231 matches
-
celule și matricea extracelulară (7). Acest fapt determină o varietate de manifestări extrarenale ce implică numeroase organe și sisteme. în sinteză, aceste manifestări pot fi (4, 7, 9): gastrointestinale: chiști hepatici, fibroză hepatică congenitală, dilatații idiopatice ale căilor biliare, colangiosarcoame; chiști pancreatici; diverticuli de colon; cardiovasculare: anomalii ale valvulelor cardiace (prolaps de valvulă mitrală, insuficiență aortică), cardiomiopatie dilatativă, anevrisme septale atriale, mixoame atriale, anevrisme ale arterelor coronare; dilatații ale rădăcinii aortei, anevrisme ale aortei toracice sau abdominale; un loc aparte îl
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
permit concluzii corecte. 7.1. MANIFESTĂRILE HEPATICE, PANCREATICE ȘI INTESTINALE DIN ADPKD A) CHIȘTII HEPATICI Chiștii hepatici reprezintă cea mai frecventă manifestare extrarenală a ADPKD. Pot să apară și în afara acestei boli, dar 70-90% din chiștii hepatici se însoțesc de chiști renali. Până nu de mult, chiștii hepatici erau considerați o afectare aproape fără manifestare clinică. Studii recente subliniază creșterea importanței acestei manifestări extrarenale (evidențiată prin complicații de tip compresiune, hemoragie, ruptură, infecție), datorită creșterii duratei de viață a pacienților cu
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de ani cu risc de ADPKD au chiști renali, dar numai 18% au și chiști hepatici; vârsta medie a pacienților ADPKD fără chiști hepatici este de 32,4-1,4 ani versus 42,3-2,0 ani la pacienții cu ADPKD și chiști hepatici (11). Prevalența chiștilor hepatici în ADPKD crește progresiv odată cu vârsta, la fel ca și a chiștilor renali (fig. 7.1); mai mult de 75% din pacienții cu ADPKD peste 60 de ani au chiști hepatici. Chiștii hepatici, spre deosebire de chiștii
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
la pacienții cu ADPKD și chiști hepatici (11). Prevalența chiștilor hepatici în ADPKD crește progresiv odată cu vârsta, la fel ca și a chiștilor renali (fig. 7.1); mai mult de 75% din pacienții cu ADPKD peste 60 de ani au chiști hepatici. Chiștii hepatici, spre deosebire de chiștii renali, apar mai precoce și sunt mai numeroși și mai mari la femei decât la bărbați, mai ales la femeile care au avut sarcini. Această caracteristică contrastează cu progresia mai lentă a bolii renale la
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
disgenezia biliară sau fibroza hepatică congenitală; microhamartoamele biliare care vor produce polichistoza hepatică. Dacă această schemă patogenică ar fi în întregime adevărată, copiii cu ADPKD s-ar naște cu numeroase microhamartoame ce ar scădea pe măsură ce acestea evoluează spre formarea de chiști, ipoteză ce nu este confirmată de studiile necroptice. Se consideră că microhamartoamele biliare și chiștii hepatici din ADPKD sunt determinați genetic, dar dezvoltarea lor postnatală este condiționată de o serie de factori extrinseci și/sau intrinseci, care nu au nici o
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Se consideră că microhamartoamele biliare și chiștii hepatici din ADPKD sunt determinați genetic, dar dezvoltarea lor postnatală este condiționată de o serie de factori extrinseci și/sau intrinseci, care nu au nici o legătură cu gena PKD1. Analiza compoziției lichidului din chiști arată că este similară celei plasmatice, cu excepția conținutului în glucoză, care este constant scăzut. Lichidul mai conține IgA, cytokeratin 19 și alți markeri specifici epiteliului biliar. Epiteliul chiștilor hepatici secretă lichid la administrarea i.v. de secretină, ceea ce arată păstrarea
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
chiștilor hepatici secretă lichid la administrarea i.v. de secretină, ceea ce arată păstrarea responsivității la stimularea hormonală caracteristică epiteliului biliar (8). Chiștii hepatici nu distrug ficatul, ci numai împing parenchimul hepatic. Volumul parenchimului hepatic este păstrat chiar în situațiile cu chiști masivi. Funcția hepatică rămâne normală și nu se produce șunt, chiar dacă implicarea este masivă. Insuficiența hepatică și hipertensiunea portală sunt complicații rare ale chiștilor hepatici în ADPKD (11). 3. Manifestările clinice Chiștii hepatici sunt asimptomatici o lungă perioadă de timp
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
se lărgește, deoarece scopul antibioterapiei va fi doar de protecție împotriva diseminării infecției în țesuturile din jur sau să fie deversată în sânge. Posibilitatea ca puncția percutanată a chistului infectat să fie o sursă de diseminare a infecției spre ceilalți chiști nu a fost încă demonstrată în practică. Infecția chiștilor hepatici se însoțește de o mortalitate ridicată, totuși nu se recomandă utilizarea de antibiotice în scop profilactic; cea mai bună profilaxie pare a fi tratamentul prompt și eficient al infecției chiștilor
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
hipertensiune portală sau obstrucție infrahepatică a VCI sau ruptură hepatică. Tipul de complicații depinde și de situsul principal la care acționează compresia. Hipertensiunea portală Este o complicație rară, atribuită afectării hepatice masive: peste 70% din ficat a fost înlocuit de chiști. Se pare că presiunea exercitată de chiștii de dimensiuni mari, mai ales de cei situați periportal, determină creșterea presiunii în vena portă și apariția hipertensiunii portale cu dezvoltarea varicelor esofagiene și gastrice, iar ulterior a ascitei. Alte mecanisme incriminate în
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Diagnosticul de ADPKD poate fi invocat în trei situații distincte (5, 12): bolnavi cu fenomene clinice evocatoare de polichistoză renală; pacienți fără suferință renală, la care o ecografie abdominală sau renală făcută aleatoriu (pentru diferite motive nonrenale) pune în evidență chiști multipli; persoane sănătoase care au un membru al familiei afectat (screening familial). Pentru a pune diagnosticul de ADPKD se pot folosi: anamneza familială, examinarea fizică, tehnici imagistice, date de laborator și, în cazuri speciale, analiza de înlănțuire genetică (diagnosticul/testarea
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
pentru a identifica chiști. Fiind rapidă, neinvazivă și ieftină, ultrasonografia a devenit tehnica de screening preferată pentru diagnosticul inițial de ADPKD. Din păcate, este dependentă în mare măsură de calitățile operatorului și nu pune diagnosticul la 2-10% din pacienții cu chiști (puțini și mici) (5, 17). Tomografia axială computerizată (CT) este puțin mai sensibilă decât ultrasonografia, dar implică expunerea pacienților la substanțe de radiocontrast și la radiații, este mai costisitoare și mai dificilă (în special la copii, necesitând anestezie pentru un
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
fi superioară CT, dar este mai scumpă (12). Diagnosticul se bazează, în esență, pe ecografie (mai rar UIV sau CT). Până în jurul anilor 1991, criteriile standard de diagnostic cereau implicarea bilaterală a rinichilor cu un număr minim total de 3 chiști. Aceste criterii sunt considerate astăzi prea restrictive pentru copii/adolescenți și prea laxe pentru pacienții vârstnici (care pot avea chiști simpli multipli). După Ravine et al. (1994), criteriile de diagnostic trebuie adaptate în funcție de vârstă, pentru a reduce la minim proporția
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Până în jurul anilor 1991, criteriile standard de diagnostic cereau implicarea bilaterală a rinichilor cu un număr minim total de 3 chiști. Aceste criterii sunt considerate astăzi prea restrictive pentru copii/adolescenți și prea laxe pentru pacienții vârstnici (care pot avea chiști simpli multipli). După Ravine et al. (1994), criteriile de diagnostic trebuie adaptate în funcție de vârstă, pentru a reduce la minim proporția rezultatelor fals negative sau fals pozitive. Sub 30 de ani pentru diagnosticul ADPKD este suficientă prezența a cel puțin doi
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
pentru a reduce la minim proporția rezultatelor fals negative sau fals pozitive. Sub 30 de ani pentru diagnosticul ADPKD este suficientă prezența a cel puțin doi chiști, unilateral (!) sau bilateral. între 30-59 de ani se cere prezența a minimum doi chiști în fiecare rinichi, iar peste 60 de ani cel puțin 4 chiști în fiecare rinichi. Subliniem din nou că anamneza familială, rinichii măriți și prezența unor manifestări extrarenale sunt argumente suplimentare de diagnostic. Spre exemplu, la pacienții cu IRC avansată
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Sub 30 de ani pentru diagnosticul ADPKD este suficientă prezența a cel puțin doi chiști, unilateral (!) sau bilateral. între 30-59 de ani se cere prezența a minimum doi chiști în fiecare rinichi, iar peste 60 de ani cel puțin 4 chiști în fiecare rinichi. Subliniem din nou că anamneza familială, rinichii măriți și prezența unor manifestări extrarenale sunt argumente suplimentare de diagnostic. Spre exemplu, la pacienții cu IRC avansată pot apărea chiști multipli dobândiți; această situație este ușor de diferențiat de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
manifestări (de ex., hipertensiune arterială) ce precedă vizualizarea imagistică de rutină a chiștilor renali. în aceste cazuri, se poate recurge la analizele de înlănțuire genică. 1. Puterea de rezoluție a ultrasonografiei este mai mare ca a urografiei, permițând evidențierea unor chiști de 0,5 cm. Analizele de înlănțuire permit studiul transmisiei genei mutante PKD1 situată pe brațul scurt al cromosomului 16 prin cercetarea distribuției unor markeri ADN polimorfici ce se află în vecinătatea genei și se transmit (moștenesc) împreună cu aceasta (10
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
sunt indemni. A) DIAGNOSTICUL POZITIV Diagnosticul de ADKD este de obicei ușor la adult: ecografia evidențiază rinichi mari, bilaterali, cu chiști multipli de diferite dimensiuni, situați în cortex sau medulară. Dacă boala se asociază cu un istoric familial pozitiv și chiști hepatici, atunci diagnosticul de ADKD este cert. Dificultăți pot apare: la tineri cu risc de boală, dar fără manifestări renale sau extrarenale; în formele cu implicare renală asincronă sau asimetrică; în cazurile în care anamneza familială este incertă sau negativă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
persoane normale, mai ales odată cu creșterea în vârstă (1,7% între 30 și 49 ani; 11,5% între 50 și 70 ani și 22,1% peste 70 ani). Diagnosticul diferențial cu ADKD se pune în două situații: la tineri cu chiști puțini sau la vârstnici cu chiști simpli multipli. De obicei, rinichii nu sunt mari, iar chiștii sunt largi, fără chiști adiacenți mai mici. Boala chistică renală câștigată apare la pacienți cu IRC aflați în dializă; aspectul rinichilor (mici spre normali
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
în vârstă (1,7% între 30 și 49 ani; 11,5% între 50 și 70 ani și 22,1% peste 70 ani). Diagnosticul diferențial cu ADKD se pune în două situații: la tineri cu chiști puțini sau la vârstnici cu chiști simpli multipli. De obicei, rinichii nu sunt mari, iar chiștii sunt largi, fără chiști adiacenți mai mici. Boala chistică renală câștigată apare la pacienți cu IRC aflați în dializă; aspectul rinichilor (mici spre normali), manifestările clinice și datele familiale pot
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
70 ani și 22,1% peste 70 ani). Diagnosticul diferențial cu ADKD se pune în două situații: la tineri cu chiști puțini sau la vârstnici cu chiști simpli multipli. De obicei, rinichii nu sunt mari, iar chiștii sunt largi, fără chiști adiacenți mai mici. Boala chistică renală câștigată apare la pacienți cu IRC aflați în dializă; aspectul rinichilor (mici spre normali), manifestările clinice și datele familiale pot face diagnosticul diferențial cu ADKD. O situație asemănătoare o produce depleția cronică de potasiu
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
evitând expunerea pacientului la substanțe de contrast și radiații și permițând examinarea concomitentă a ficatului și pancreasului (3, 8). Sensibilitatea ei este remarcabilă, deoarece la circa 85% din pacenții sub 30 de ani care au gena PKD1 pot fi detectați chiști renali prin ecografie (15). Ultrasonografia este astăzi tehnica de screening preferată de majoritatea nefrologilor, deoarece este rapidă, non-invazivă și ieftină (2). Ca dezavantaje, vom sublinia o sensibilitate inferioară CT sau RMN și faptul că rezultatul depinde de calitățile aparatului, de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
care pot ajuta la stabilirea diagnosticului pozitiv și diferențial; ele pot fi obținute prin următoarele întrebări: chiștii renali sunt unilaterali sau bilaterali ? mărimea rinichilor este normală, mai mică sau mai mare? chiștii afectează atât corticala, cât și medulara renală? există chiști în sinusul renal sau țesutul perinefretic? chiștii sunt uniform distribuiți în rinichi sau sunt localizați într-o anumită parte a rinichilor? care este statusul funcțional al rinichilor? există chiști cu semne de hemoragie sau calcificare? rinichii chistici prezintă în plus
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
mai mare? chiștii afectează atât corticala, cât și medulara renală? există chiști în sinusul renal sau țesutul perinefretic? chiștii sunt uniform distribuiți în rinichi sau sunt localizați într-o anumită parte a rinichilor? care este statusul funcțional al rinichilor? există chiști cu semne de hemoragie sau calcificare? rinichii chistici prezintă în plus și mase solide ? există chiști în alte organe, în special ficat, pancreas, splină? Datele radiografice trebuie interpretate în contextul informațiilor privind vârsta pacientului, istoricul familial, simptomele, datele clinice și
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
se dezvoltă pe conturul extern organic, este dificilă afirmarea ecografică a apartenenței de organ. Diagnosticul ecografic pozitiv de ADPKD se bazează pe criteriile stabilite de Ravine et al. (1994), în funcție de vârsta persoanei examinate: până la 59 de ani cel puțin doi chiști în fiecare rinichi; după 60 de ani cel puțin patru chiști în fiecare rinichi (13). O situație specială o au rudele tinere (sub 30 de ani) aparent sănătoase ale bolnavilor cu ADPKD, care au un risc de 50% de a
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
tinere (sub 30 de ani) aparent sănătoase ale bolnavilor cu ADPKD, care au un risc de 50% de a moșteni gena 139DIAGNOSTICUL BOLII POLICHISTICE RENALE AUTOSOMAL DOMINANTE mutantă; în acest caz, diagnosticul se poate afirma dacă există cel puțin doi chiști renali (unilateral sau bilateral). Aceste criterii sunt valabile pentru formele PKD1; în cazurile, mai puține, în care boala este produsă de mutația genei PKD2, în care chiștii se dezvoltă mai târziu, nu există încă criterii ferme (16). Diagnostic ecografic diferențial
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]