KorAP: Find »[drukola/base=chelie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...31 >

762 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

făcuse în viață. Avea nouăzeci de ani bătuți pe muchie, dar se simțea plin de jar sărind cele câteva trepte care duceau la camera lui de lucru, exact ca un băiețel sprinten pus pe șotii. Era scund și avea acea chelie care amintea catolicilor pe călugării lor. Se îmbrăca în fiecare dimineață cu veston și cravată, foarte elegant, ca și cum ceva neașteptat trebuia să aibă loc în fiecare zi. Se putea spune că se îmbrăca pentru imprevizibil. Avea mereu o sticlă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

din clasa noastră erau Stein, Egorov și, pe cât îmi închipuiam, eu însumi. Cu Stein eram în relații bune. În permanență simțeam însă că, imediat ce voi slăbi această prietenie față de el, voi începe să-l urăsc. Blond, fără sprâncene, cu o chelie prematură, Stein, cel mai bun elev din clasă, era fiul unui evreu, un blănar bogat. Profesorii îl ascultau foarte rar, convinși fiind de cunoștințele lui fără cusur. Când vreun profesor pronunța „Sșșștein“, cu ochii în catalog, toată clasa amuțea. Ridicându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
întâmplat anterior. Observând că, după ce pronunță cele de mai sus, profesorul deschide gura larg și dă drumul unui torent clocotitor, bolborosind răgușit, văzând cum capetele roșcate ale mustăților lui se ridică de parcă le bate un vânt puternic și cum pe chelia lui purpurie se umflă o vână liliachie, groasă cam cât un creion, toată clasa a izbucnit într-un hohot sălbatic de râs. Până și Stein, cu capul lăsat pe spate și cu ochii strânși până la durere, bătu mărunt cu latul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

iar tu te duci să suni la secție. Spune-le să vină repede, să nu ne scape. Zis și făcut, Traian se ridică calm de la masă și se îndreptă spre ieșire, în timp ce Cristi chemă chelnerul să facă nota. Bărbatul cu chelie se ridică și el de la masă și se îndreptă spre toaletă. Deși ocupat cu chelnerul, Cristi văzu cu coada ochiului cum individul ocolește intrarea în grupul sanitar și se furișează spre bucătărie. Ceva nu era în ordine, probabil că îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
un metru șaizeci și cinci, îmbrăcat într-un costum alb cu cămașa descheiată la gât. Avea fața îngustă conturată de o mustață roșcovană subțire ce se continua cu un cioc tuns scurt. De sub fruntea încrețită ce se termina într-un început de chelie, te priveau doi ochi negri, a căror privire vicleană nu zăbovea mai mult de o clipă într-un singur loc. Tot nu te-ai răzgândit? De ce ții morțiș să ne pierdem timpul acolo? întrebă celălalt. Nu-i treaba ta, Boris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372

am spus zâmbind, după ce m-am uitat bine la el. Avea aceeași înfățișare absurdă pe care n-o uitasem. Un omuleț gras, cu picioare scurte, încă tânăr - nu, putea să aibă mai mult de treizeci de ani -, dar cu o chelie prematură. Avea fața absolut rotundă și foarte viu colorată, pielea albă, obrajii roșii, buzele și mai roșii, ochii albaștri și rotunzi și ei. Purta ochelari cu ramă de aur, iar sprâncenele erau atât de blonde încât nici nu le vedeai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

Le-am ascultat conversația, am tăcut și am răbdat, nu i-am reproșat niciodată nimic, îl știam pe Ion, ziarist și prieten de familie, îți sună bine, nu?, venea des pe la noi, cum să-l iubești pe ăla, mic, gras, chelie, mâini grăsuțe și scurte, cum să nu poți trăi fără ăla? Cum să adune mâinile alea ale lui, durdulii, pletele ei șatene? Cum femeile astea, Rita și Vichi, femei pentru care am lăsat ce-am avut mai bun în viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

MaxiBar, pe cât miam putut da seama. Zic asta pentru că era posibil să fiu și puțin mahmur, dar nu știu sigur, nu mă pronunț. - Cafea? - Nu, mulțumesc. Trebuie să recunoașteți că dacă ați avea aproximativ cincizeci de ani, ca mine, burtică, chelie, o ciupercă ușor sâcâitoare între degetele de la picioare și nici o amintire despre ziua de ieri, darămite despre restul de zile și ani, ați fi și dumneavoastră prudenți în legătură cu cafeaua oferită de un bărbat dubios într-o cameră străină. - Sunteți foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
cânta cu Mișu Căsuța noastră. Cum spuneam mai devreme, eu i-o trag lui Mișu. Asta nu înseamnă că sunt poponar. Când ai cincizeci de ani, nevastă, trăiești în România, ai lucrat pe șantier și ești patron de bar, ai chelie, burtică și o ciupercă supărătoare între degetele de la picioare, e foarte greu să fii poponar. Să spunem că am și eu o mică plăcere vinovată. Mai spuneam și că Mișu i-o trage lui Mariana. Mișu e barman la MaxiBar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
împreună la țară. Of! Nevastă-mea, că tot am zis de ea, s-a trezit acuma că vrea un copilaș, de parcă când ai cincizeci de ani, nevastă, trăiești în România, ai lucrat pe șantier și ești patron de bar, ai chelie, burtică și o ciupercă supărătoare între degetele de la picioare, și mai ești din când în când și poponar, îți mai vine să faci copii! Dacă mai erai tu, parcă mai era cumva, se juca și ăla micu cu cineva, veneam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Domnul Popa urma să vină peste o săptămână - dacă nu cumva îl răpesc iar între timp - să afle rezultatele cercetărilor. * Algocalmin. De câte ori aud de algocalmin, știu că nevastă-mea o să-mi facă o scenă. Și-mi tot scoate ochii cu chelia, de parcă nu l-a văzut pe tata, știa că o să am chelie. Și s-a mai împrietenit și cu fufa aia de doamna doctor, beau amândouă la cafele și-și dau în cărți, de le tot pică la juveți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
răpesc iar între timp - să afle rezultatele cercetărilor. * Algocalmin. De câte ori aud de algocalmin, știu că nevastă-mea o să-mi facă o scenă. Și-mi tot scoate ochii cu chelia, de parcă nu l-a văzut pe tata, știa că o să am chelie. Și s-a mai împrietenit și cu fufa aia de doamna doctor, beau amândouă la cafele și-și dau în cărți, de le tot pică la juveți și gata, eu am nenorocit-o, cu burta mea și chelia mea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
o să am chelie. Și s-a mai împrietenit și cu fufa aia de doamna doctor, beau amândouă la cafele și-și dau în cărți, de le tot pică la juveți și gata, eu am nenorocit-o, cu burta mea și chelia mea și ciuperca mea. Da ea că sforăie? Îm? Nu e tocmai o Contesă... Cu aceste gânduri, domnul Popa alegea niște garoafe roșii pentru doamna Popa. Garoafele sunt flori de mort. Până și la mormântul Contesei domnul Popa ducea trandafiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Gândul în sine la o relație intimă cu doamna Popa îl făcu pe domnul Popa să scuipe în fața găleților cu flori. Își aprinse o țigară să-i treacă gustul rău din gură. Fumul îi puse în mișcare rotițele invizibile de sub chelie. Ce pot ăia să vrea de la el? La urma urmei l-au avut acolo, cu ei, de furat nu i-au furat nimic, de bătut nu l-au bătut, l-au întrebat dacă vrea cafea, i-au dat drumul. Domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
îl dezgustase pe Horațiu dintotdeauna. Doamna Popa a fost foarte încântată să-l primească pe domnul Popa cu așa o față îndurerată. Era convinsă că îi pare rău. Era dispusă să-l primească înapoi chiar și așa, gras și cu chelie. La urma urmelor până și doamna doctor era nefericită, și aia era nevastă de doctor, cu casă cum trebuie și avere. Asta e, nici un bărbat nu-ți poate aduce fericirea. - Na algocalminul, și uite și flori! - Aha! Ți-au amorțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
heruvimul roșcat căzu secerat de dop peste grădina de pătrunjel a doamnei Popa. Aceasta, mândră de spontaneitate, își lăsă aparatul foto peste pieptul ofilit, dar generos și, profitând de momentul de buimăceală, îi aplică soțului ei o ventuză fix pe chelie. - La mulți ani! - E ziua mea? - Nu. - Ziua ta? - Nu. - Știu! E 25 octombrie, ziua când a murit Contesa, da era iunie. Niciodată nu ține minte! Dar acum erau, totuși, douăzeci și cinci de ani de când doamna Popa devenise doamna Popa. Douăzeci și cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
amețit, plângea în brațele doamnei Popa, la fel de amețită. - Cum se duce viața asta, suspină el. Acum ești tânăr și fericit și dup-aia gata, stai și te întrebi ce s-a ales de tine. Doamna Popa îl mângâia tandru pe chelie. Și deodată, uitându-se cu duioșie la lucrușoarele lor strânse cu trudă timp de exact douăzeci și cinci de ani, îi veni așa o căldură la cap, deschise gura și revărsă peste chelia bărbatului ei o boare de ceapă, pastă de dinți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
ales de tine. Doamna Popa îl mângâia tandru pe chelie. Și deodată, uitându-se cu duioșie la lucrușoarele lor strânse cu trudă timp de exact douăzeci și cinci de ani, îi veni așa o căldură la cap, deschise gura și revărsă peste chelia bărbatului ei o boare de ceapă, pastă de dinți și șampanie: „Căsuța noastrăăăăă, cuibușor de nebuniiii....”. Notele ieșiră pe fereastră pe un portativ dezordonat, purtând aroma de ceapă până în nările fragilului heruvim. Foamea îl lovise pe proaspătul roșcat. Imaginea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
nori a Raiului, lovindu-l pe Horațiu în genunchiul drept și aruncând-o pe Contesă în brațele Maicii Tereza. Care dispăru. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA PARTEA a II-a Iată-mă și viitor tată! La cincizeci de ani, cu burtică, chelie, o ciupercă ușor sâcâitoare între degetele de la picioare și câteva antecedente homosexuale, iată-mă viitor tată! Nevastă-mea, sigur, e fericită. N-aș fi crezut că o să reușească. Sincer să fiu, mă îndoiam și de mine. Personal, cred că mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
cei singuri vor fi și mai singuri, iar cei fericiți vor fi și mai fericiți. Și Mișu, fericit, îi oferi o ultimă după-amiază de dragoste lui Popa. * La biserică totul fusese în regulă. Domnul Popa, emoționat, cu părul pieptănat peste chelie, o călcase pe picior pe mireasă, care înjură zdravăn exact când preotul se pregătea să înceapă slujba. În rest, rochia miresei a fost la mare înălțime. Ca și a nașei, care era portocalie, din supraelastic, bine întinsă peste burta de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
gravă, dar se pare că, blocul fiind destul de vechi, se zguduiseră pereții și îi căzuse în cap un borcan mare de murături pus la răcit pe un geam de la etajul doi. În spate, încă pe motocicletă, un domn gras cu chelie, îmbrăcat în haine de nuntă, sforăia regulat. Oamenii șovăiau - să-i miște de-acolo? Poate aveau hemoragie internă. Grasul mirosea a băutură. După câteva judecăți privind alcoolul la volan și interzicerea motocicletelor în București, mai ales noaptea, oamenii începură să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
unde nu existau rușine și pârț și televiziune. Cele câteva grame se întoarseră în portretul inodor al lui nea Ovidiu. Peste întreaga seară plutea zâmbetul satisfăcut al doamnei doctor. * Iată-mă la cincizeci de ani și un pic, cu burtică, chelie, ciuperca de la picior și problema de la buric, viitor tată și fost homosexual... iată-mă cum mă fâțâi cu toate cele la vedere prin fața celei mai frumoase dudui pe care am văzut-o în viața mea. Contesa asta ori e nebună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
niciodată. Tocmai când Popa scrisese cel mai inspirat haiku, câștigându-și dreptul să aleagă următoarea melodie a corului de păsărele colorate, Contesa văzu cu groază cum dintr-un gutui sări un al doilea Popa, care scuipă un sâmbure drept pe chelia primului. Ăsta era Popa din visul lui Popa, pe când primul era Popa din visul Contesei. Contesa era cât pe ce să se trezească din somn de groază când o văzu apărând și pe a doua Contesă, cu părul vâlvoi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Popa, care se deda de zor la o necrofilie cum nu s-a mai văzut. Contesa muri de plăcere. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA PARTEA a III-a PASAJ RETRAS Iată-mă la cincizeci de ani și trei luni, cu burtică, chelie, ciupercă la picior și o problemă la buric, cum mă bucur de cea mai frumoasă femeie din lume. Și, în plus, o Contesă! Dragă Roxănica, mă exprim acum pentru tine în scris, ca să știi și tu cine a fost tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

septembrie — Herr Hirsch e acasă? Bătrânul care răspunse la ușă se îndreptă din spateși apoi dădu din cap: — Eu sunt Herr Hirsch. — Sunteți tatăl lui Sarah Hirsch? — Da. Cine sunteți? Trebuie să fi avut pe puțin 70 de ani; avea chelie, cu păr alb care îi creștea lung peste partea din spate a gulerului, nu era foarte înalt, gârbovit chiar. Era greu de închipuit că acest bărbat avea o fiică în vârstă de 15 ani. I-am arătat insigna: — Poliția, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]