196 matches
-
bagaje se bulbucaseră de teroare. Stăpânii acelor ochii, cele patru bagaje, fugiră mâncând pământul, încercînd să scape în direcția contrară. În cinci metri însă, vuietul de pași îi ajunse. Îi încălecă. Îi strivi de asfalt ca pe o mână de chiștoace fumegânde. Îi mână înapoi însiropați în propriul lor sânge. Obligîndu-i ca, lipindu-se de bara din spate a taximetrului și alcătuind un soi de piramidă sportivă, să-și prăvale făpturile, primii doi (Fiorosul Marcel și Gabi cel Norocos) în prăpastia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
duruse burta, i se revărsase febra musculară până în cel mai neînsemnat mădular și-acum sforăia. Le trebuiră mai bine de cinci minute pentru a-i desprinde, ca pe-o bandă adezivă, din asfalt, obrazul ciuruit de mici schije de smoală, chiștoace de țigări, nisip. Îl încărcară, ca pe-un covor rulat de sufragerie. Și-l transportară, pe umeri, ca pe un trofeu, până în hoceagul lor din Radu Calomfirescu. 400 DANIEL BĂNULESCU Primul asalt al potopului, cu bobul mărunt și rotunjit ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fetele lui Chirică le treceau nădușelile. Își potriveau părul spălăcit, căzut pe ochi, și se uitau în toate părțile. - Spune, nene Oprică, se îndesa Petre, strângând ciorapul cu bile la piept. - Vă spun, da ce-mi dați? - Io ți-adun chiștoace! - Io fur bani de la mama... - Io ți-aduc țuică... - Bine, se învoia ăl mare. Întâi u jura pe toți: - Să moară mă-ta, Petre, că nu spui la nimeni? -Să moară! - Să moară mă-ta, Naie? - Să moară! Și se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
știa s-o țină, chit că-l picai cu ceară. Dar copiilor putea să le spună. Ce știau ei? Și, pe urmă, era rost de țuică, de câte... Lăsa să treacă o vreme. Ceilalți, numai ochi. - Băi, și mi-adunați chiștoace? Și mi-aduceți bani și țuică? 122 -Aducem. - Bine. Atunci bateți laba cu geambașul! Prin apă veneau racii la mortăciune. Îi auzeau cum se înfig în carnea putrezită. - Sânt niște huidume de te fărîmă! Fugiți de la armată, dizertori... Se strângea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ceilalți trebuiau să audă când le venea rândul. Am intrat în micul biroul al directorului de scenă ca să-mi fac niște cafea. Era plin de cutii de băutură, pahare cu bere stătută, scrumiere pline de coji de banane și de chiștoace și grămezi de hârtii care păreau a fi importante. În aer plutea miros de chimicale, Lysol și soluție de curățat covoarele, în strânsă competiție cu fumul de țigară. Nu mai văzusem biroul într-o așa dezordine. — Dumnezeule, ce jeg, scânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
purta discuții mondene, cunoștea intimitățile figurilor proeminente ale urbei, cînd vorbea despre ele le spunea familiar pe numele mic, scria și versuri, publica În fiecare an cîte o carte. Scrumiera s-a umplut. O deșert la gunoi. Nu suport mirosul chiștoacelor. Și cînd te gîndești că fumez de la șaisprezece ani. De ce n-am putut să pătrund În lumea bună? Pe mine nu m-au curtat niciodată bărbații cu situație, În schimb aveam mare trecere În rîndurile Lumpenproletariatului. Flăcăii oacheși de pe basculantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
glasul televizorul merge fără sonor Niki Bârsan are totdeauna lucruri interesante de povestit să nu-l deranjăm. Doamna E. aduce cafeaua. Ți-ai luat medicamentele? Da. Du-te să te speli pe mîini și curăță-ți unghiile. Iar ai fumat chiștoace. Domnul D. se face că nu aude. Trebuie să plătim Întreținerea, spune după o pauză. Apoi: Ai Închis aragazul? Și robinetul de la chiuvetă? Acum se face ea că nu aude. Își sorb În liniște cafeaua. În după-amiaza aceea seducătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din nou În locul de unde am plecat. Muncitorii nu mai sînt acolo. Mă apropii de fereastra spartă. Nu e nimeni Înăuntru. Văd un birou jupuit pe care se află un telefon, un teanc de hîrtii În neorînduială, o scrumieră cu cîteva chiștoace În ea. LÎngă pereți bănci lungi de lemn negeluit, pe un suport metalic, vopsit În verde, un televizor Diamant cu butoanele scoase. În colț un dulap Închis cu lacăt, deasupra lui două cești de cafea, o savonieră goală, un sertar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o sugea și Îl Îngrijea când era bolnav; Christiane era importantă. În același moment, știu că nu-și va mai revedea fiul niciodată. Patrice, fiul Christianei, lăsase apartamentul Într-un hal fără hal: bucăți de pizza strivite, cutii de Coca-Cola, chiștoace Împrăștiate pe parchetul ars pe alocuri. Ea șovăi un moment, vru să se ducă la un hotel; apoi se hotărî să facă curat, s-o ia de la capăt. Noyon era un oraș murdar, anost și periculos; Christiane Își făcu obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
toate țările făcuseră deversări ilegale, ascunzând gunoiul nu sub preș, ci pe Tit. Mai ales partea de nord-vest, aflată aproape de ruși, e plină de sticle goale de vodcă, În urma chefurilor organizate la sfârșit de săptămână. Peste tot sunt munți de chiștoace, meșe, tone de deșeuri atomice și de steril, mașini abandonate, blănuri sintetice, cutii de lapte, prezervative, seringi, vapoare, vagoane de tren ruginite, tabele de marcaj care Încă arată scorul, portofele golite de bani, cabine de duș, capace de canal, un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
parfumul Givenchy. - Ia d’ aici. - Să-ț dea ’mnezău sănătate la familie, inginerule! Odată târgul încheiat, țiganul obez strânse taraba și dispăru în mulțimea care se dădea la o parte cu respect din fața casetofonului cu vocea bărbătească. Ceilalți doi aruncară chiștoacele în mijlocul aleii, traseră un scuipat pe zidul magazinului din față și se topiră în chioșc. L III Sabina s-a mutat la mine. Cum mă știam un tip tandru și casnic, mi-am zis că nu vor fi probleme deosebite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-l pierduse-n război, nu ca mine, după aproximativ o lună nimeni n-a mai vrut să-mi acorde vreun credit, un respiro, sau măcar o țigară, și erau oameni pe care-i cunoșteam de mult, fumam acum propriile-mi chiștoace pescuite din gunoi pentru că soția mea refuza să mai ducă gunoiul, și, În cele din urmă, au izbucnit, inițial temperat, ultragiile, un șofer, de exemplu, m-a scuipat din mașină, ai luat premiu, bă, nenorocitule, și tot un pîrlit ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Matei: Nu... În biserică... (toți rămîn încremeniți) În holul bisericii... Octav:...Da eu zic că mai bine-ar fi în altar...! Matei:...În occident se dau concerte în biserici... Urlă și se zbănțuie ăia... și dimineața popii adună de peste tot chiștoace, sutiene și seringi folosite... Ei și? Octav: Bani să iasă. Matei: Da, băiețică. Numai că nu prea ies. Asta-i! C-au pus ăștia niște impozite de ne-ndoaie. Octav: Te pomenești că ești nemulțumit...! Matei: Păi sînt. Că ăia
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și vieții lui. N-avem prea multă vreme, spusese ea puțin după aceea. Faulques avea să-și aducă aminte de vorbele ei În ani anii care urmaseră, așa cum și le amintea În seara aceea, În mirosul răspândit În jur de chiștoacele lui Ivo Markovic, stând neclintit În fața frescei a cărei cauză directă era Olvido. N-avem prea multă vreme. Ea o spusese Întâmplător, cu un zâmbet vag pe buze, chiar În noaptea zilei când se cunoscuseră. O zi lungă, plăcută, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
teritoriu ostil, Îi spunea să aibă grijă unde punea piciorul. S-a uitat iar În jur, atent la semnele de primejdie. Era aproape - chiar Markovic Îl avertizase cu o zi Înainte - de linia Întunecată. În turn mirosea a tutun. A chiștoace stinse. Era ciudat, fiindcă ferestrele erau deschise, iar Faulques golise, Înainte de plecare, borcanul de muștar pe care vizitatorul său Îl folosea drept scrumieră. De asta era sigur, a hotărât perplex, zărind În el resturile a trei țigări. A adulmecat și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fiindcă ferestrele erau deschise, iar Faulques golise, Înainte de plecare, borcanul de muștar pe care vizitatorul său Îl folosea drept scrumieră. De asta era sigur, a hotărât perplex, zărind În el resturile a trei țigări. A adulmecat și s-a Încruntat. Chiștoace recente. Alarma i s-a intensificat În creier. S-a mișcat cu grijă, molcom, de parcă Markovic ar fi putut să se ascundă acolo. N-avea sens, s-a gândit, urcând alertat pe scara În spirală. Nu era stilul lui. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Paradoxurile vieții. Plângea fiindcă Îi era teamă că aveau să mă omoare, și de murit a murit ea. Cu copilul. Iar eu sunt aici. Markovic a repetat gânditor „iar eu sunt aici,” și a rămas cu ochii la cele trei chiștoace puse de Faulques pe masă. A stat așa un moment, absorbit, apoi și-a atins nasul. E adevărat, a spus. Mi-am luat libertatea să vin azi-dimineață, când ai coborât În sat. Voiam să arunc o privire. Am stat o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
zborul Între uscat și faleza unde marea era liniștită, iar vuietul pietrelor duse de resacă murise. Abia atunci Faulques s-a uitat În fine spre locul unde stătea Ivo Markovic și n-a văzut decât o jumătate de duzină de chiștoace zdrobite pe jos. Pictorul de război a rămas multă vreme pe jos, fără să-și schimbe poziția, până când discul roșu al soarelui a depășit linia mării, lângă Insula Spânzuraților, și primele lui raze orizontale i-au Încălzit pielea, făcându-l
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
țigară. În timpul seminarului de o zi am făcut patru pauze Ă plus cea de prânz. După ce s-a terminat seminarul, mi-am luat materialele și am plecat. În timp ce ieșeam, am rămas uluit să văd mai mult de o sută de chiștoace aruncate pe tot trotuarul și pe peluză. Știu câte erau pentru că le-am strâns chiar eu. Obsedatul de curățenie! Înainte să vă Închipuiți că am cine știe ce obsesie pentru curățenie, am să vă spun de ce m-am străduit să curăț mizeria
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
că nu. Eram de părere că n-ar fi tocmai bine pentru reputația spitalului dacă aș fi recunoscut cine o făcuse. Dumneavoastră ați vrea să primiți Îngrijiri medicale de la o organizație care Își bate joc de mediul Înconjurător? Am cules chiștoacele cu scopul de păstra renumele clientului meu. Oare mediul fizic al unei afaceri are vreo importanță pentru felul În care suntem percepuți? Nu demult, ședeam Într-un avion lângă cineva care a găsit firmituri de pâine pe măsuța din fața lui
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Matei: Nu... În biserică... (toți rămîn încremeniți) În holul bisericii... Octav: ...Da eu zic că mai bine-ar fi în altar...! Matei: ...În occident se dau concerte în biserici... Urlă și se zbănțuie ăia... și dimineața popii adună de peste tot chiștoace, sutiene și seringi folosite... Ei și? Octav: Bani să iasă. Matei: Da, băiețică. Numai că nu prea ies. Asta-i! C-au pus ăștia niște impozite de ne-ndoaie. Octav: Te pomenești că ești nemulțumit...! Matei: Păi sînt. Că ăia
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]