PLÂNGE MAICĂ, ROMÂNIE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1467121449.html [Corola-blog/BlogPost/378887_a_380216]
-
suferi și să bocești după oameni cu care nu te potrivești? Suntem milioane pe planetă ... Trebuie doar să învățăm să mergem ... doar înainte ... niciodată cu privirea plecată ori înapoi. Ce am lăsat în urmă, dus e, pentru totdeauna. Viața ne cerne unii pe lângă alții și ne învață să ne însoțim, în mod fericit, ori să ne căutăm fiecare calea. Totul e în mișcare! Pot spune, cu mâna pe inimă, că am un sentiment de fericire, de împlinire, izvorât din convingerea că
ARMONIE DE TOAMNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Armonie_de_toamna_corina_lucia_costea_1348167847.html [Corola-blog/BlogPost/343829_a_345158]
-
curat! SĂ-ȚI DOREȘTI ATÂT DE MULT Să-ți dorești atât de mult, să fiu iubirea vieții tale, Înflorind în fiecare zi, între inimi de cristale. Tu îmi legeni visele, atârnându-mi umbrele Și dorindu-mi gândurile, Pentru a-mi cerne simțămintele. O, iubire! Să nu-mi iei cuvintele, Căci atunci am să mă duc Și-am să las și lumea toată, Pentru a fi uitată. ÎNCĂ PUȚIN Încă puțin, voi obosi să tot aștept printre corăbiile amăgite ale timpurilor. Se
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
lumea ta, să o visezi tu, pentru mine. mă plec sub aripa cea grea de dor și îmi ascund teamă în privirile tale, în lumea ta, sa simti tu, pentru mine. îmi sfasai umbră în cele patru zări și-mi cern uitarea-n lacrimile tale, în lumea ta, să plângi tu, pentru mine. îmi strig cu cioburi de viață dorința și îmi înalt ruga în brațele cerului, din lumea ta, să mai coborî o noapte, pentru mine. Referință Bibliografica: vis / Clarissa
VIS de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 by http://confluente.ro/Clarissa_emanuela_1395317979.html [Corola-blog/BlogPost/360163_a_361492]