403 matches
-
deget, 44-45 • „Nu am făcut plăcinta ca s-o mănânce alții”, 45 • Trăim Într-o Românie Încremenită, 48 • Ce se Întâmplă cu oamenii?, 48 Ziua a doua 49 Mișcări de trupe, 51 • Comuniștii „de omenie”, 52 • Lideri populiști cu potențial charismatic, 56 • Memorii și mit politic, 59-60 • Modelul paternalist: the king-maker, 60 • Promisiunea și iluzia stabilității, 61 • Schimbarea schimbării, 61 • „Amnistie da, amnezie nu”, 63 • Cine va fi oaia neagră a Balcanilor?, 64 • Stagnare și lipsă de oameni, 65 • Regulile jocului
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
parte a structurilor de vârf ale puterii, vorbesc despre o lipsă de perspectivă. Este vorba exact de ceea ce ai spus: o Închidere a orizontului. Ziua a douatc "Ziua a doua" Mișcări de trupe • Comuniștii „de omenie” • Lideri populiști cu potențial charismatic • Memorii și mit politic • Modelul paternalist: the king-maker • Promisiunea și iluzia stabilității • Schimbarea schimbării • „Amnistie da, amnezie nu” • Cine va fi oaia neagră a Balcanilor? • Stagnare și lipsă de oameni • Regulile jocului În UE • Competiția politică și zona cumetriei • Reproducția
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
fi oaia neagră a Balcanilor? • Stagnare și lipsă de oameni • Regulile jocului În UE • Competiția politică și zona cumetriei • Reproducția simbolică ideologică a sistemului În anii ’80 • Postsultanism și stagnaretc "Mișcări de trupe • Comuniștii „de omenie” • Lideri populiști cu potențial charismatic • Memorii și mit politic • Modelul paternalist \: the king‑maker • Promisiunea și iluzia stabilitĂȚii • Schimbarea schimbării • „Amnistie da, amnezie nu” • Cine va fi oaia neagră a Balcanilor ? • Stagnare și lipsă de oameni • Regulile jocului În UE • Competiția politică și zona cumetriei
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Editura Polirom În 1999. La lansare cred că ați vorbit tu, Horia-Roman Patapievici, ambasadorul din epocă al Statelor Unite, James Rosapeppe, și Dan Pavel. În cartea respectivă, la „Index”, vei vedea că În câteva rânduri pomenesc de „lideri populiști cu potențial charismatic”. E vorba de potențial, nu neapărat de charismă. Cuvântul „charismatic” Îl folosesc ca pe un denominator descriptiv. Nici peiorativ, nici normativ. Nici cu admirație, nici cu desconsiderație. El descrie un personaj care În anumite momente apare ca salvator al națiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
tu, Horia-Roman Patapievici, ambasadorul din epocă al Statelor Unite, James Rosapeppe, și Dan Pavel. În cartea respectivă, la „Index”, vei vedea că În câteva rânduri pomenesc de „lideri populiști cu potențial charismatic”. E vorba de potențial, nu neapărat de charismă. Cuvântul „charismatic” Îl folosesc ca pe un denominator descriptiv. Nici peiorativ, nici normativ. Nici cu admirație, nici cu desconsiderație. El descrie un personaj care În anumite momente apare ca salvator al națiunii. Menționam acolo trei cazuri care mă frapau În epoca respectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
deci că există și oameni care l-au susținut pe Ion Iliescu din simpatie personală, bănuiesc. Mircea Mihăieș: Există evoluție, interese, nuanțe. Vladimir Tismăneanu: Elemente tradiționale În stabilirea legitimității. De la Max Weber Încoace, autoritatea politică este de trei tipuri: tradițională, charismatică și rațional-procedurală, cea care se constituie de fapt Într-o democrație liberală modernă, chiar și Într-o monarhie constituțională. În cazul lui Ion Iliescu și În interiorul FSN-ului, cele trei se combină. El este fondator al FSN - acest lucru nu
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
propune o substituire evaluativă, aici degradantă. C. își programa să respecte principiul estetic al „descoperirii prin acoperire”, amintit de el în postfața romanului. Cartea are o vie motivație psihologică, fiind și autobiografică. Autorul se deghizează sub masca Inorogului, personaj spiritual, charismatic, de care se teme toată fauna inferioară lui, drept care este urmărit, spre a fi exterminat. Titlul atrage atenția asupra încifrării figurative a realității, iar subtitlul anunță structura clasică („în douăsprezece părți împărțită”) și inserțiile gnomice („cu 760 de sentenții frumos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
de puteri: a) puterea legitimată rațional-legal. Ea corespunde activității administrative, are caracter impersonal, se bazează pe „credința în validitatea regulamentelor și funcțiilor”. Exemplu: judecătorul. b) puterea legitimată tradițional. Pune în scenă autoritatea cutumelor, obiceiurilor etc. Exemplu: vrăjitorul. c) puterea legitimată charismatic. Este puterea autentică, deplină, ce are drept temei forța magică și fascinția exercitate de un anumit personaj religios. Exemplu: profetul. Weber a fost interesat, cu precădere, de efectele economice ale credințelor religioase, cum ar fi confucianismul, taoismul, hinduismul, budismul, iudais
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
inițial doar regilor, preoților și profeților, sunt extinse la toți credincioșii în Noul Testament. Astfel, taina mirungerii este taina preoției universale. Tradiția preoției este strâns legată de Biserică și de VIețile sfinților. „Părinții deșertului” au fost specialiști ai trăirii religioase foarte charismatici. Unii aveau daruri personale, legate de sfințenia lor proprie, cunoșteau inimile, discernământul minților și pe cel al gândurilor. Ei sunt numiți părinți sau avve. Spusele/faptele lor sunt cuprinse în Pateric; f) taina cununiei. În ortodoxie, clerul bisericesc este obligat
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în lume există două sisteme ideologice: occidental secular și islamic-religios. islamismul ca fenomen etnic și social rezistă. De ce? Pentru că nu există în plan social ierarhia din creștinism. Există coranul, iar clericii și laicii sunt perfect egali între ei. Există personaje charismatice, specialiști în ale sacrului, care se ocupă de viața privată și de cea socială. Tulama, specialiști în gândirea și credința islamică, sunt singurii interpreți autorizați ai legii islamice - Șaria. Interpretul infailibil al legii este, totuși, imamul. islamul rezistă și pentru că
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
organizează fără excepție în sistemul concret al unei biserici, adică al unui grup de convergență psihosocială căruia îi vom reda întotdeauna sensul propriu prin ecclesia, fie că vorbim de religiile propriu-zise, cu organizare eclesiastică și atribuindu-și teologic o origine charismatică a învățăturii, fie că ne ocupăm de ceea ce s-ar putea numi religii laice, care sunt copiile neteologice ale celor dintâi."45 Dacă, așa cum vom vedea, mitul și religia au fost considerate fie două fațete ale aceluiași fenomen, fie manifestări
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
alternativelor, sunt preferați conducătorii calmi, echilibrați, răbdători, democrați, cu mare stăpânire de sine și cu rol tonifiant și stimulativ în activitatea membrilor organizației. Există în practică și un alt tip de lider, mai special, de o factură extrem de interesantă, numitliderul charismatic. Este vorba despre o persoană care prin forța stilului și abilităților sale personale este capabilă să exercite o influență deosebită asupra angajaților. Acest tip de lider reușește să seimpună printr-o energie deosebită, prin încredere în sine, putere de contaminare
[Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
în sine, putere de contaminare a celor din jur cu spiritul de ordine și respectarea normelor de etică, generează înflăcărare și întărește speranțele angajaților în viziunea sa asupra viitorului. Există persoane care se nasc cu asemenea calități, dar cei mai mulți lideri charismatici învață și își impun acest stil de mare succes în funcție și de cum și ce percep angajații. Majoritatea specialiștilor au ajuns la concluzia că există două dimensiuni definitorii ale stilului managerial: centrarea pe sarcină (recunoaște în principal performanțele și competențele
[Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
să amplifice distanța socială, dar și culturală dintre membrii elitei și restul populației. O minoritate conducătoare, de tipul anumitor partide politice evocate de Maurice Duverger (1951), poate, în acest caz să capete caracteristicile unei „ordini” devotate unei puteri de tip „charismatic”. La polul opus al relațiilor superficiale ce caracterizează „masele” sau non-elita, găsim niște afinități în principal afective, tipice pentru categoria Bund („ligă”, „alianță”), noțiune pe care Duverger o împrumută de la Hermann Schmalenbach (1922) și pe care el o traduce prin
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cel al statului-cetate grecesc sau medieval. În concepția lui, de-a lungul istoriei, principiul universal-birocratic îl înlocuiește, puțin câte puțin, pe cel personal-feudal. Mosca este condus de raționamente foarte apropiate de distincțiile weberiene, care plecau de la fundamentările legitimității: legitimitate tradițională, charismatică sau legal-rațională. Pentru Mosca, la fel ca și pentru Weber, raționalitatea legală este sursa puterii în epoca modernă (Valade, 1996, pp. 424-425). Ceea ce-l diferențiază pe Pareto de Mosca este cadrul general al analizei. Mosca se centrează pe examinarea mecanismelor
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de la țară”, proveniți dintr-un popor care n-a cunoscut niciodată o ancestrală aristocrație, cărturarii români - religioși sau nu - moșteniseră sănătoase intuiții „organiciste”. Că liturghia din biserică are o propensiune spre universalism sau că viața mănăstirească - organizată în jurul unor personalități charismatice - devine lucrătoare numai prin legătura directă cu poporul (urma stărețismului slav pe pământ românesc), iată câteva intuiții care au fecundat tacit mitologia seculară a cărturarilor noștri. Să ne aducem aminte apoi că, între secolele al XVIII-lea și al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rămâne întotdeauna mai presus de cuvinte. Dacă istoricii creștinismului pun în dezbatere partea văzută și rutinizată a lucrurilor - fie că e vorba despre doctrină sau ritual -, cei preocupați să-i asigure Bisericii un prezent sunt, mai presus de toate, figuri charismatice capabile să recunoască esența invizibilă și transculturală a revelației. Mitul neutralitățiitc "Mitul neutralității" Față de pretențiile radicale ale creștinilor deciși să aprofundeze adevărul imemorial al propriei lor tradiții, înțelepciunea lumii are o minimă aderență și un exces de antipatie. În fond
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a unui fenomen religios nu poate decât să netezească suprafața trecutului, șifonată de amnezii. Chiar dacă e decojit, fructul oprit al cunoașterii paradisiace își păstrează - și pentru dinții tari ai pozitivismului - un sâmbure perfect intact. Deși numai o întâlnire cu geniul charismatic al tradiției Bisericii poate deschide nucleul eshatologic al creștinismului, instanțele de mediere culturală ale modernității nu pot fi evitate. Pentru moderni, inserția individuală într-o matrice eclezială rămâne întotdeauna oblică și profund afectată de recunoașterea alterității. Până să guste din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ariană sau poate chiar teologia origenistă -, Antonie putea rămâne, prin formație, același agrammatos descris de Atanasie cel Mare2: un țăran coptic capabil să citeze pe de rost din Scripturi, deși contempla doar cartea naturii, cosmosul invizibil și pe Creator. Călugăr charismatic admirat de filozofii păgâni itineranți, Antonie este lipsit de aerul „ezoteric” al gnosticilor păgâni. Dacă există deci cu adevărat problema „intelectualismului” lui Evagrie, atunci ea îl privește și pe Antonie cel Mare. A condamnat oare Biserica în anul 553, la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ortodocși din lume, iar prin povețele sale „inimile sfinților s-au odihnit” (Filimon 1, 7). Acum, când oamenii „nu mai suferă învățătura sănătoasă, ci - dornici să-și desfete auzul - își grămădesc învățători după poftele lor”, lucrarea duhovnicească a unui părinte charismatic precum arhimandritul Emilianos împlinește lucrarea pedagogică în slujba celor care, „abătuți spre basme” (II Timotei 4, 3-4), sunt doar niște „îmbuibați de ei înșiși, nori fără apă, purtați de vânturi, pomi tomnatici, fără roade, de două ori uscați și dezrădăcinați
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
accede la aceste diverse paradisuri. Carl Schmitt nu s-a înșelat sub acest aspect, el arătând, ca jurist, dar și ca, să nu uităm asta, un bun catolic, necesitatea dogmelor, a regulilor, a ritualurilor ca o necesară "juridizare a imediatității charismatice"21. În cadrul unei ideologii a mântuirii viitoare, trebuie mediatori: Cristos, proletariatul, și medieri, legile generale care să guverneze aspectul dezordonat al acestei vieți trăite, într-un fel animale și mai ales "imediate". Astfel, morala/rațională, morala/juridică, morala/politică, dar
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
dorința tangibilului corporal, a unui hedonism ambiant și a unui pragmatism de bună calitate. Paradisul și infernul se conjugă într-o uniune atât de puternică, încât filme, muzici, practici cotidiene poartă marca acestei uniuni. Bunul Dumnezeu este celebrat în adunări "charismatice" sau alte celebrări evanghelice. Dar Diavolul nu rămâne mai prejos în îmbulzelile suscitate de muzica "gotică". Candomblé, umbanda braziliene sunt un bun exemplu al unei astfel de conjugări. Și este instructiv să observăm cât de numeroase sunt orașele franceze în
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
figuri incisive" (Nietzsche) care sunt la baza oricărei culturi. În instituții, asociații, partide, sindicate sau alte grupări a căror esență este rațională, și care sunt manifestările idealului democratic modern, deci ale unui ideal rațional, în toate acestea vom găsi figuri charismatice agregative, țapi ispășitori repulsivi și, între cele două extreme, o serie nesfârșită de alte "avataruri", expresii ale fricilor noastre și ale fantasmelor noastre nemărturisite. Relatând un scandal judiciar răsunător, și incriminând oameni publici, avocații Collard și Martial amintesc că toate
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale; Mircea Miclea, ministrul Educației și Cercetării; Monica Octavia Muscă, ministrul Culturii și Cultelor; Mircea Cinteză, ministrul Sănătății; Cristian David, ministru delegat; Bogdan Olteanu, ministru pentru Relația cu Parlamentul. Așadar, chiar și părăsit de liderul său charismatic, PNL intra în anul 2005 cu cel mai pozitiv bilanț politic din toată cariera sa postcomunistă. Pe această bază, liberalii sperau, de altfel firesc, în sporirea rolului și forței lor pe scena politică românească. Istoria avea însă să le joace
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
prin demisie, când în timpul Căpitanului, începuseră ingerințele regale și în justiție; în 1940 secretar general la Ministerul de Interne. Alexandru Ghica, licențiat în drept, fost magistrat, fost director general al Siguranței Statului în 1940, cu o figură și o ținută charismatică și o viață absolut fără pată și afară și în închisoare, cu un prestigiu în adevăr princiar și între deținuți și față de administrația închisorii. Noul venit Nistor Chioreanu este și el o figură proeminentă - doctor în drept cunoscut avocat pledant
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]