423 matches
-
exclusă, ci ea este chiar indispensabilă" (Weiler, 2003, pp. 53-54). Profesorul Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, spunea într-un material postat pe internet următoarele: "La anul 1000, populația globului care număra aproximativ 200 de milioane, trăia la cheremul tiranilor tribali, cu superstiții, boli, foamete. Progresul generat de Europa, face ca azi 6 miliarde să trăiască în condiții incomparabile. Expectativa de viață e de trei ori mai mare. Religia iudaico-creștină a depășit superstițiile, credința oarbă în caracterul ciclic al
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Directoratul învingătorilor Bastiliei purtînd cu mare pompă o presă pe ruinele fortăreței, ca un jurămînt sfînt pe altarul patriei. "Omagiile aduse tipografiei" punctează sub diverse forme ultimele decenii ale secolului Luminilor. Le courrier de Provence, în 1790, aduce Revoluția la cheremul "minunatei invenții a tipografiei, al stabilirii serviciilor, asigurînd pentru totdeauna comunicarea ideilor, făcînd imposibil succesul capcanelor care altădată reușeau tiranilor." "Cărțile, notează un alt jurnal, în același an, au creat opinia, cărțile au făcut să se coboare lumina în toate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
intime ale fonațiunii și ale vizionării au fost încredințate cerii, peliculei, bandei magnetice", ce riscuri poate prezenta delegarea funcțiilor de calcul și de decodaj al semnelor și imaginilor bateriilor de diode? Poate de a te găsi, în mod stupid, la cheremul unei pene de electricitate, al unei dereglări a aerului condiționat sau al unei erori de manevrare. Stupid și rușinos, asemenea unei muște cu aripile ude. Democratizarea are un preț tehnologic. Cu cît o mașină de transmis este mai performantă, cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
poetul Lucian Valea n. red.)! Toate cele bune! Al tău, Aurel Dumitrașcu Borca, 21 aprilie 1983 Bună, dragul meu! Sper că nu voi ajunge să-ți scriu doar între examene, pentru că, după cum observi, în ultimul timp am cam fost la cheremul unor conveniențe universi-toase. Pa timpul așa-zisei vacanțe de primăvară am fost la Iași, am avut sesiune. Am dat trei din cele șapte examene pe care le am de susținut în anul I. N-am fost prea bleg, se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să reacționeze? Vă imaginați de cât curaj a trebuit să dea dovadă pentru a nu lăsa să se citească groaza de care fusese cuprinsă în momentul în care a realizat că suntem cu toții sechestrați și că soarta noastră este la cheremul forțelor dezlănțuite ale naturii, cărora nu le putem face față? Cu cine să lupți? Împotriva cui? Prin ce mijloace? Așa că sfatul domnului primar a fost aplicat pe loc. Mircea, în calitatea lui recunoscută de "șef de șantier", a organizat activitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unde-și vor da drumul. Itinerarul acestora era greu de ghicit, fiind aleatoriu, în funcție de factorii externi care se manifestau independent de voința noastră: direcția și durata vântului și a precipitațiilor ca și intensitatea lor. Într-un cuvânt, ne găseam la cheremul total al forțelor naturii, fără a o putea stăpâni, îmblânzi ori dirija. Acoperișurile astea de paie grosolane, primitive, inestetice și ineficiente erau asemenea efectului placebo: doar ne dădea iluzia unei protecții reale. În fapt, paiele ne apărau de ploaie cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
este acela al ororii de spectacolul funerar. Sau, mai exact, ne desparte o nuanță: la mine e oroare, la el rușine: „... mi-e rușine să fiu mort; adică neputincios, umilitor și neputincios, caraghios ca un ins legat fedeleș, ajuns la cheremul oricui, expus privirilor...” (278). Viața e atât de aspră încât, uneori, și cei slabi sunt nevoiți să ucidă pentru a supraviețui: „O făptură sleită de puteri încearcă să ucidă sau să prindă o altă făptură lipsită de puteri” (245). Există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu spui la nimeni că X are cancer”, auzi pe câte unul; mie, în schimb - afirmă în stilul lui caracteristic V.M. - îmi este rușine să fiu mort; adică neputincios, umilitor de neputincios, caraghios ca un ins legat fedeleș, ajuns la cheremul oricui, expus privirilor înspăimântate, scârbite sau chiar critice, ale tuturor. Să nu mai fii în stare să alungi o muscă, să nu mai poți să ridici măcar un deget! O, dacă ai reuși, frumos așezat (de alții, ca un prunc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
face într-o singură oră. O altă calamitate este specula la care este supusă populația evreiască, mai ales cea nevoiașă, într o oră suntem nevoiți să plătim atât cât cere vânzătorul. Orice întârziere dă loc la sancțiuni astfel încât suntem la cheremul precupeților care profită fără milă de această împrejurare. Cu siguranță că argumentele folosite de președintele Comunității reflectau și o parte a realității situației grave cu care se confrunta marea majoritate a populației din Dorohoi. De altfel, adresa din 5 august
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
de foc. Cazuri de acestea au fost mai puțin rare decât s-ar putea crede, în vremuri de război civil și teroare : prietenii se pot afla în tabere vrăjmașe iar unul să cadă în teritoriul stăpânit de ceilalți și la cheremul aparent fostului său prieten. Acesta nu va ezita să-și trădeze mai curând cauza decât prietenul, călcând peste propria convingere, cu orice risc, inclusiv cel suprem. Iată înțelesul ultim al tezei lui Aristotel : prietenia este mai presus de dreptate. În
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să creadă! Totul părea atât de absurd, Încît nu putea fi decât un accident, nu peste multă vreme, poate peste o lună, hai să zicem un an!, lucrurile se vor „aranja”, doar lumea liberă nu poate să ne lase la cheremul bolșevicilor! Nu, nu e posibil! Ei bine, da, a fost posibil și nu peste multă vreme am constatat că „Ialta” a devenit o realitate globală, noi am fost aruncați, ca un pachet incomod, poftelor rusești vechi, lui Stalin, În speță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prefăcătorii, în răutăți; era lingușitoare și pătimașă; n-a profitat de ascendentul pe care îl avea asupra lui Mirabeau decât pentru a-i ațâța violența naturală și a-și servi propriile interese; prietenii lui roșeau pentru el văzându-l la cheremul unei femei care nu avea nici o calitate cu care să-și răscumpere rătăcirile. Mirabeau avea în sinea lui un sentiment de forță care îl susținuse în pozițiile cele mai înjositoare pentru un alt caracter; imaginația lui se complăcea în măreție
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la «mica proprietate țărănească generatoare de capitalism» și care deci trebuia desființată. Trebuia adică în toate țările satelite Moscovei să dispară orice formă de proprietate individuală în general, dar în special asupra pământului. Dintre toți conducătorii acestor țărilor aflate la cheremul sovieticilor, cei mai obedienți față de peceptele marilor dascăli ai ideologiei comuniste aveau să se dovedească a fi Gheorghiu-Dej și mai apoi Ceaușescu. Primul a inițiat și desăvârșit opera colectivizării, cel de al doilea a perfecționat-o. În întreaga țară oamenii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
opera» de construcție a noii societăți, este aceea de a-i rupe acestuia contactul cu pământul de sub picioare, terenul agricol ce-i asigura existența. Să-i ia vlaga, să-l lase pe țăran, simplu pălmaș pe propriul său pământ, la cheremul conducerii C.A.P.ului, care foarte curând îi va plăti pentru «ziua muncă», mai puțini bănuți decăt se aruncă în pălăria unui cerșetor. Așa dar, Lenin-Făt Frumos în luptă cu Țăranul român-Zmeul-Zmeilor, iese victorios, îi răpește țăranului petecul de ogor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
avea un paranoic complex de inferioritate. În toate cazurile, fără nicio excepție, prima siluită a fost istoria și tocmai de aceea am considerat că rescrierea ei este o datorie de onoare. a.h. Redactorul „rulmentist” C. Hușanu - din nou la cheremul cenzorului În primul rând, trebuie făcută precizarea că, probabil datorită vârstei sau datorită „celebrei” rotiri a cadrelor, Radu Costache fusese Înlocuit la Bârlad cu Ion Ghidoveanu. Până la dezvoltarea acestui nou capitol, trebuie musai să mai vedem ce „permutări și combinații
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
interbelic, nici comunismul, la fel ca acum 60 de ani. Suntem parte a lumii dezirabile sub scutul protectiv al NATO și, foarte curând, ca parte a Uniunii Europene. Libertatea noastră nu este garantată doar de legile statului, nu este la cheremul guvernanților proprii, ci depinde și de apartenența noastră mai largă la lumea occidentală, adică la teritoriul democrațiilor liberale. Cred că trebuie să ne asumăm o perspectivă generală optimistă, să lăsăm defetismul și văicăreala de-o parte. Starea de depresie cronică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
parte din transporturi și comunicații. Tot sub controlul statului au rămas cea mai mare parte din educație, sănătate, asigurările sociale, asistența socială și administrația. Economia a fost împărțită în ramuri strategice (care trebuie creditate și subvenționate) și nestrategice (lăsate la cheremul pieței). Este de prisos de repetat care a fost repartiția pe genuri între ramurile strategice și nestrategice. Căci nu s-a operat cu criteriul economic al eficienței, ci cu unul de naturăxe "„natură" politică. Industriile românești cu cele mai mari
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
condamnaților, aveam senzația că ne fusese dată un fel de libertate limitată. Această senzație sfârșise prin a șterge conștiința difuză de a fi comis, în ochii lor, o infracțiune care făcea din noi niște tolerați. De fapt, a fi la cheremul puterii unui partid unic făcea, oricum, din fiecare dintre noi un prizonier, un condamnat cu suspendare de pedeapsă, un tolerat, în cel mai bun caz. Sistemul instaurase o stăpânire asupra conștiințelor, prin sentimentul difuz al fricii strecurate în populația românească
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
n-am refuzat să mișc un deget, în loc să-l ajut pe delegatul tribunalului să mă jefuiască în urma unei parodii de judecată? Dacă mă gândesc bine, îmi dau seama că m-am comportat exact așa cum calculaseră ei, știind că eram la cheremul lor, prinsă în capcană, și că voi fi grăbită să mă descotorosesc de îngrozitoarea formalitate. Mă revăd și acum urmărind cu privirea, pe geam, căruța țiganului, în care se îndepărtau dulapul, canapeaua și salteaua, peste care era cocoțată vaza chinezească
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
că aceste acțiuni urmăresc nici mai mult, nici mai puțin decât manipularea opiniei publice într-o direcție sau alta." (Adriana Duțescu, Gabriel Bejan, România liberă, 30 iunie 2007); "Din păcate, nu ne rămâne decât posibilitatea să constatăm că suntem la cheremul autorităților, al căror principal rol este manipularea opiniei publice." (Rodica Culcer, 22, nr. 734, 30 martie 5 aprilie 2004); Abilitatea de a comunica și de a manipula opinia publică devine, în aceste condiții, semnificativ mai importantă decât greutatea argumentelor. Faptul
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
om de stat, 7 7 7 ofițer de marină comercială, ministru al transporturilorși primar general al Capitalei. Iată, un singur om a a putut să ocupe funcții diferite, de la cea de căpitan de cursă lungă, unde echipajul navei era la cheremul său în permanență și până la aceea de președinte al României, unde marea navă era țara și populația ei. Dacă am face un profil moral al celui din fruntea României, am trage următoarele concluzii: - Are multă ipocrizie - Întotdeauna pus pe învrăjbire
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Câte atrocități nu s-au întâmplat în această vreme, când orice soldat sovietic avea dreptul de viață sau de moarte la adresa noastră!... De bine, de rău, aveam asigurat un adăpost în familia numeroasă a socrului meu. Întreaga țară este la cheremul învingătorilor! Cum mă purtasem eu cu ei în timpul războiului și ce purtare aveau ei față de noi!?! Plătim cu vieți omenești și cu avutul întregii țări, de parcă noi am fi stârnit războiul și noi am fi săvârșit toate ororile războiului! Rusia
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de către om a stării de imaturitate,acesta devenind astfel responsabil pentru sine. Imaturitatea este incapacitatea de a folosi propria rațiune fără a fi ghidat de altcineva. Libera folosire a rațiunii este esența Iluminismului 94. Chiar și așa omul rămânea la cheremul naturii. Șaizeci de mii de oameni au fost uciși într-un cutremur puternic produs la Lisabona la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Această catastrofă naturală a redus optimismul și încrederea în progres caracteristice timpului. La scurt timp, Voltaire scrie Candide
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Dar chiar și sub ofensiva marxismului, ateismului și industrialismului, Europa își are "profeții" ei Baudelaire și Heine, B. Bauer și Burckhardt, Dostoievski și Nietzsche. În loc să fie guvernată de providență și rațiune, istoria sfârșitului de secol XIX pare să fie la cheremul șansei și sorții 122. În Nietzsche, care este considerat de Berdiaev atât încarnarea umanismului, cât și victima păcatelor sale, umanismul culminează în individual. Cu el, umanismul atinge sfârșitul istoriei sale tragice și furtunoase, după cum grăiește Zarathustra: Omul este o rușine
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
tren cămașa de noapte a Ingăi Wenzel, în cursul călătoriei la Marburg. Era cea de-a patra formă pe care-o vedeam, dar prima formă candidă. Fiindcă, aflată într-un tren german, ea nu știa că a te simți la cheremul altora e o stare ce poate călători cu trenul de noapte. și nici că prietenul meu, cel care făcuse reclamă la talcioc cămășilor de noapte, murise la doi ani după aceea și cu o jumătate de an înainte de căderea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]