311 matches
-
Institutorul s-a mutat între timp în Capitală, cu familia. 408 Doamna Maria-Luiza Ungureanu a ținut o comunicare la Casa de Cultură „Mihai Eminescu” din Sectorul II, în cadrul unui cenaclu literar, din care făcea parte - între alții - și prof. I. C. Chițimia. 409 Din circa opt dosare masive în manuscris, încredințate de V. G. popa doamnei Ungureanu pentru publicare, profesoara a făcut o selecție judicioasă, rezultând un volum de 876 pagini, apărut în 1983 la Editura „Minerva”, cu titlul: Folclor din „Țara
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
neogreacă și o conferință de bibliologie (încredințată lui N. Georgescu-Tistu) și, cu deosebire, a știut să „proiecteze” mersul cercetărilor prin pregătirea unor specialiști cărora zonele culturale aflate în relații esențiale cu cea românească să le devină familiare. Astfel, I. C. Chițimia va fi trimis în Polonia și în Italia, Emil Turdeanu va merge la Sofia și la Paris, Dan Simonescu va studia la Atena, iar Ion C. Cazan la Praga. Numele acestor tineri, pe atunci, studioși (membri ai Societății studenților în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
Câțiva dintre colaboratori, îndrumați cu pricepere și devotament, vor fi chemați să materializeze o altă inițiativă a profesorului: publicarea în colecția „Texte de literatură veche românească”, susținută de Casa Școalelor, a unor ediții prețuite și astăzi; în 1942, I. C. Chițimia tipărește Cronica lui Ștefan cel Mare. Versiunea germană a lui Schedel, iar Dan Simonescu, Legenda lui Afrodițian Persul, pe când, în 1944, Al. Rosetti scoate remarcabila sa contribuție Scrisori românești din arhivele Bistriței (1592-1638), C. însuși pregătind pentru imprimare Răspunsul împotriva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
cu Dan Simonescu). Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IX, 436-440, X, 147-148, 242-246, 313-314; Șerban Cioculescu, O nouă istorie a literaturii noastre vechi, RFR, 1940, 9; Călinescu, Ist. lit. (1941), 831; Dan Simonescu, N. Cartojan (1888-1944), RIR, fasc. II, 1945; I. C. Chițimia, N. Cartojan, RITL, 1966, 3; Papadima, Scriitorii, 33-35; Chițimia, Probleme, 351-363; Piru, Varia, I, 306-308; Bucur, Istoriografia, 443; Felix Karlinger, Der Beitrag zur Erforschung der „Cărțile populare”, RITL, 1983, 3; Emil Turdeanu, Laetiția Turdeanu Cartojan, Studii și articole literare, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
X, 147-148, 242-246, 313-314; Șerban Cioculescu, O nouă istorie a literaturii noastre vechi, RFR, 1940, 9; Călinescu, Ist. lit. (1941), 831; Dan Simonescu, N. Cartojan (1888-1944), RIR, fasc. II, 1945; I. C. Chițimia, N. Cartojan, RITL, 1966, 3; Papadima, Scriitorii, 33-35; Chițimia, Probleme, 351-363; Piru, Varia, I, 306-308; Bucur, Istoriografia, 443; Felix Karlinger, Der Beitrag zur Erforschung der „Cărțile populare”, RITL, 1983, 3; Emil Turdeanu, Laetiția Turdeanu Cartojan, Studii și articole literare, București, 1995, 235-248; Emil Turdeanu, În amintirea lui N. Cartojan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
românească, București, 1966; D. Caracostea, Poezia tradițională românească, București, îngr. D. Șandru, pref. Ov. Bârlea, I-II, București, 1969; Gh. Vrabie, Folclorul. Obiect, principii, metodă, categorii, București, 1970, 300-324; Gh. Pavelescu, Studii și cercetări de folclor, București, 1971, 218-282; I. C. Chițimia, Folclorul românesc în perspectivă comparată, București, 1971, 77-139; Ion Taloș, Meșterul Manole, I-II, București, 1973-1997; Semiotica folclorului, îngr. Solomon Marcus, București, 1975, 25-49; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 278-320; Dicț. lit. 1900, 71-73; Mircea Eliade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
grație lui Olgierd Górka, la Cracovia, la începutul anilor ’30 ai secolului trecut, apoi la București, tradus de Irmertrand Briebrecher și Emil Biedrzycki, spre mijlocul deceniului al patrulea; alte ediții ale cronicii apar în următorul interval sub semnătura lui I.C. Chițimia și, respectiv, P.P. Panaitescu. Legat de autor și destinația acestei cronici, s-au formulat și mai persistă opinii divergente. E îndeobște acceptat că redactarea s-a făcut la Curtea din Suceava și că ar aparține unui sas, fidel al voievodului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286525_a_287854]
-
din Suceava și că ar aparține unui sas, fidel al voievodului, cunoscător al analisticii de cancelarie, din care s-ar fi inspirat în parte. Górka forța, în treacăt, identificarea anonimului redactor cu Hermann (Hărman), pârcălab de Cetatea Albă, în timp ce I.C. Chițimia va pleda pentru prezența unui interpolator (polon) și existența unui intermediar latin. Se mai consideră că, la începutul veacului al XVI-lea, scrierea ar fi servit drept carte de recomandare solilor Ulrich și Antonie, trimiși în Occident în căutarea unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286525_a_287854]
-
Ungurească”. Ediții: Cronica scrisă pe scurt a lui Ștefan, din mila lui Dumnezeu voievod al Țărilor Moldovei și Valahiei, tr. Irmertraud Briebrecher și Emil Biedrzycki, în Olgierd Górka, Cronica epocei lui Ștefan cel Mare (1457-1499), București, 1937; ed. în I.C. Chițimia, Cronica lui Ștefan cel Mare. Versiunea germană a lui Schedel, București, 1942, 33-70; ed. în Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, publicate de Ion Bogdan, îngr. P.P. Panaitescu, București, 1959, 24-37. Repere bibliografice: N. Iorga, Noua cronică germană a lui Ștefan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286525_a_287854]
-
Cracovia, 1931; Cartojan, Ist.lit., I, 30-38; Ciobanu, Ist. lit. (1989), 52-63; Ivașcu, Ist. lit., I, 73-75; G. Mihăilă, Epoca lui Ștefan cel Mare, LRV,I, 26-41; Ist. lit., I, 258-264, 279; Piru, Ist. lit., I, 19-24; Panaitescu, Contribuții, 71-73, 125-153; Chițimia, Probleme, 29-89; Șt. Andreescu, Începuturile istoriografiei în Moldova, BOR, 1975, 1-2; Dicț. lit. 1900, 248-249; Velculescu, Scriere, 7-26; Sorohan, Introducere, 52-56. R.Ș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286525_a_287854]
-
Năsturel și începuturile umanismului românesc, RL, 1969, 11; [„Recapitulatio” la romanul „Varlaam și Ioasaf”] (în slavonă), publ. și tr. Dan Horia Mazilu, în Udriște Năsturel, București, 1974; [Epitaful lui Mateiaș Basarab], în Crestomație de literatură română veche, I, coordonatori I.C. Chițimia și Stela Toma, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1984, 237, în Poezia românească de la începuturi până la 1830, București, 1996, 32. Traduceri: Viața sfinților Varlaam și Ioasaf, îngr. și pref. P. V. Năsturel, București, 1904. Repere bibliografice: Iorga, Ist. Bis., I, 338
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
de istoria literaturii sud-slave. 1650-1850, București, 1936-1937; Istoria literaturii iugoslave. 1750-1820, București, 1938; Curs de istoria literaturii croate în sec. XVI-XVII, București, 1943; Istoria literaturii ruse. Din istoria literaturii sârbe, îngr. Pandele Olteanu, București, 1945. Repere bibliografice: G. Mihăilă, I.C. Chițimia, Lucia Djamo-Diaconiță, Filologia slavă la Universitatea din București, RSL, 1965; G. Mihăilă, Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești, București, 1973, 196-197; Victoria Frâncu, Lecțiile de literatură iugoslavă ale profesorului Petre Cancel, AUB, filologie, t. XXIV, 1975; Victoria Frâncu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286059_a_287388]
-
fiind spiralată, seamănă cu un fel de cochilie. Ei au presupus că acest cuvânt, cochilie, e un termen depreciativ. Și, în afară de asta, cum îmi permit eu să compar magazinul cu o tavernă ordinară? Păi, ce, așa e magazinul lor? O chițimie? Au fost extrem de surprinși că am reușit să le redau cu exactitate limbajul, reproducând unele expresii mai pitorești. Au tras concluzia că i-am înregistrat, am folosit tehnici de urmărire sofisticate. Nu au putut accepta că sunt previzibili. Că pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
D. Vatamaniuc, București, 1967 (în colaborare cu Dumitru Pop și Ion Șeuleanu); Radu Tempea, Istoria sfintei besereci a Șcheilor Brașovului, introd. edit., București, 1969 (în colaborare cu Livia Bot); Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament, coordonator I. C. Chițimia, București, 1988 (în colaborare); Nicolae Drăganu, Istoria literaturii române din Transilvania de la origini până la sfârșitul secolului al XVIII-lea - Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie dès origines à la fin du XVIII-e siècle, ed. bilingvă, pref. edit., Cluj-Napoca, 2003 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289552_a_290881]
-
traduceri din poezia de avangardă, mai ales din literatura italiană - Giuseppe Gerini, Gionello Fiumi, Fausto Salvadori, Lorenzo Stacchetti, Enrico Panazacchi -, datorate lui Pimen Constantinescu, sau din literatura neogreacă: Konstantinos Kavafis, Kostis Palamas, în versiunea lui Anton Mistakide. Alți colaboratori: I.C. Chițimia, Radu Stanca, Onisifor Ghibu, Ion Clopoțel, Victor Bilciurescu, Ion Breazu, Alexandru Lapedatu, Ion Dongorozi. M.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287870_a_289199]
-
distrusă în decembrie 1944, precum și lucrarea Dealu Mohului. Ceremonia agrară a cununii în Țara Oltului de Ion I. Ionică (1996). SCRIERI: Victor Eftimiu, București, 1999; Jean Bart (Eugeniu P. Botez). Viața și opera, București, 2001. Ediții, antologii: Cinel-cinel, pref. I. C. Chițimia, București, 1964; Ioan Slavici, Opere, VII-XIV, București, 1973-1987, Opere, I-IV, pref. Eugen Simion, București, 2001-2003; Jean Bart, Scrieri, I-II, introd. edit. București, 1974-1979; Victor Eftimiu, Opere, VI-XVIII, București, 1975-1996; Ioan Slavici interpretat de..., pref. edit., București, 1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288206_a_289535]
-
ani de la moartea lui S. Fl. Marian, REF, 1957, 3; N. Jula, Lucrări inedite ale lui S. Fl. Marian, REF, 1958, 3; Adrian Fochi, N. Al. Mironescu, Contribuții la cunoașterea vieții și operei lui S. Fl. Marian, REF, 1960, 1-2; Chițimia, Folcloriști, 159-191; Vrabie, Folcloristica, 209-215; Ist. lit., III, 835-846; Bârlea, Ist. folc., 232-244; Mihai Cărăușu, Simeon Florea Marian. Schiță biografică, „Suceava. Anuarul Muzeului Județean”, 1977, 191-203; Dicț. lit. 1900, 553-555; Alexandru Dobre, Simeon și concursurile cu premii ale Academiei Române, REF
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
lui B. Alături de Teodor Mazilu și Marin Sorescu, el cultivă în literatura română, pe urmele lui I. L. Caragiale, o formulă de teatru în care intră farsa tragică, parodia și formula teatrului ionescian (teatrul absurdului). Câteva piese (Cine sapă groapa altuia, Chițimia, Dresoarea de fantome, În căutarea sensului pierdut, Iertarea, Alibi, Boul și vițeii), lângă altele (Preșul), care întrețin comicul de situație și ironizează limbajul de lemn, au creat un stil și o tipologie. Câteodată piesele abordează teme de existență mai grave
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
ucid dresoarea, apare numaidecât o alta, cu biciul în mână și cu aceeași întrebare pe buze: „nu e nimeni aici?” Istoria se repetă. Comedia, cu multe absurdități calculate, se transformă într-o meditație despre violență și umilință în istorie. În Chițimia apare și un filosof particular, variantă balcanică a psihanalistului de profesie. El dă consultații la domiciliu și vindecă prin mijloace barbare pe indivizii ce suferă de obsesia dublului. Însă toate aceste fapte ieșite din comun (toți ironiștii au cultul faptului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
pe indivizii ce suferă de obsesia dublului. Însă toate aceste fapte ieșite din comun (toți ironiștii au cultul faptului de excepție și sunt, ca I. L. Caragiale, superstițioși) capătă, de la un punct, un sens mai adânc, parodia începe să devină parabolă. Chițimia, stimulat de un profesor escroc, lucrează la o invenție (perpetuum mobile pe calea ferată) și este vizitat noaptea de un alt Chițimia, acela căruia îi luase cu douăzeci de ani în urmă identitatea, logodnica și ideile. Consultat, filosoful crede că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
sunt, ca I. L. Caragiale, superstițioși) capătă, de la un punct, un sens mai adânc, parodia începe să devină parabolă. Chițimia, stimulat de un profesor escroc, lucrează la o invenție (perpetuum mobile pe calea ferată) și este vizitat noaptea de un alt Chițimia, acela căruia îi luase cu douăzeci de ani în urmă identitatea, logodnica și ideile. Consultat, filosoful crede că este vorba de o halucinație, apoi, când faptele se precipită, pune la cale un asasinat ce eșuează datorită unei femei energice și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
luase cu douăzeci de ani în urmă identitatea, logodnica și ideile. Consultat, filosoful crede că este vorba de o halucinație, apoi, când faptele se precipită, pune la cale un asasinat ce eșuează datorită unei femei energice și drepte, soția impostorului Chițimia I și logodnica neprihănitului Chițimia II. Femeia întinerește și pleacă de acasă cu vechiul ei logodnic, iar Chițimia I caută să-și regăsească adevărata identitate. Fantasticul este tratat într-o manieră realistă, parabola se slujește de regia unei drame obișnuite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
în urmă identitatea, logodnica și ideile. Consultat, filosoful crede că este vorba de o halucinație, apoi, când faptele se precipită, pune la cale un asasinat ce eșuează datorită unei femei energice și drepte, soția impostorului Chițimia I și logodnica neprihănitului Chițimia II. Femeia întinerește și pleacă de acasă cu vechiul ei logodnic, iar Chițimia I caută să-și regăsească adevărata identitate. Fantasticul este tratat într-o manieră realistă, parabola se slujește de regia unei drame obișnuite, însă înțelesul parabolei nu mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
o halucinație, apoi, când faptele se precipită, pune la cale un asasinat ce eșuează datorită unei femei energice și drepte, soția impostorului Chițimia I și logodnica neprihănitului Chițimia II. Femeia întinerește și pleacă de acasă cu vechiul ei logodnic, iar Chițimia I caută să-și regăsească adevărata identitate. Fantasticul este tratat într-o manieră realistă, parabola se slujește de regia unei drame obișnuite, însă înțelesul parabolei nu mai este atât de simplu. Chițimia I, impostorul decrepit, parazit (se lasă întreținut de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
pleacă de acasă cu vechiul ei logodnic, iar Chițimia I caută să-și regăsească adevărata identitate. Fantasticul este tratat într-o manieră realistă, parabola se slujește de regia unei drame obișnuite, însă înțelesul parabolei nu mai este atât de simplu. Chițimia I, impostorul decrepit, parazit (se lasă întreținut de soția lui), s-a substituit altui Chițimia (Chițimia II) cu douăzeci de ani în urmă, traficându-i apoi ideile. Chițimia II ar putea fi imaginea pură, curajoasă a unei tinereți ce a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]