430 matches
-
scotea căruciorul, una din chifle a căzut de pe tavă și s-a rostogolit până pe podeaua toaletei. Cineva a lăsat ușa deschisă. E îngrozită pentru că în mod normal sunt o mulțime de chifle în plus. Dar azi nu. Avem treizeci și trei de chifle. Și același număr de pasageri. Care chiflă a căzut pe jos? întreb ca fapt divers. — Am aruncat-o la coș. Mă duc la coș și îl scot din nișa lui. Iau chifla, o șterg rapid de șorț și o pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de pe tavă și s-a rostogolit până pe podeaua toaletei. Cineva a lăsat ușa deschisă. E îngrozită pentru că în mod normal sunt o mulțime de chifle în plus. Dar azi nu. Avem treizeci și trei de chifle. Și același număr de pasageri. Care chiflă a căzut pe jos? întreb ca fapt divers. — Am aruncat-o la coș. Mă duc la coș și îl scot din nișa lui. Iau chifla, o șterg rapid de șorț și o pun la loc pe tavă. Lydia se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în plus. Dar azi nu. Avem treizeci și trei de chifle. Și același număr de pasageri. Care chiflă a căzut pe jos? întreb ca fapt divers. — Am aruncat-o la coș. Mă duc la coș și îl scot din nișa lui. Iau chifla, o șterg rapid de șorț și o pun la loc pe tavă. Lydia se uită și nu-i vine să creadă. Doar îi plătesc o poliță unei vechi prietene, spun, punând tava deasupra căruciorului, ca nu cumva să uit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
deja se uită la noi ciudat. Suntem conduși la o masă din colț, de lângă șemineu. Un chelner Îmi trage scaunul să mă așez și-mi flutură un șervet pe genunchi, În timp ce altul Îmi toarnă apă, iar altul Îmi oferă o chiflă. Același lucru se Întâmplă și de partea cealaltă a mesei, unde se află Jack. Șase persoane dansează În jurul nostru, servindu-ne ! Vreau să-i surprind privirea lui Jack și să râd, dar el nu pare absolut deloc impresionat, de parcă toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
în clipa asta. — Cum ar fi vechiul obicei de... de... a “întoarce prăjitura pentru ceai“. — Serios? zice Kent. De ăsta n‑am auzit până acum. A, da, zic sigură pe mine. Ideea e că iei prăjitura pentru ceai... înhaț o chiflă de la un chelner care trece. Și... și‑o rotești deasupra capului așa și... spui o poezioară... În cap încep să‑mi cadă firimituri și nu sunt în stare să găsesc nimic care să rimeze cu „prăjitură pentru ceai“, așa că îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un chelner care trece. Și... și‑o rotești deasupra capului așa și... spui o poezioară... În cap încep să‑mi cadă firimituri și nu sunt în stare să găsesc nimic care să rimeze cu „prăjitură pentru ceai“, așa că îmi pun chifla jos și iau o gură de cafea. În Cornwall e obiceiul ăsta, adaug. — Zău? spune Judd cu interes. Bunica mea e din Cornwall. O s‑o întreb despre asta! — Numai în anumite părți din Cornwall, îi explic. Doar în zonele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
șampanie? — Mulțumesc, draga mea! Doamna îmi zâmbește în clipa în care o iau de braț și pornim încet spre sala de mese palatină. Oamenii își trag scaunele și se așază la mese aramjate circular, iar chelnerii se grăbesc să aducă chiflele. — Margaret, zice doamna Heywood, înaintând spre noi și întinzându‑și ambele mâini spre femeia în vârstă. Ai venit. Haide să‑ți găsim locul... — Această domnișoară mi‑a sărit în ajutor, zice femeia în timp ce se lasă să cadă pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mister nedescifrat al Chinei moderne. La micul dejun, Xu îi spune lui Lan Ping că locul întrunirii soțului ei se află la câteva case mai încolo pe uliță. Adunarea s-a încheiat deja în zori. Xu propune să-și ia chifle la pachet pentru drum. Sunt vreo cincizeci și ceva de mile de la Luo-chuan la Yenan. Dimineața e rece. Culorile răsăritului de soare zugrăvesc dealurile în auriu. Lan Ping e îngrijit îmbrăcată în noua ei uniformă a Armatei Roșii, din bumbac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a împrietenit cu mine, mi-a oferit adăpost și mai apoi m-a călăuzit până în ținutul următor. Nu aveam decât doi yuan-i la mine și i-am cheltuit ca să-mi cumpăr o pereche de pantofi, o umbrelă și șase chifle. Când am ajuns, în sfârșit, în siguranță, nu mai aveam în buzunar decât un bănuț de aramă. * O face să vadă grația divină în valoarea lui. În pat, e nerăbdător, ca un jefuitor de morminte care apucă aurul. Ea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înțeleagă, nu reușea... Nu... La un moment dat i se păru că a auzit una dintre propriile-i replici strigate către el. Ceva cu un elefant și o banană. „Trebuie să fugi când elefantul vrea banana ta.“ Sau: „Mănâncă o chiflă dacă elefantul vrea banana ta.“ Dar nu, sigur, nu. Cuvintele acestea nu semănau cu nimic din ce ar spune el. semănau cu niște focuri de armă, îl loveau ca niște gloanțe. Cu o acuzație de vinovăție. Dar el nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
când cățeaua îi lasă pentru puțin timp singuri. Câștigam trei sute douăzeci de lei într-o lună, din care o sută douăzeci se duceau pe chirie, treizeci pe abonamentul de tramvai - pentru că nu puteam face blatul la nesfârșit - iar o biată chiflă mă costa treizeci de bani. După trei săptămâni, sunam la ușa apartamentului cu numărul 12 de la etajul patru al unei clădiri destul de impunătoare, care arăta întocmai cum îmi spusese Iulia. Iulia era o servitoare bătrână, locuise și ea cu chirie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înăuntru, în serile petrecute în bucătăria familiei Crăciun. Ea ținea minte denumirea corectă a fiecărui obiect și proveniența lui. Acum puteam să recunosc tot ce-mi povestise. N-a trecut mult și a venit înapoi, aducând într-o mână trei chifle, iar în cealaltă roșii și ouă fierte. Ia și mănâncă, nu te teme. Ai noroc, stăpânii sunt plecați, la ora asta rareori stau pe-acasă. Poți să vii în fiecare zi, dacă vrei, atâta că n-am să-ți pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ouă fierte. Ia și mănâncă, nu te teme. Ai noroc, stăpânii sunt plecați, la ora asta rareori stau pe-acasă. Poți să vii în fiecare zi, dacă vrei, atâta că n-am să-ți pot da mereu legume, însă trei chifle ai să găsești totdeauna. La ora asta, aici pe pat, negreșit ai să le găsești. Poți să-ți faci drum, să le iei?» «Nici o problemă, pot să-mi fac drum. Pe unde merg ca să strâng banii, eu hotărăsc», am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
el n-a vrut să treacă strada pe stop, domnul profesor va înțelege că nu se poate. Și coada fusese lungă, pe două rânduri, afară în stradă, până la prăvălia pălărierului, căci vânzătoarea cea nouă le încurcase pe toate, cornurile cu chiflele și amandinele cu feliile de tort cu pireu de castane. La sfârșit, fiecare din noi primea pe sub bancă ce comandase. În fundul clasei, Adina și Dan schimbau între ei cuvinte de amor, scrise pe bucățele de hârtie. Asemenea cuvinte de amor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ciudat. Și nu era nemțesc. Nu mai știu -s-au dezlipit etichetele. — PĂi tre’ să scrie pe capace. — Le-am aruncat. — Stai să vezi tu după ce ajungem În vest. Cu cît mergi mai departe, cu atît e mai bună berea. — Da’ chifle mai bune și friptură ca asta nu cred că au. Nu, că-s bune? — SÎnt foarte bune. Și partea asta de țară nu-i recunoscută ca avînd mîncăruri bune. — Roger, te-ai supăra rău dacă m-aș culca puțin? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cheltuielile unei cărți, eu trebuie să distribui cel puțin zece mii de exemplare și, din fericire, din mulți autori se vând chiar peste, dar sunt scriitori, cum să spun, cu o vocație diferită; Balzac era mare și vindea cărțile ca pe chifle, Proust era tot atât de mare și a publicat pe speze proprii. Dumneavoastră veți ajunge În antologiile școlare, Însă nu și În chioșcurile de prin gări, asta i s-a Întâmplat și lui Joyce, care a publicat pe speze proprii, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din spate! Ce frumos era! Acuma au betonat ăia a lu’ Zane, și-au tăiat caișii... - Da’ Piratule, ț-aduci aminte cum zicea Victor că făceai tu chiftelele? - Hai nu fi nebun, nebunule! rânjește tanti Cucu. - Cică: nevastă-mea scoate chiflele pe bandă: face grămăjoarele de carne tocată, le tăvălește în făină, le aruncă-n sus, le prinde-ntre buci, le strânge și de acolo, pac, în tigaie. - Hă hă hă! - Bun bărbat! Atâta că mă cam chelfănea la beție, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
frecată. Cine nu știe desertul cu ce-a mai rămas din Keats și Berdiaev. Când noi străbatem pustiul până la măsuța greierului : Alo, noi? Da, noi! cine ne... Ascultă, sunt aici în bluzonul ăla bej cu mickey pe față și o chiflă pe verso, Și noi ce să..., ...cu piciorul pe bolovanul de care se reazemă cabina telefonică și cu vreo 15 pijamale la fundul meu care vor să scape și ele de-aici. V-aștept urgent la ospiciu! auzi, la ospiciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zece pensionari, pentru că nu vom fi numai noi doi. Nu!... Mai am încă vreo opt amici cărora le-am prezentat problema și au fost de acord și sunt nerăbdători să trecem la acțiune. Toți șefuleții mi-au promis că pe lângă chiflă, mici și bere, vor strecura și ronișori în buzunarele noastre. Deci, uite, când se declanșează campania electorală, ne prezentăm la primul partid însemnat ce-și are sediul în capătul cartierului. Să știi că am făcut o planificare și... Am înțeles
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
frunte. Plecăm spre centru, unde trebuie să facem joncțiunea cu alte grupuri venite din alte părți ale orașului. Strigăm sloganurile partidului, numele celor propuși pentru primăria orașului și pentru consiliul județean. Adunarea electorală s-a terminat în mod festiv cu chifle, mici și bere în ritmurile unei fanfare adusă din județ. Șefulețul de partid ne strecoară ceva roni în palmă, rugându-ne să ne întoarcem cu materialele la sediul partidului de cartier. Apoi ne comunică să fim pregătiți pentru a merge
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ferestre rotunde spre care duc jgheaburi ciudate, albite de făină. Lumpă stătea toată ziua cocoțat pe gard, pentru că muncitorii de-acolo îl mai trimiteau după vreun ziar sau după țigări, îi dădeau în schimb câte o japoneză rumenă sau o chiflă fierbinte, pe care țigănușul le îmbăia cu gura lui știrbă și o oră întreagă. Clădirea fabricii de pâine este dominată de un coș de cărămidă mai înalt decât blocul nostru, care se ridică, gros și roșu, spre nori, din mijlocul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-i spui că m-am dus să iau un pahar cu apă. Că ăla care e om întreg, ăla știe să-și poarte de grijă singur ! Da-n bucătărie, uite, nimic, sărăcie lucie - să lingi pe jos cu limba. Două chifle uscate, să-ți spargi capul cu ele și-o brânză care-a prins coajă, și-ncolo nimic. Eee, la ce să fi venit și zurliu de bărba-su acasă ? Păi nu era mai zurliu să fi venit să-și rupă proteza
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-ți spargi capul cu ele și-o brânză care-a prins coajă, și-ncolo nimic. Eee, la ce să fi venit și zurliu de bărba-su acasă ? Păi nu era mai zurliu să fi venit să-și rupă proteza-n chiflele astea ? Da măcar o cratiță de mâncare, da măcar un borcan de zacuscă... E-hei, niște pâine cu zacuscă de-ar fi, și-un păhărel de țuică... Scârțâie ușa, da mai bine nu-ntorc capu ; nu l întorc, că molfăi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
detalii am construit un oraș fabulos, la care mă gândeam cu un mare respect, deoarece acolo se întîmplau numai lucruri ieșite din comun. Dacă trebuia cumpărat ceva inexistent în Lisa, cum erau bocancii cu care se mergea la biserică sau chifle albe, gustoase, care se dădeau de pomană la înmormîntări, trebuia mers în Făgăraș. Tot acolo se judecau procesele și erau duși bolnavii când sufereau de ceva grav. În Făgăraș se puteau rezolva, credeam eu, absolut toate dorințele. Când un văr
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sus, nu schimbă cu el nici o privire cu Înțeles, deși se uită din cînd În cînd la el și soarbe cu un zgomot Îngrozitor, ca un om din topor, cu un zîmbet zeflemist văzînd că Arminda se apropie cu trei chifle, iar Julius ar vrea să se poată obișnui, să poată bea ceaiul așa și acum. În tăcerea Armindei, care s-a așezat În sfîrșit și ea și-și bea ceaiul nemișcată, ca o moartă, printre plescăiturile lui Carlos, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]