376 matches
-
mai aproape de natură, împerecherile nepotrivite se datoresc unor cauze care nu au nimic comun cu dragostea mutuală. Omul civilizat s-a îndepărtat de natură și în privința aceasta. Nu e deloc natural ca adolescenta "l'Occitanienne" să se înamoreze de sexagenarul Chateaubriand. Nu e deloc natural ca un bărbat să iubească femei mai în vârstă decât el, dar biografiile scriitorilor mari ne arată necontenit această abatere de la normal. Pricina stă, credem, în însemnătatea tot mai mare, pe care o capătă sufletul în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o uimire soră cu satisfacția deplină. Tânărul avea o siluetă perfectă, un aer european, barba potrivită după moda italiană și misterul acelui ochi acoperit cu o panglică neagră. În tinerețea ei, Toinette fusese îndrăgostită, în taină, de vicontele François-René de Chateaubriand. Citise de nenumărate ori Atala. Fervoarea, elanul pasiunii pure care răzbea din fiecare rând o lăsau, la fiecare lectură, fără suflare. Pentru ea, vicontele era cel mai mare scriitor și cel mai adorabil bărbat din lume. Îl întrebă pe Ledoulx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
el, pictorul cu nume fermecător de romantic, să nu simtă imediat efluviile ei interioare, deosebit de arzătoare. Cu siguranță, va veni în întâmpinarea ei și va murmura exact șoaptele pe care ea le aștepta. Pagini întregi din opera vicontelui François-René de Chateaubriand, scriitor și amant visat, deopotrivă adorați cândva, în adolescență. Și mintea Toinettei nu înceta să le reconstituie... cu oarecare aproximație, desigur. Ah, această formă sveltă, această frumusețe grecească, de la care arta statuară și-ar putea lua tiparul... Acest rafinament al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
saturată Există unele specii de adevăruri care dispar odată cu lumea morală, așa cum există unele rase de animale care pier în lumea fizică. Nu rămân din ele decât resturi ciudate, bune de așezat sub sticlă într-un cabinet de istorie intelectuală. Chateaubriand Renașterea a fost definită ca o transformare a moravurilor, a ideilor și sentimentelor. Într-o agitație intelectuală, politică și intelectuală, am asistat la instaurarea unui ideal de cultură rațională, la întărirea preeminenței liberului examen critic și la elaborarea unui tip
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
moralismului dintotdeauna? De ce mă lăsați umilit în FNAC-urile din Paris, Bruges, Lille, Geneva și Zürich, în fața unui banal (dar copleșitor) raft etichetat „Pădagogie“, care-i cuprinde suav-mercantil pe Marc Aureliu, Epictet, Seneca, Pascal, Vauvenargues, La Rochefoucauld, Nietzsche, La Bruyère, Chateaubriand, Goethe, Chamfort, Schopenhauer, Sănancour, La Fontaine, Kierkegaard, Amiel, Cioran? Laolaltă cu Patericul, cu niscai zdravene antologii din Filocalia, sufism, budism, islamism și cu ce idei mai are Editorul, cred că s-ar închega și în context dâmbovițean un vrednic segment
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Îi concedia cu privirea, Încruntîndu-și sprîncenele: șeful de sală și chelnerul se retraseră cu spatele, patinînd pe gheață. — Noroc, spuse Susan, ridicînd cupa de șampanie; Bravo, draga mea! Noroc! — Thank you, darling. Julius, o să facă tot posibilul ca să-ți aducă chateaubriand cu oase. — Așa cum vezi, tinere, mama ta e foarte fericită În seara asta. — Cere o prăjitură pentru mine, Juan. Nu mi-e foame. Îți mulțumesc că vrei să terminăm mai repede, dar trebuie să așteptăm pînă mănîncă băiatul ăsta friptura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
hiperbolă și l-am lăudat pe Daniel-Rops pentru că scrisese că ochii aruncau flăcări, nu fulgere. În acel caiet de lectură, pornesc vitejește În căutarea figurilor de stil, dibuiesc o hipalagă, scot la lumină o zeugmă, mă bucur de un paradox. Chateaubriand a fost furnizorul meu de etopei. În trimestrul al doilea, am izbutit să detectez un anacolut la Montherlant. Iată comentariul domnului Laloux: „Caut În zadar anacolutul În fraza pe care o citezi. Unde naiba Îl vezi?“. Analizez o lucrare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ca apoi să nege că i-a găsit. De unde atâta obsesie a Metodei? Metoda servea pentru a găsi soluția misterului care Începea să-i fascineze deja pe toți inițiații din Europa... Și cine ridicase În slăvi magia goticului? René de Chateaubriand. Și cine scrisese, pe timpul lui Bacon, Steps to the Temple? Richard Crashaw. Și unde-i mai pui pe Ranieri de’ Calzabigi, pe René Char, pe Raymond Chandler? Și pe Rick din Casablanca? 86 Această știință, care nu s-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
asupra criticei și la care au răspuns cei mai de seamă reprezentanți ai ei” (ibid., p. 216). Critica înțeleasă ca formă de artă, abolirea discriminării între „maeștrii criticii” și „critica maeștrilor” prezidează și la alcătuirea antologiei de critică franceză De la Chateaubriand la Mallarmé (1938). Volumul are ca obiect critica scriitorilor francezi romantici și postromantici, iar eșantioanele sînt extrase, adesea, din chiar operele literare ale acestora. Deloc întîmplător, cartea e dedicată memoriei recent dispărutului Albert Thibaudet. Referințele la critica modernă franceză - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pictura românească interbelică. Un capitol de artă europeană, Editura Meridiane, București, 1996 Perpessicius, Mențiuni critice, București, Editura Casa Școalelor, I (1923-1927), 1928; Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, II (1927-1929), 1934; III (1929-1931), 1935; IV (1931-1932), 1938 Perpessicius, De la Chateaubriand la Mallarmé. Antologie de critică literară franceză, traducere și note de Perpessicius, Editura Fundației Regale pentru Literatură și Artă, București, 1938, ediție îngrijită și postfață de Dumitru D. Panaitescu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976 Petrescu, Radu, Meteorologia lecturii, Editura Cartea Românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mizerie? Câștigă mai puțin decât femeia mea de serviciu. E normal ca la școlile publice să ajungă toți faliții. Eu am Înscris fetele la Nazzareno - o școală privată Îți dă mai multe garanții, nici nu se poate compara. Alta, mieunând: — Chateaubriand e mai frecventat, școlile italiene ar trebui evitate. Corul intona: Perché so come sono infatti chiedo/ perdono. În sfârșit, Antonio o recunoscu pe doamna Fioravanti, așezată pe marginea fotoliului, cu spatele drept, de parcă i-ar fi Înfipt cineva o mătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
colegă de facultate. În general, aștepta să se ridice un tip și pleca imediat pe urmele lui; i se părea mai puțin rușinos să meargă la filme porno cu un prieten. În general, se Întorcea acasă către miezul nopții, citea Chateaubriand sau Rousseau. O dată sau de două ori pe săptămână, Bruno se hotăra să-și schimbe viața, s-o ia Într-o direcție total diferită. Iată cum proceda. Mai Întâi se dezbrăca gol pușcă, se privea În oglindă: trebuia să Împingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să te primbli cu acel crespuscul în suflet prin parcul din Combourg, încercînd a fi demn de plictiseala marelui René. Trebuie într-adevăr să cunoști dezolarea magnifică a anumitor zile la Saint-Malo și la Combourg, pentru ca să-l poți scuza pe Chateaubriand. E drept că, în afară de câteva pagini din Memoriile lui, cu greu mai poate fi recitit, căci retorica lui, având amploare, este lipsită totuși de substanță. Lamentațiile lui nu sânt destul de gândite și plictiseala lui nu-i destul de esențială. Dacă l-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dintr-un sat valah nu poate atinge prestigiul funebru al uneia răsărite într-un castel solitar. Noi sîntem mai mult amărâți decât triști, căci nu cunoaștem mândria soartei triste, ci umbrele destinului amarnic. " O inimă plină într-o lume vidă." Chateaubriand s-a înșelat definindu-și astfel plictiseala; s-a înșelat din orgoliu. Căci în plictiseală noi nu sîntem mai mult decât lumea, ci tot atât de puțin cât ea. Este o corespondență de vid. Căci de-am fi mai mult, ne-am
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ta! Și mă voi ascunde iarăși în inimă, prăfuită de amintirea mea! Nu-i etern decât ceea ce n-are nici o legătură cu adevărul. Femei - a căror vitalitate nu le permite mai mult de un surâs... Jacqueline Pascal sau Lucile de Chateaubriand. Ce bine că nu e în putința vieții să ne desprindă de melancolie! Je m'endormirai d'un sommeil de mort sur ma destinée. (Lucile) Lumea e salvată de cele câteva femei care au renunțat la ea. Anemia este înfrîngerea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un excedent ontologic al realității. Nu recunosc existență decât ființelor ce nu mai aparțin lumii. Acele femei ce n-au scăpat prilejul tainic de a muri zilnic de melancolie... Este ca și cum n-ai fi iubit niciodată decât pe Lucile de Chateaubriand... Mi se pare uneori c-aș descoperi ușor toate secretele lumii, afară de cel al dezrădăcinării din ea. Noblețile sufletului decurg din dezadaptarea la viață. Cum cresc afecțiunile noastre în preajma inimilor rănite! De unde să plece senzația de îngrămădire infinită a vremii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unul dintre cei care-au asimilat cel mai bine preceptele psihologiei mulțimilor, recunoaște că a aplicat-o: "Atît de grandioase erau realitățile, dar cred totuși că mi-ar fi fost posibil să le stăpînesc, căci aș fi putut, cum spunea Chateaubriand, să-i conduc pe francezi pînă și prin vis"37. Experiența popoarelor confirmă această certitudine: de la o idee vastă la o acțiune concretă, de la intelectul unui individ la mișcarea unei mase, calea cea mai scurtă trece prin vise. Cînd iluziile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ne justificăm saltul. Iată așadar motivele care ne autorizează să vorbim despre un despotism occidental. În mod cert noțiunea a făcut carieră în epoca Revoluției franceze. Înainte ca Le Bon și Tarde să-i atribuie o rază de acțiune generală, Chateaubriand îi sesizase deja caracterul principal: "O anumită experiență cotidiană mă face să recunosc că francezii se-ndreaptă incontestabil înspre putere, că nu iubesc libertatea, că egalitatea e idolul lor. Or, între egalitate și despotism există legături secrete". Nu luați aceste
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pentru ca toți să îi cedeze. În fața aureolei sale tunurile regelui au amuțit iar armatele s-au împrăștiat în cele patru vînturi"204. În vorbele lui Le Bon recunoaștem ecoul admirabilei descrieri a acestei întoarceri pe care ne-a lăsat-o Chateaubriand: populația stupefiată, poliția eclipsată iar în jurul giganticei sale umbre un gol imens. "Fascinați, dușmanii îl căutau și nu-l vedeau; se ascundea în propria-I glorie, așa cum leul din Sahara se ascunde în razele soarelui pentru a scăpa de privirile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Tarde o spune, și nu fără cruzime: "Să mai remarcăm și că acei celebri admiratori ai mulțimilor, cei care în același timp se pricep să mulțimească fiece individ în parte, au făcut dovada unui orgoliu nemăsurat. În afară de Wagner, Victor Hugo, Chateaubriand poate și Rousseau, nimeni nu a mai profesat teoria conform căreia "poporul este forța eficientă a operei de artă" și "individul izolat nu ar putea inventa nimic, în cel mai bun caz și-ar putea asuma o invenție comună". Seamănă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
prin capacitatea lor de a desfăta. De a participa, altfel zis, la configurarea unui paradis oriental În care legea supremă este amorul și scopul existenței e desfătarea. Este surprinzător faptul că Bolintineanu ține departe poezia lui sudică de orice mitologie. Chateaubriand, Hugo cultivă miturile greco-latine. Cel dinții creează un peisaj edenic bazat În Întregime pe valorile lumii grecești. CÎnd intervine elementul otoman, el reprezintă violența și fanatismul („Prezența lui - remarcă Jean Pierre Richard În Paysage de Chateaubriand - este o insultă permanentă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sudică de orice mitologie. Chateaubriand, Hugo cultivă miturile greco-latine. Cel dinții creează un peisaj edenic bazat În Întregime pe valorile lumii grecești. CÎnd intervine elementul otoman, el reprezintă violența și fanatismul („Prezența lui - remarcă Jean Pierre Richard În Paysage de Chateaubriand - este o insultă permanentă adusă fericirii grecești; barbaria otomană n-a știut să găsească decît un singur mod de contact cu dulceața helenică: violul”). Bolintineanu se desparte, la acest punct, de tradiția romantismului francez. Sudul lui este mai spre orient
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
totuși și acesta un dar de a nu fi urât de femeile de care te-ai despărțit. - Frumos din partea dumisale!Ioanide îi zise Erminiei în aceeași chestiune: "Gonzalv e un vrăjitor, să nu râzi, un Casanova sui generis. Byron și Chateaubriand ar eșua lamentabil, cel puțin în sfera în care se-nvîrtește. E așa de convins de avantajul pentru o femeie de a se mărita cu el, încît produce o fascinație, un fenomen de persuasiune absurdă. N-are tracul ieșit din considerația
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înseamnă a îmbrățișa în gândirea și previziunea ta ansamblul efectelor 14. Aș putea să supun aici o mulțime de alte chestiuni la aceeași încercare. Dar fac cale întoarsă în fața monotoniei unei demonstrații întotdeauna uniforme și închei, aplicând Economiei politice ceea ce Chateaubriand afirmă despre Istorie: Există afirmă acesta două consecințe în istorie: una imediată și care este pe loc cunoscută, cealaltă îndepărtată și de care nu ne dăm seama la o primă privire. Aceste consecințe se contrazic adesea. Unele vin din înțelepciunea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sau rațiune ceea ce omul simplu numește Providență; dar priviți la capătul unui fapt împlinit și veți vedea că a produs întotdeauna contrariul a ceea ce se aștepta când nu a fost bazat câtuși de puțin mai întâi pe morală și justiție. (Chateaubriand: Memorii de după mormânt) Proprietate și lege Încrederea concetățenilor mei m-a înveșmântat cu titlul de legislator 15. Un titlu pe care l-aș fi refuzat dacă l-aș fi înțeles așa cum îl înțelegea Rousseau 16. Cel care îndrăznește să întreprindă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]