195 matches
-
discuții cu doctorii care intrau în saloane la noi, și făceam șuetă anticomunistă, bineînțeles. Era un colectiv foarte apropiat și strâns. Ne-a ajutau cu tot ce puteau și ei. Aicea fumam între noi... Inconștiență... Prieteni de-ai noștri fumau chiștoacele printre uși, de la hepatici... Îți dai seama, că puteai să iei hepatită oricând? Dar nu s-a întâmplat... La viața de acolo, pot să spun, erai oricând expus să te îmbolnăvești... Erau situații când ți-era sete și n-aveai
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
acest timp, se presupune că te distrezi, că ești relaxat. Oricât de puțin i-ar chinui lipsa de nicotină, toți fumătorii vor fuma țigară de la țigară în timpul jocului de cărți - chiar și fumătorii ocazionali. Scrumierele se vor umple imediat de chiștoace. Deasupra jucătorilor va pluti un fum să-l tai cu cuțitul. Presupunând că l-ai bate pe umăr pe oricare din fumătorii prezenți și l-ai întreba dacă savurează țigara, răspunsul ar fi: „îți bați joc de mine?!" Se întâmplă
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
cumplit i-o inoculează fumătorului. Țigările nu te ajută când ești în societate - dimpotrivă. Nu e nici o bucurie să te străduiești să ții paharul într-o mână și țigara în cealaltă, să te ocupi de scrumieră și să faci dispărute chiștoacele, să nu sufli fumul în nasul persoanei cu care stai de vorbă, să te întrebi dacă ceilalți îți simt mirosul gurii sau îți observă dinții pătați. Nu numai că nu renunți la nimic, dar ai de câștigat lucruri minunate. Când
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
în casa unui prieten sau a unui necunoscut și să-și scoată cu nonșalanță pachetul de țigări. în ziua de azi, când pășește într-o casă, bietul fumător va inspecta locul, căutând cu disperare o scrumieră în care să fie chiștoace. Dacă nu există scrumieră, va încerca de obicei să amâne momentul țigării, iar dacă nu poate va cere permisiunea gazdelor, riscând să i se răspundă: „Fumează dacă vrei neapărat" sau „Te rugăm să n-o faci, mirosul nu se duce
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
fuma, pe urmă furișatul în garaj ca să trag niște fumuri, cele zece minute de tremurat în frig, întrebându-mă ce plăcere e asta. Frica de a fi prins asupra faptei. O să descopere nevastă-mea unde am ascuns țigările, bricheta și chiștoacele? Ușurarea de a reveni în casă fără să fi fost descoperit, apoi teama că va simți mirosul țigării în respirația și în hainele mele. Cu cât riscam mai mult - certitudinea că mai devreme sau mai târziu mă va descoperi. Umilința
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
valijoara șic și s-a uns cu o cremă specială. N-au trecut douăzeci de secunde și i-au crescut o pereche de aripi mari, de toată frumusețea. Apoi s-a urcat pe pervazul ferestrei cu atenție, ferindu-se de chiștoacele strivite unul lângă altul, și și-a luat zborul către planeta sa îndepărtată. Bineînțeles, și-a luat și valijoara cu ea. Și-o fi pus-o pe sub vreo aripă pe undeva. Simțeam nevoia să râd. Să-i strivesc amintirea. Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
capete câteva kilograme de povidlă; țin minte că mă uitam foarte atent la mișcarea șodurilor ei în timpul muncii destul de obositoare...Ă Da, povidlă! Cred că așa se spune în Basarabia la magiun. Tata nu fuma. Eu am fumat prima dată chiștoace umede, culese chiar din closetul infernal al haltei din Belcești. M-a prins un unchi de al meu, tinerel, frate vitreg (se pare!Ă de-al mamei, și m-a spus... A fost prima bătaie cu cureaua aplicată de taică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
bunăstare dar mai puțină libertate de acțiune, deci plictiseală (nu ?). La Paris am văzut aspiratoare de praf și gunoaie de pe stradă care semănau cu o roabă cocoșată. La Londra probabil că nu e nevoie pentru că nu e praf, iar pentru chiștoacele aruncate pe stradă (pe nevăzute) personalul are un fel de baston cu clește la capăt cu care îl ia când îl vede (la noi cândva erau cuie în vârful bastonului...). O dată pe săptămână, pe o stradă anume, e târgul de
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
maldărul lui de bulendre pe care le păzea cu sfințenie. Dacă se întîmpla să rătăcească vreuna, își pierdea clienții. Nu-i rămînea decît să se mulțumească cu castronul zilnic și să fumeze penale îngrozitor de puturoase, țigări răsucite în ziar din chiștoacele aruncate de alții sau făcute din paiele scoase din saltele."122 Această clasă socială a sclavilor nu este uniformă precum s-ar putea crede. Ea este, la rîndul ei, structurată puternic. Principalul criteriu este cel al excluderii, al repulsiei: față de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
se află ceva la școală iese mare tam-tam-se cheamă părinții, careu, scăderea notei la purtare dar fără finalitate. (elev, 17 ani, liceu vocațional). Mă feresc că, dacă mă vede diriginta, mă pune să fac muncă în folosul comunității, să strâng chiștoace de pe jos (elev, 17 ani, liceu tehnic). Exmatriculați, ca mine, sau mutați la altă școală și au rezolvat problema, dar la școală tot se fumează. (elev, 19 ani, grup școlar). Profesorii nu-ți fac nimic. Mai rău cu gardienii că
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
nedorind să fie închisă, pusă la iesle... deși odată ajunsă acolo, începea să rumege lent, meditativ, fânul proaspăt... O înjurau, strecurând propuneri licențioase, chiar pe Profira care râdea larg, cu dinții albi, cu strungăreață, scăldați de o salivă abundentă... Înjurau chiștoacele de țigări „Plugare“, lățite în câte un scuipat gros, măturându-le, ca să fie pietrișul curat în fața haltei prin care treceau doar marfare și, arareori, trenuri mixte, staționând un minut... (Iar taică-meu, cu chipiu țanțoș, cu uniformă cu nasturi lucitori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
metri oprim în dreptul bisericii care era față în față cu cabana Gărâna. Cabana era o clădire veche, solidă, cu o terasă în față îngrădită cu jardiniere confecționate din tablă, cu suport de fier forjat, vopsite în albastru. Rugina și câteva chiștoace țineau loc de imaginarele flori, care ar fi trebuit să ne îmbete de mirosul lor. La parter era barul, mesele erau deja aranjate, lipite cap la cap, acoperite cu fețe de masă alb cu roșu. Totul era aranjat cu grijă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
preajmă, că până la „Știrile de la ora 5“ Popa nici nu mai intra în casă. „Îi iese ceva pentru asta - ziceau invidioși oamenii -, că prea-și dă silința“. Pensionarul lucra ca un apucat. Când termina cu pungile, sticlele de plastic și chiștoacele, se rezema în bastonul cu un cui în capăt, pe care și-l confecționase singur, și se uita lung după trecători. Cum azvârlea unul un ambalaj de bomboane sau un pachet de țigări gol, cum sărea ca ars și-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din noapte. Europa micilor afaceri, a micului bacșiș (Bă, copii, dacă nu dați câte 5 euro de căciulă, vă caută vameșii ăia și-n cur, spune șoferul cu o voce paternă) indispensabil trecerii oricărei frontiere de la Est de Viena. Europa chiștoacelor de țigări din vama Nădlac, de toate culorile, proveniențele și aromele, strivite îndelung sub talpa pantofului de călători arși de dorul de casă. Am impresia că toate aceste lucruri pot fi transformate, fără prea mult efort, în poezie. Realitatea nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
colțuri, vedeam că sergentul de serviciu nu-i dă raportul comandantului de companie, iar a doua zi dimineața aduceam comandantul de companie: "Măi, dă-i tu raportul lui, dacă nu ești în stare să-l primești de la el!" Sau, găseam chiștoace pe jos și înșiram cadrele pe-un rând: Puneți mâna și le culegeți voi dacă nu sunteți în stare să vă puneți subordonații să le strângă!" S. B.: Asta da, știu că mai făceați, căci au ajuns și la noi
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
culegeți voi dacă nu sunteți în stare să vă puneți subordonații să le strângă!" S. B.: Asta da, știu că mai făceați, căci au ajuns și la noi poveștile: Ați văzut ce-a făcut Mureșan? A pus cadrele să culeagă chiștoace". De asta îmi amintesc. Râdeau și cadrele noastre dar cu reținere, ca să nu strice autoritatea colegilor lor în fața noastră. M. M.: Ce să le fac dacă ei n-au fost în stare să-și pună subordonații? Era o chestiune normală
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
umbli, să scrii, să ai creion sau stilou; n-aveai voie să coși, să ai ac... Ce, ăstea-s povești! Dar bineînțeles se mai găsea la noi câte un bețișor, câte un ac, că Întotdeauna eram prevăzători. Și care mai aveau chiștoace, aveam „neagra” ascunsă la lumina de deasupra ușii și băgată de dedesubt așa... Ce era „neagra”? Un nasture cu ață, cu care poate te jucai când erai copil. Se Învârtește nasturul și aveam o cârpă și o pietricică pe care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la discuții cu doctorii care intrau În saloane la noi și făceam șuetă anticomunistă, bineînțeles. Era un colectiv foarte apropiat și strâns. Ne ajutau cu tot ce puteau și ei. Aicea fumam Între noi... Inconștiență... Prieteni de-ai noștri fumau chiștoacele printre uși, de la hepatici... Îți dai seama, că puteai să iei hepatită oricând? Dar nu s-a Întâmplat... La viața de acolo, pot să spun, erai oricând expus să te Îmbolnăvești... Erau situații când ți-era sete și n-aveai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tarabe. Dar tot așa cum apăreau, dispăreau cam tot simultan, astfel încât nu aveai timp să faci cel mult două cozi și gata. A fost, dar s-a isprăvit Mâine, altă coadă, altă distracție. Trec peste descrierea plajei, prost curățată, plină de chiștoace și de capace de sticle de bere în care ți puteai tăia tălpile, lucru remarcat doar de străini, românii fiind obișnuiți cu murdăria orientală și cu aspectul destul de primitiv al WC-urilor. Mă voi opri numai asupra altor aspecte pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dădu un brînci lungindu-l la loc pe ciment, și Claudiu zvîrcolindu-se prin praf ca lovit de o criză de epilepsie, și Ierusalim încălecîndu-l și Claudiu aruncîndu-se peste ei. Se tăvăliră preț de un minut printre hanoracele lor dimpreună cu chiștoace, cutii de bere și șervețele, înjurîndu-se și scuipîndu-se, maimuțărindu-se. Cînd se opriră să-și tragă sufletul, văzură că cineva se uita la ei cu niște ochi înlăcrimați de timiditate. Un omuleț grăsuț, cu plete cărunte, linse pe creștet și
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]