54,187 matches
-
razele unei lumi reprezentate, cît ochiul vizionarului care dispune de viziunea sa, cel care, văzînd, creează cele ce vede". Dar această exaltare, să recunoaștem, ușor luciferică, a măreției livrești, nu e radicalizată, nu alcătuiește decît unul din aspectele discursului în chestiune. Ea coexistă cu și se corijează prin ipostaza unui homo religiosus, pe care, prin extensia, însă și prin accentul ei de profunzime angajantă, o putem socoti ca fiind fundamentală pentru eseistul în discuție. Fără a invalida criteriul estetic, departe de
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
împrumuta bani de la mine, F. îmi spunea adesea: Mersi, bătrâne A....! Catherine Tekakwitha, mă asculți? [...] Irochezii au fost botezați astfel de către francezi. Să dai nume mâncărurilor e una, să numești un popor e cu totul altceva, nu că poporului în chestiune i-ar păsa în prezent. Iar dacă nu i-a păsat niciodată, cu atât mai rău pentru mine: sunt prea dispus să îmi asum presupusele umilințe ale popoarelor inofensive, după cum o dovedește munca mea de o viață cu A...ii
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
Ion Cristoiu. Emisiunea dlui Tănase, pe fază, cum se spune, interesantă și, atunci cînd era cazul, critică la adresa puterii, era una dintre tot mai puținele care aduc pe micul ecran reprezentanți ai opoziției și comentatori independenți pentru a discuta despre chestiunile importante ale politicii la zi. Cronicarul îndrăznește să afirme că pentru televiziunile comerciale centrale faptul că-și îngăduie sau nu o emisiune realizată de Stelian Tănase e un simptom de independență. Nu ne permitem să facem speculații asupra diferenței de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14297_a_15622]
-
statul vreme de vreo doisprezece-treisprezece ani, de ce-am ascunde noi realitatea că Antonescu a condus România timp de patru ani? Strâmbă logică. Unei întrebări limpezi ( De ce se află statuia lui Ion Antonescu pe culoarele guvernului?") i se răspunde în afara chestiunii. A negat cineva că Ion Antonescu a fost conducătorul României? Nu. Atunci, de ce era nevoie de invocarea Führer-ului - altfel decât după o logică psihanalitică, Hitler fiind, adică, primul nume compatibil cu Antonescu apărut în mintea înaltului personaj din guvern. Felul
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
reumatismele fizice și suferințele morale -, a obținut fondurile, iar ideologia e de mult însușită: vechiul slogan care-a girat toate crimele bolșevismului: Cine nu e cu noi, e împotriva noastră". Cine e împotriva iliesciansimului e ușor de descoperit. Rămâne, însă, chestiunea spinoasă a �apoliticilor". Ce-ar fi de făcut cu ei? în ce categorie să-i plasăm? Dac-ar fi să ne luăm după etichete, ei ar trebui promovați în rândul îngerilor. Dacă ne luăm după fapte, observăm că nu sunt
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
și-n jos pe scările rulante; magazine deschise, mese pline, Occident curat. Fostul circ al foamei, pe dinafară urît, roz, cu o arhitectură turtită și rotunjită, cu iz oriental - este, înăuntru, altceva. Știm cum e Mall-ul, stimabile, treci la chestiune. Chestiunea e că, deși la Hollywood Multiplex un bilet era 99.000 lei (de ce nu fix 100.000? viața casierelor ar fi mai ușoară), și deși Filantropica rulează de cîteva săptămîni bune, sala era aproape plină. Aer condiționat, pop-corn, dispozitiv
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
-n jos pe scările rulante; magazine deschise, mese pline, Occident curat. Fostul circ al foamei, pe dinafară urît, roz, cu o arhitectură turtită și rotunjită, cu iz oriental - este, înăuntru, altceva. Știm cum e Mall-ul, stimabile, treci la chestiune. Chestiunea e că, deși la Hollywood Multiplex un bilet era 99.000 lei (de ce nu fix 100.000? viața casierelor ar fi mai ușoară), și deși Filantropica rulează de cîteva săptămîni bune, sala era aproape plină. Aer condiționat, pop-corn, dispozitiv, în dreptul
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
Dacă în calitate de mireasă te comporți ca o (scuzați precizia cuvântului) curvă, nu prea sunt șanse ca o dată măritată să fii tratată ca o doamnă, oricâte eforturi de a te revirginiza va depune soțul obsedat de onorabilitate. Și mai e o chestiune: neavând curaj să spună deschis că nu le convine intrarea în N.A.T.O., extremiștii români au inventat, șmecherește, un concept: integrarea demnă. De parcă cineva ne-ar fi cerut să intrăm fără demnitate! Deși erau destul de mărișori pe vremea ocupației sovietice
Între celular și celulită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15060_a_16385]
-
englez tehnicality (format din tecnical și sufixul -ity), care în Oxford English Dictionary, ediția a II-a, 1989, apare cu două sensuri: 1) "calitate sau caracter tehnic; folosire a termenilor sau a metodelor tehnice" și (mai ales la plural) 2) "chestiune, detaliu, termen sau expresie tehnică; ceva special care ține de domeniul sau de subiectul despre care este vorba". Din engleză a fost deja "exportat" în alte limbi, de pildă în italiană (între limbile romanice probabil cea mai apropiată de română
"Tehnicalități" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15088_a_16413]
-
Într-un fel, caraghioasă, mi s-a părut a fi și mai copil, dar și mai frumoasă. Am zâmbit discret. - Stai, ce crezi că scapi? Te mânjesc și pe tine! Nu m-am opus. „Un ritual vechi, păgân, sau o chestiune venită din timpurile noastre, semn al Încreștinării?” - am vrut să Întreb, Însă m-am abținut. Nu cred că cineva din cei prezenți ar fi putut să-mi răspundă ca la carte, iar de păreri, de vorbe de-aiurea, nu aveam
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
facto, pentru canalele de televiziune care mă interesează, pentru că n-am cum să-mi mut casa pe o stradă arondată altor prestatori de servicii de cablare. În cazul în care nu l-ați descoperit încă, vă semnalez că postul în chestiune difuzează "folclor" - adică ceea ce se vede și aude ore în șir sub un ulcior cu ștergar care, dacă nu e din plastic, imită plasticul la perfecție - precum și ceva muzică de cafenea, romanțe, muzică a altor grupuri etnice din România și
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
toate posturile de televiziune; acea muzică curățată grijuliu de asperitățile țărăniei, previzibilă, dirijată, "pur românească", mincinoasă și impusă tuturor cu o agresivitate care nu se lovește de nici un zid; acea muzică pe care culturnicii o califică drept "autentică". "Foclorul" în chestiune se particularizează prin faptul că piesele sale seamănă între ele, nu se știe de ce (adică se știe, dar explicațiile tehnice ar fi aici fastidioase), ca picăturile de țuică. Publicul de bază al muzicii folclorice e compus din săteni și orășeni
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
nu s-a demonstrat deocamdată că producțiile folclorice elaborate de culturnicii X, Y și Z sunt, într-adevăr, ale claselor populare, că le reprezintă și că le dau satisfacție reală și adâncă. Nici nu s-ar putea demonstra: clasele în chestiune nu au în față o ofertă de alternative culturale situate în același regisitru, prin urmare nu au posibilitatea să aleagă exprimându-și astfel preferința, și nici nu sunt consultate altfel decât prin nefericitele teste de audiență. Mă tem că lumea
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
televizate, noi credem că am fi aflat ceva. Sugestia că am aflat ceva, că știm ceva, deoarece am consultat mass-media este mult prea puternică. Avem nevoie azi de o "încetinire interioară" (eine innere Verlangsamung). În al doilea rînd, o altă chestiune mi se pare foarte importantă din punct de vedere filozofic: încă de la origini, spațiul de acțiune (Handlungsraum) și spațiul de cunoaștere (Kenntnisraum) al omului erau foarte exact determinate. Omul afla doar atît cît putea rezolva și prin activitatea sa. Astăzi
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
sale. Eu nu încerc să explic gîndirea filozofului prin biografia lui, ci mai degrabă doresc să evidențiez că cea mai importantă, emoționantă și pasionantă parte a vieții sale s-a petrecut în cadrul proceselor de gîndire. Gîndirea la Nietzsche este o chestiune atît de vie, încît ea își are biografia proprie. Această idee am dezvoltat-o în cartea mea. Creierul și gîndirea sunt deci reprezentate ca un "organ vital" al omului. Întocmai. Eu cred că Nietzsche a simțit prin mecanismele de gîndire
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
izbitor tip livresc, "claustrat în bibliotecă", după cum singur se recomadnă, ni se pare apropiat de Jules Renard, a cărui criză, fină în resignarea ei crepusculară, corespunde vitalității d-sale scăzute, atît de nostalgic estetizate. Ceea ce nu înseamnă că energia în chestiune, redusă la scară, voit micșorată, stilistic detensionată, nu e impresionantă în chiar condițiile acestui dramatism formal, în care tonalitatea discursului urmează, ca o fatalitate, descendenta curbă existențială. E drama suplimentară a șoaptei care nu poate fi tunet, nu mai puțin
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
Cronicarul nu poate decît să-l deplîngă pe SOV că e proprietarul unei gioarse al cărei motor l-a lăsat în inima Deltei, de s-a văzut el, ditamai miliardarul, cu șalupa remorcată pînă la Tulcea. Dar asta nu rezolvă chestiunea accidentului. Nici un ziarist din județ nu se află la originea știrii despre accident - după cum a reieșit din cercetările ulterioare. Nu ne rămîne decît să presupunem că o sursă, nu știm care, a pus pe jar Bucureștiul cu informația primară și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
noastre! Justificările responsabililor tratatului sunt puerile. Întrucât este în joc prestigiul celei mai importante instituții naționale care, asemenea nevestei lui Iulius Caesar, n-ar trebui nici măcar bănuită, era firesc ca mass-media să intervină, să provoace o dezbatere serioasă pentru lămurirea chestiunii. Din nefericire intervențiile presei au fost prea puține. Alarmantă mi se pare însă tăcerea care din nou a pus stăpânire în societate: m-am întâlnit cu foarte mulți istorici din toate generațiile care aproape în totalitate și-au manifestat indignarea
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
preluat un studiu din 1960 al marelui arheolog și istoric Ion Nestor care apare sub un alt nume etc. etc. Asemenea "erori" nu aveau voie să se producă într-un tratat al Academiei Române. Dr. Alexandru Suceveanu s-a limitat în chestiunea tratatului să atragă atenția că persoana sub semnătura căreia a fost pus studiul lui Nestor, prof. dr. Lidia Bârzu, nu este vinovată și a cerut să se lămurească faptul. N-am putut urmări toată emisiunea, așa că nu știu care a fost poziția
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
Referirile la "Sein und Zeit" nu lipsesc. Ulterior, prin anii șaizeci-șaptezeci, Heidegger a recunoscut că la vechii greci nu se regăsește de fapt problema, centrală pentru el, a ascunderii (lethe) ca miez al neascunderii, drept care a renunțat să mai raporteze chestiunea la termenul grec aletheia, dând propriei descoperiri un nume personal, care apare însă prima dată în "Parmenide": Lichtung (provenit nu în primul rând de la Licht, lumină, cât de la leicht, ușor, apoi cu sensul de deschis), ca loc deschis al adevărului
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
Editura Academiei nu i-a tipărit academicianului epurat nici o carte, nici după ce l-a reabilitat, și asta vreme de peste o jumătate de secol, spune multe. În același număr, dna Marta Petreu inventariază titlurile în care istorici literari români au studiat chestiunea atașurilor legionare din tinerețea lui Cioran și Eliade. E un fel de răspuns la cartea Alexandrei Laignel-Lavastine. Nu ne îndoim că dna Petreu nu se va opri aici. Așteptăm cu interes. Excizie și canibalism Un interviu senzațional i-a acordat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
Mă surprinde fiindcă de obicei îl ponegream împreună la cele mai înalte cote. Nu poate concepe, "...totuși, orice ar fi, așa se obișnuiește. Nu va merge...". A mers. Parte din discurs a fost televizată. Vorbele lui Patapievici spuse odată la Chestiunea Zilei, par adevărate: "Ei... ne dădeau mult mai mult voie să îndrăznim, decât am făcut-o noi". Am un document emanat de la fostul CNST cu mențiunea "secret de serviciu", și semnat de un om cu nume de animal. Era adresat
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
și cel parodic, în funcție de context. Prin adîncirea experienței creatoare, s-ar putea zice că parodia se deparodizează. Cu atît mai mult cu cît ea are în vedere un set mai cuprinzător de teme, ajungînd pînă la a ținti totalitatea lumii. Chestiune de exercițiu cultural. Dar orice fapt cultural e legat de durată. Jean Paul credea că o trăsătură umană care nu e comică în sine devine astfel după un decalaj temporal. Deoarece, explică autorul german, nimeni nu s-ar putea amuza
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
scopul pe care i l-a imprimat de la început Peirce, de a descoperi "legile prin care, în orice inteligență științifică, un semn dă naștere altuia și mai ales un gând produce alt gând". Ad infinitum. Aș muta astfel discuția de la chestiunea incompletitudinii adevărului, care nu duce nicăieri pentru că e nespecifică, înspre reprezentările, configurațiile, poeticile prin care literatura postbelică și-a asumat, de una singură și cu mari riscuri, sarcina de a rosti acel adevăr, rămânând totuși literatură, rămânând ea însăși (celelalte
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
finită, plăcerea creatorului ei de a nu impune restricții presupusului său tipar conceptual. G. Călinescu enumeră două posibilități care l-ar determina să pună în aplicare orice nouă proiecție. Când, atinsă fiind forma considerată de autor "consolidată", tot el descoperă "chestiuni de amănunt" în număr mare, pe care le-ar putea adăuga studiului "cu vremea". Și când, autorul se recunoaște capabil să scrie "un eseu critic cu totul nou" "fără contingență" cu ceea ce a scris până atunci. Condiția absolută fiind susținerea
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]