29,232 matches
-
pe montagnarzi, o practică predilectă a lui, nu se mișca în cabina lui rulantă, care făcea rondul întregii cetăți. Își supraveghea doar ostașii, încremeniți în posturile lor de veghe. Deplasarea pe orizontală făcea o separație și între întunericul de dincolo de cetate și luminile făcliilor, lumânărilor și felinarelor din interiorul ei. Nu se știa cât e ora. Ceasurile de mână, de masă și de buzunar fuseseră strivite. Curând, se lansă un alt zvon în mulțime. Evenimentul crucial era așteptat în jurul orei trei
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
se apropia de teleferică. Nu-i putu transmite însă nimic, fiindcă ostașii lui Stănchescu îi cerură, din priviri, să renunțe. Nefiind luați în calcule, aceștia începeau să-și exercite singuri atribuțiunile. Totuși, în aceste clipe de amorțire, funcționa ceva: armata. Cetatea avea nevoie de ea. Negrescu ar fi vrut să le explice că trebuiau să reacționeze, dacă erau atacați. Dar, ca în timpul raidurilor aeriene, montagnarzii stinseră toate luminile și se tolăniră pe iarbă. Abia atunci apărură, pe rând, verii, cu gesturi
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
pe deasupra celor lungiți pe iarbă sau căzuți în genunchi și murmurând ceva nedeslușit într-un registru monoton. Textul aparținea graiului romanș, sau reprezenta un amestec, cu cuvinte preluate de la toate rasele prezente pe paltou. După ce străbătură cam jumătate din incinta cetății, încrucișară de câteva ori făcliile. Vocile lor puternice, amplificate de rezonanța locului, puseră stăpânire pe montagnarzi. Aceștia căzură cu toții în genunchi, asemenea celor de la Kabba, în timpul slujbei, dar îmbrăcămintea lor nu mai era albă, ci aidoma cu a celor care
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
sfătuiți să poarte astfel de straie, îmbibate de miresmele Florii Vieții și ale fructelor de pădure. Unii după alții primiră îmbrățișarea lui Morpheu. Încă indecis în privința apartenenței sale la o grupare sau alta, Negrescu se trezi singura ființa bipedă a cetății, în afara magicienilor și a ostașilor. Urmărindu-l cu luare aminte dintr-un colț al platoului, generalul de arme părăsi cabina rulantă venind către el. Ca în toate momentele cruciale pe care le ținuse sub control, Stănchescu nu-și exterioriză nici
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
să deslușească muntele înalt, ceața lui înroșită, ca o ciupercă otrăvitoare: dintr-acolo nu se elibera vreun elicopter, dar nici vreo rază. Totul părea să fi încremenit, cu excepția lui Stănchescu: - A venit momentul să o urmezi. Trebuie! - Pentru care motiv? - Cetatea se află în proprietatea mea. Îi arătă actele doveditoare. Negrescu observă că erau autentice. Deocamdată, nu mai era nimic de făcut. Operațiunea lui și-o însușise generalul de arme, același care trimisese cuplul dictatorial în fața plutonului de execuție. Încă o dată
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
o dată că rominul s-a nascut poet, din piepturile a mii de oameni răsunau acum și două versuri ce exprimau limpede programul lor politic: „Singură solufie,/ Înc-o revolufie!“. Cu luminile aprinse la toate ferestrele de la etaje, clădirea guvemului părea o cetate asediata, gata să cadă din moment în moment. Cu atat mai mult, cu cat dinspre §tefan eel Mare, Banu Mantă și Ana Ipatescu soseau noi și noi coloane de manifestanți, ce se infiltrau în masă imensă a celor prezenfi acolo
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
oameni sau, potrivit unei alte tradiții, sugrumată de sfînta Marta (eveniment celebrat în fiecare an o dată cu praznicul sfintei) are mai puțină însemnătate. Orișicum, în amintirea victoriei de atunci, "în toate diminețile de duminică, Tarasconul ia armele și iese afară din cetate, cu sacul pe spate, cu pușca pe umăr, cu haite de cîini, cu dihori pentru vînatul iepurilor, cu trompete, cu cornuri de vînătoare. Minunată priveliște! Din nefericire, vînat nu se găsește - nu se găsește deloc." Drept compensație, tarasconezii practică tirul
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
plâng Eu nu mai plâng, nu mai am lacrimi, Nu vorbesc, aproape toți țipă. Eu tac asemeni pietrelor, asemeni ierbii. Unde-i liniștea pe care o visez? În brațele țărânii? Poate nici acolo, Probabil cerul mi-e închis Ca o cetate cu porți de fier Și lacăte fără număr. Azi nu mă rog, Mi-e gura secetă amară, Cuvintele mi se par bulgări Rostogolindu-se peste sicriul meu. Încep să uit drumul spre tine, Părinte, Mă adâncesc în ceață. Gând Neîmpăcați
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
avînd un sens mai trăit al limbii franceze, intuia pe Lamartine și Musset, transplantînd în ambiția șsic! probabil ambianțaț clasei ceva din meleagurile depărtate unde el copilărise. Un caz rar printre noi, favorizat de o școală primară urmată complet în cetatea Luteției, vioi, clipind vertiginos pe ochii verzi spălăciți, sub turla unei frunți avîntate, nu ascundea, cred, un poet, ci o formație de intelectual în condiții excepționale" (Simion Stolnicu, Printre scriitori și artiști, Minerva, București, 1988, pp.30-31). Sentimentul de exil
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
mai lungi i-aș vrea și cu risipă De-arome străvezii ce-ți ies în cale Cînd nici te-aștepți, iubita mea din turn, Și-ți mîngîie plăcerea dulce-n șale Într-un amurg ce curge taciturn, Printre creneluri, în cetatea sumbră În care doar momită ai pășit. Sînt și Piticul tău ce face-o tumbă La semnul mic din buze... și pripit ți-aduce crini imperiali de-un metru Și păpădii cu pălării de fetru...
învăluirea caldă de aripă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8442_a_9767]
-
își mai amintească de unde a plecat și fără să ghicească în ce port va ancora. Pe 30 ianuarie 2004, răspunzînd invitației Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București și cu sprijinul Ambasadei Poloniei în România, Polanski a revenit în cetatea lui Bucur pentru a-i fi decernat titlul de Doctor Honoris Causa al UNATC. Un moment important, de consemnat de filmologia locală. Polanski este al doilea polonez care primește acest titlu din partea școlii de film românești, după Zanussi. Renunțase, evident
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
Se știe că În halatul sau de spital s-au găsit, după moarte, două poezii : „Viața” și „Stelele 'n cer” (Stelele 'n cer / Deasupra marilor / Ard depărtărilor / Până ce pier.// După un semn / Clătind catargele, / Tremura largile / Vase de lemn : // Niște cetăți / Veghind Întinsele / Și necuprinsele / Singurătăți.// Orice noroc / Și 'ntinde-aripele / Gonit de clipele / Stării pe loc.// Până ce mor, /Pleaca te Îngere / La trista-mi plângere / Plină de-amor.// Nu e păcat / Ca să se lepede / Clipă cea repede / Ce ni s-a dat
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
plutele spulzite de beteală” (Îndoliat de fluturi). Sub unghiul tehnicii, înregistrăm o cromatică impresionistă, melancolică, simplificatoare, precum un simptom al prăbușirii ce s-a declanșat: „Alb-roz copacii. Fals Gauguin./ Aceleași străzi. Și apele pavate.// Cumpăr doi trandafiri/ și intru în cetate.// Sub lovituri de ceas/ strîmb aplecată în cer ca un dolmen/ sub lacăt între raiuri și iaduri amînate.// Alb-roz coapcii/ în clopote de iarbă și de somn.// Sub lovituri de ceas din turnuri vii/ pierdut/ paradis acest drum/ ce mă
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
refacă mental conținutul, trimiterile, încărcătura textului. Mihai Măniuțiu este extrem de atent la ceea ce am numit mai sus atmosferă. Țipetele, dansurile zgomotoase, delirul orgiastic, transa unor posedate, urmare a pedepsei cu tulburarea minților dată de Dyonisos, sălbăticia gesturilor creionează traseul narațiunii. Cetatea Tebei este aici un loc marginal, din care pare că nu există ieșire decît în moarte, un ghetou în care legea o face Dionissos. O lege dură, care îi “îmbolnăvește” pe cei ce nu o execută de bunăvoie. Ideea de
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
stăpâni ai familiei, profesând, sărmanul orator, iluzia unei lume esențialmente masculine, a patriarhatului. Era contrazis de circumstanțele imediate. Deși pledoaria lui e în sine desăvârșită logic și organizată cu știința dialecticii discursului, gândită să apere legalitatea spre a păstra echilibrul cetății, era totuși inabil acuzatoare, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, chiar de la debut. Fraza liminară e prea cuprinzătoare și frumos alcătuită ca s-o putem pastișa. S-o recitim, fie și numai pentru atitudinea detașată a retorului care nu
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
pe Cato senator cu autoritate, discursul lung și bine argumentat al acestuia, la care el nu va răspunde decât în câteva cuvinte. Mai apoi respinge ca nedreaptă mustrarea severă a matroanelor, ele care, în repetate rânduri, au făcut sacrificii pentru cetate, salvând-o. Își înfrânge adversarul cu propriile argumente, scoase dintr-o carte mai veche a acestuia. Încât retorica interogativ-afectivă, primind răspunsuri afirmative chiar din cartea adversarului astfel ruinat, asigură succesul tribunului. Logica lui e fără fisură, de vreme ce conduce la ideea
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
dezastrului teribil, însă fu târziu”7. Deși într-o epistolă sibiană își exprima nostalgia după o convorbire peripatetică și tainică în tovărășia lui Bariț, ea nu se mai poate închega. Luându-l în vara anului 1863 la o plimbare în jurul Cetății, ultima întâlnire dintre cei doi tovarăși de luptă și idealuri, Mureșanu repetă invariabil: „mănâncă puțin, nu lua nici o băutură spirtoasă, bea numai apă”. Era sfatul medicului pe care îl repeta necontenit 8. Ca și Avram Iancu, care cam în aceeași
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
de pe străzi îmi joacă răbdarea pe degete și-mi pune la grea încercare cuvîntul dat... Am plecat spre Tîrgoviște pentru că acolo se întîmplă ceva. Pentru că acolo, un tip fanatic și ciudat în prețiozitățile lui a adus misterul teatrului într-o cetate în care prea puțini dintre locuitorii ei sînt conștienți de ce li se întîmplă. Păcatul lor. Cu o imaginație atipică pentru acest loc amorțit în zilnice șabloane, mult mai provincial decît am crezut la prima vedere, regizorul și managerul Mihai Constantin
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
bine, are anvergură, nu lasă timp nimănui să se gândească la ale sale. Decorul este impunător: un ingenios perete alb cu proeminențe de basorelief, ca o placă masivă de marmură, crapă la vedere și deschide perspectiva zidului arcuit care strânge cetatea Teba într-un cerc uriaș. Costume fastuoase, grele, extravagante (semnate de Cătălin Ionescu Arbore). Coloritul sumbru, viziune teatrală a Greciei antice, este sfâșiat de roșu, simboluri de sânge, de moarte; albul este profetic. Condamnare, ispășire, iertare. Luminile proiectează cinematografic schimbări
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
referentul artistic și o anumită vocație autoreferențială a spațiului însuși intră în coliziune directă. Pornind de la enormul stoc autoreferențial care mocnește în Casa Poporului, și pe care MNAC-ul l-a declanșat prin instrumentarea unui scenariu cvasimagic, reactualizarea expoziției de la Cetatea Câlnic, expoziție realizată tocmai pentru a pune în valoare spațiul pasiv, adică cetatea însăși, este mai mult decît semnificativă. Cum la fel de semnificativă este orice discuție ce privește noile experiențe tehnice și de limbaj care se consumă de cîteva decenii în
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
directă. Pornind de la enormul stoc autoreferențial care mocnește în Casa Poporului, și pe care MNAC-ul l-a declanșat prin instrumentarea unui scenariu cvasimagic, reactualizarea expoziției de la Cetatea Câlnic, expoziție realizată tocmai pentru a pune în valoare spațiul pasiv, adică cetatea însăși, este mai mult decît semnificativă. Cum la fel de semnificativă este orice discuție ce privește noile experiențe tehnice și de limbaj care se consumă de cîteva decenii în lume și care, în ultimii ani, au căpătat și în spațiul românesc o
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
nu sînt nici pe departe încercări de boicot îndreptate împotriva formelor artistice istoricizate și stocate muzeistic, ci, din contra, tentative de recuperare, de relansare și de resemnificare. Și tocmai pe această idee s-a construit întregul discurs al expoziției de la Cetatea Cîlnic, pe care Centrul Soros pentru Artă Contemporană a organizat-o cu mai mulți ani în urmă. Artiști din Timișoara, Tg. Mureș, Cluj, Iași, Arad, București, Oradea și Sibiu au participat aici cu obiecte, instalații, fotografii și filme video ca
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
a comunica firesc, întîmplător sau nu, în același spațiu. Diferențele valorice, puterea de impact și inevitabila detașare a unuia sau a altuia dintre participanți constituie și ele probleme firești ale oricărei manifestări de grup. Și din această perspectivă expoziția de la Cetatea Câlnic poate fi privită ca una absolut normală, înlăuntrul căreia încrederea și scepticismul se întîlnesc. Ea nu oferă, nici în prezentul continuu al unei rememorări, surprize paralizante, după cum nu conține nici eșecuri definitive. însă importanța acestei expoziții și, poate, chiar
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
ei se detașează într-un plan secund, care tinde să devină adevăratul prim-plan. Pentru că, într-un anume sens, expoziția se autosacrifică. Ea și asumă povara unei forțe portante și a unei utilități de semnal. Dacă în primă instanță relația Cetate - expoziție pare a exprima relația spațiu - obiect, în subtext raporturile se inversează; expoziția se transformă în spațiu, iar Cetatea în obiect. Altfel spus, artiștii și lucrările lor au, în această ecuație, rolul fundamental de a redimensiona prezența Cetății, de a
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
expoziția se autosacrifică. Ea și asumă povara unei forțe portante și a unei utilități de semnal. Dacă în primă instanță relația Cetate - expoziție pare a exprima relația spațiu - obiect, în subtext raporturile se inversează; expoziția se transformă în spațiu, iar Cetatea în obiect. Altfel spus, artiștii și lucrările lor au, în această ecuație, rolul fundamental de a redimensiona prezența Cetății, de a debloca retina și de a transfera un sit din memorie în actualitate. Atît pentru comunitatea locală, cît și pentru
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]