213 matches
-
de la Hugo. În câteva dintre ele se auzea cum cel care sunase închidea; la ultimul, mi-am făcut curaj. Mare-mi fu dezamăgirea să-i aud vocea lui Sally. — Sam? Te-am sunat să văd cum mai ești. Pari - păreai - chicoteli, se corectă la îndemnul unei a doua persoane - păreai supărată aseară și ne întrebăm - întrebam! - și mai multe chicoteli - dacă ești bine. Mai voiam să-ți zic și de Helen. Nu-mi place fata aia deloc. Dar am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Mare-mi fu dezamăgirea să-i aud vocea lui Sally. — Sam? Te-am sunat să văd cum mai ești. Pari - păreai - chicoteli, se corectă la îndemnul unei a doua persoane - păreai supărată aseară și ne întrebăm - întrebam! - și mai multe chicoteli - dacă ești bine. Mai voiam să-ți zic și de Helen. Nu-mi place fata aia deloc. Dar am văzut-o în grădină aseară și apoi aud despre Violet, și ziceam, o, ce ciudat, așa că - ce? Aici se întrerupse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ce ciudat, așa că - ce? Aici se întrerupse o secundă. Mi-am zis! Mi-am zis că e ciudat! Te las acum că Fisher mă tot fute la cap cu gramatica. Te salută. Mesajul se termina cu o nouă cascadă de chicoteli. Am închis ușa cu șutul și, nesatisfăcută, mă gândeam la modul serios să dau cu robotul de perete. Când viață sentimentală ți-e făcută ferfeniță, trebuie să eviți cu orice preț contactele cu prietenii aflați într-o avansată stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spune chiar așa: piramidele „au formă circulară“. — Asta pentru că nu le-a văzut niciodată. Sau poate de foarte departe, și noaptea, Dumnezeu să-l ierte! Dar nu-l condamna pentru atâta lucru. Când un călător își istorisește isprăvile, devine prizonierul chicotelilor admirative ale celor ce-l ascultă. El nu mai îndrăznește atunci să spună „nu știu“ sau „n-am văzut“, de teamă că se face de râs. Există minciuni pentru care urechile sunt mai vinovate decât gura. Ne reluaserămm mersul înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
DOILEA BĂRBAT (Către cei din groapă.): Heeei! Putem lua păsările cu noi? VOCEA LUI BRUNO: N-aveți decât... VOCEA LUI GRUBI: Duceți-vă învârtindu-vă... PRIMUL BĂRBAT (Către cei din groapă.): Aveți nevoie de ceva? (Din groapă se aud râsete, chicoteli.) VOCEA LUI BRUNO: Nu. AL DOILEA BĂRBAT: Putem coborî și noi? (Apare capul lui GRUBI.) GRUBI: N-aveți ce căuta aici. Nu v-ați dat seama că n-aveți ce căuta? AL DOILEA BĂRBAT: Ziceam și eu, așa... BRUNO (Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la școală. Din cauză că nu citisem ziarele, nu știam absolut nimic despre toată povestea. La un moment dat În timpul zilei mi-am dat seama că o revistă deschisă la o anumită pagină era trecută din mână În mână, În clasă, producând chicoteli. O manevră bine sincronizată m-a pus În posesia a ceea ce s-a dovedit a fi ultimul număr al unui săptămânal ieftin ce conținea o relatare senzațională a provocării la duel lansate de tata, cu comentarii stupide asupra ofertei făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
izbăvirea unor invadatori străini - și pe deasupra germani. Aceștia pierdeau Însă războiul În vest și veneau la Ialta În vârful picioarelor, zâmbind sfioși, o armată de fantome cenușii pe care un patriot o putea ignora cu ușurință, și ignorată era, cu excepția chicotelilor provocate de apariția timidelor plăcuțe cu „Nu călcați pe iarbă“ de pe peluzele parcurilor. Două luni mai târziu, după ce au reparat frumușel instalațiile de apă din diversele vile evacuate de comisari, germanii au dispărut și ei; Albii se scurgeau dinspre răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ori pe Bumbu unde stă, să știu să-i spun taximetristului, dacă se va întâmpla să apară, la ce adresă să-l ducă. Răspundea invariabil: „Într-o casă cu un cedru la poartă. Dar nu mușcă“. După care izbucnea în chicoteli gâfâite, sughițate. Glume aiurea, așa cum îi făcuse și bietului chelner când îl tot chinuise cu nota de plată. L-am întrebat dacă are buletin. A ridicat din umeri: „La ce bun? Mă cunoaște toată lumea. Cu colonelul Pancu sunt uite-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poamă mustoasă, zemoasă. Îmi dispăruse scârba. Mă aprinsesem. Am vrut să mă retrag, să o trag peste mine, să intru cu toată setea în ea. Nu mă lăsa. Se aplecase peste mine, cufundându-mă în ea. Începuse să vorbească dezlânat, chicoteli, înjurături, alinturi, vorbe fără șir. Când n-a mai putut, a început să bolborosească scurt, de parcă clocotea un cazan imens în pântecele ei. Mi-a dat drumul, descătușându-se cu un geamăt grozav, ca un horcăit. A stat câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu înfățișare ternă. —A, da, mi-a zis. Vă referiți la asta? O felicitare, nu? O trase afară din buzunar și se uită la ea, apoi din nou la mine, cu buzele groase contorsionate în lupta lor de a reține chicotelile care bolboroseau vizibil în spatele lor. Nu numai că plicul era mototolit, ci se și umezise de la mănușa udă. Am văzut că majuscula „S“ era mânjită și difuză sub degetul mare al fetei. Pentru o clipă m-am gândit să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
șterse delicat machiajul de sub ochi, acolo unde începuse să-i curgă puțin. — Acum, redevenind serioase, iubito, cum stai cu indigestia? Ți-e mai bine azi? Mai ai probleme cu râgâitu’ și cu pârțurile alea? Asta, desigur, produse și mai multe chicoteli, iar eu n-am mai suportat. — Oh, pentru numele lui Dumnezeu! am explodat eu, ridicându-mă și ieșind din cameră, folosindu-mă de scuza unei vizite la baia de sus pentru a-mi acorda câteva minute să mă reculeg. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cinema sau o vedetă de televiziune. —Ar fi grozavă pentru Thackeray, Îmi șopti Lauren. Exact la asta mă gândeam, i-am spus pe un ton scăzut. Lauren a dat-o pur și simplu pe Salome jos de pe Shai, printre multe chicoteli și istericale. A făcut un semn către mine. —Vreau să-ți fac cunoștință cu Sylvie, prietena mea, zise Lauren. —Bună, m-a salutat Salome. Îmi place mult rochia ta. —Mersi, i-am răspuns. Trebuia să o sun pe Salome În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
da? De ce să nu pot să trec pur și simplu peste asta, să uit de chitanța care mă băgase la bănuieli? Oare asta făceau soțiile?“ În această stare mentală de totală nedumerire, mi-a ajuns la urechi un zgomot de chicoteli care venea din spatele ușii de la baie. Apoi o voce răgușită, de persoană fumătoare, șopti: Ne-am tras-o stând În picioare, În hol. Drăguțul de Nicky. Când l-am Întrebat câți ani are, mi-a spus „o să Împlinesc nouăsprezece“. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de pe canapea și rămase pe podea chicotind și râzând prostește, ca o păpușă mecanică a cărei cheiță a fost răsucită. —Sunt un geniu!!! Haahhheeeehhahhahaha! făcu ea, râzând de parcă o luase razna. — Ce vrei să spui? am Întrebat-o. —Așteaptă și ... Chicoteli... râsete... —Hahahahaha... și ai să vezi! Sunt un adevărat drăcușor! În afară de natura, În ansamblu ciudată, pe care o avea petrecerea de răzbunare a lui Salome, a mai existat ceva În noaptea aceea care m-a frapat ca fiind straniu: Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
două rugăciuni, de-a râde și de a-i spune glume dascălului de lângă el. Asta însemna că moartea era ceva bun, altfel, preotul, cel mai dezghețat la minte din toată adunarea îndoliată, nu ar fi dat tonul la zâmbete și chicoteli în preajma regretatului dispărut. Și am mai observat ceva interesant la înmormântări. Se întâmpla ca pe unii dintre cei chemați la ceruri să-i cunosc foarte bine, ca pe Vasile Potop, vecinul nostru, de la cealaltă scară a blocului. Când se îngânau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
știu... — E foarte grav, rosti domnul Prentice. Nici eu nu-mi dau seama de Întreaga gravitate a situației. Dar știu că noi toți sîntem interesați În reușita acestei vizite... Această afirmație fu Însoțită de un tremur nervos, urmat de o chicoteală. Apoi, mîngîindu-și mustața mătăsoasă, domnul Prentice continuă cu o undă de tristețe În glas: — Există, după cum bine știți, unele slăbiciuni care trebuie ascunse. Dacă nemții ar fi știut, Îndată după Dunkerque, cît de slabi eram... Avem și azi unele slăbiciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
toate femeile, În afară de-a mea. La Dijon, ca În toate orașele de provincie, sunt multe puștoaice, e mai rău ca la Paris. În anii aceia, moda devenea din ce În ce mai sexy. Era insuportabil, toate fetele alea cu mutrițele, fustițele și chicotelile lor. Ziua le vedeam la lecții, la prânz le vedeam la Penalty, barul de lângă liceu, vorbeau cu băieții; eu mă duceam acasă ca să mănânc cu nevasta. Sâmbăta după-amiază le revedeam pe străzile cu magazine, Își cumpărau cârpe și discuri. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
când ceva s-a schimbat, iar acel ceva, indiferent ce-o fi fost, ne-a trezit doar pe mine și pe Olaf. Ușa s-a Întredeschis, tăcută ca un căscat. Ceilalți dormeau. De afară, dinspre baia centrală, veneau zgomote vesele: chicoteli cristaline, mici plesnituri de prosoape, șfichiuieli ale dușurilor pe pielea udă. Am coborât din paturi și ne-am apropiat de prag, ușor aplecați nu atât de povara anilor, cât de cea a tainei Împărtășite, pe care-o simțeam a fi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mama la pian - mama e doctoriță - frații cântă la flaut sau la vioară, părinții îi iubesc ca pe ochii din cap, petrec revelionul la casa din Semmering, proviziile de care are nevoie vesela adunare sunt aduse în hohotele de râs, chicotelile și pupăturile tineretului și transportate la etaj, chestie care are de‑a face cu munca tot atât cât are de‑a face scripca cu iepurele; ce i‑ar mai plăcea și lui Hans să care poveri și mai grele, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pusese pe picioare editura și avea nevoie de titluri. O ajutam, traducând cu ea din amintitul Thoreau, din Chomsky și din alți stângiști. Traduceam benevol, cu speranța ca și ea să-l traducă la un moment dat pe Cătă. După chicotelile din pădure nu se mai Întâmplase nimic, nici nu se iviseră prilejuri, deși acum, lucrând Împreună, aș fi putut să-mi creez ocazii fără să trezesc suspiciuni. Cred că prietenul meu Cătă nu m-ar fi suspectat niciodată că vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
altei săptămâni de lucru sau necăjită sau bolnavă sau pur și simplu somnoroasă ? Pare venită de mult. Ar trebui să se apropie de ea, s-o întrebe ce i s-a întâmplat. Abia târziu, când cazanul clocotește de scrâșnete și chicoteli, deja ora zece, fierbe ziua, se aude vocea încinsă a Verei. — Manole, vino să bei și tu o dată o cafea. Să vezi ce cafea a făcut Ortansa... Dar asta se întâmplă marți, ora unsprezece și mai mult, Ortansa prepară un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-mă de râs, m-am întrebat dacă nu era fecioară din nou, iar eu urma s-o dezvirginez pentru a treia oară. S-a oprit din zbucium descumpănită. Părea că nu pricepe nimic. A început să se pipăie, iritată de chicotelile mele. - Aaa! De asta nu mergea: am uita să-mi scot dress-ul. S-a ridicat în picioare, și-a dat jos ciorapii de mătase cu chilot. Imediat a sărit pe mine și am penetrat-o. Mă călărea într-un ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se face să te prefaci că n-ai auzit. — Da, și are și bani să cumpere benzină, continuă omul pe același ton neutru de mai Înainte. Urmează apoi o lungă tăcere În stația de autobuz. Ea e tulburată numai de chicotelile fetițelor care se joacă cu iepurele alb și de smiorcăitul lui Todirică agățat de poala bătrânei cu care a venit. Tulburată apoi, iarăși, de zgomotul Fiatului care trece, cu popa la volan și alți doi tipi cam de vârsta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
hotelului N. era Încă destul de compozită și curba ei urca Încet spre selecția high-life din luna lui iulie. Puteau fi auzite și cuvinte nemțești spuse cu patimă de câteva tinere (40-45 ani) cliente ale firmei Neckermann deja bete, dar și chicotelile celor câteva manechine ale fabricilor de confecții din toată țara venite la „contractări“ Împreună cu directorii și șefii lor contabili care râdeau gros, din guși. La una din mesele lungi, timp „fileu“ se vorbea franțuzește, era expus steagul „bleublancrouge“ și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
n-am putut să răspund; stăteam și-mi rodeam unghiile. Apoi am spus: — Vână, asta am scris. Nu are vână.. Luă ziarul și studie din nou propoziția. Un zâmbet îi miji pe față. — A, vână... Apoi zâmbetul se transformă în chicoteală, chicoteala în râs și râsul se dezlănțui în hohote asurzitoare, demente, de nestăpânit, care o aduseră în cameră pe Joan, venind fuga din bucătărie, dornică să participe la veselia noastră. — Ce s-a întâmplat? spuse ea. De ce râdeți? Citește asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]