2,808 matches
-
slujba! Lumea s-a smintit, părintele Ioan o să ne certe pe toți. "De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, nimic nu sunt, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător..." Frate, mergi matale în chilie și repetă Apostolii până ți se usucă speranța. "Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință de aș avea cât să mut munții, dragoste dacă nu am, nimic nu sunt." Aici nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu lapte, atât am râvnit în 3 ani de ascultare la vaci. Canon: o lună am cărat apă cu coșarca de la Bistrița până aici, 2 kilometri. Ajungeam cu nuielele uscate și o luam de la capăt. Stai mata cuminte aici, în chilie. După slujbă vine părintele Ioan să te spovedească. Vezi, ai pe masă un îndreptar pentru mărturisire, citește-l și scrie prin câte ai trecut. Scrie-le pe înțelesul părintelui și ai grijă: nu copia cartea. Păcatele adevărate sunt cele plânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scăpat de la balamuc sau poate i-a spălat mințile vreo muiere... Eu cred că l-au bătut peste cap când era mic. Este atât de crud, starețul l-a trecut cu vederea, de Visarion nu scapă, mama lui de poponar. Chilia sărăcăcioasă dar curată; un pat din trei scânduri, peste ele o pătură din lână pusă pe din două; perna, un ghemotoc de cârpe înfășat intr-un sac din cânepă; pentru învelit, o piele dubită de oaie. Petru a scris 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Privește, în iconostas se mai zăresc urme de cretă, tramvaiul aleargă între stații, aici, sub catapeteasmă face țăndări lumina, o calcă cu roțile lui de fier, o înghite ca pe o ofrandă de Duminica Mare, o scuipă în cer. De la chilie până în fața Ușilor Împărătești cale ferată. Pe iconostas este Genia, șotronul meu are suflet, părinte. Despre ce chip, contur, culoare îmi vorbești? Șotronul meu drag nu mă alungă, când pășesc din nepricepere în afara luminii. Dimineața, îngerii îmi fac cărare până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au trebuit 10 ani de ascultare la gater până am învățat rânduiala obștii. Am acoperit sfânta biserică cu tablă de cupru, am meșterit sute de podoabe. Sfânta tradiție, părinte, înainte de toate și apoi pravila. Ăsta-i șoarece de bibliotecă, ehei... chilie, biserică, trapeză, grădină, mare lux pentru un puchios. La saivanul oilor cu el măcar până la primăvară, să-i roadă guzganii coaiele, să aibă și mănăstirea soprana ei. E plină strana de babe nefutute și de călugări găozari ce cântă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ăștia nu știu să prețuiască pâinea trudită de mânuțele matale. Fii îngăduitoare măcar o zi! Mâine ridic gard în jurul livezii, gard de 5 metri, să nu treacă nici soarele, nici vântul. De mâine poruncesc să nu mai iasă nimeni din chilie după 4 până la asfințitul soarelui. Bine. Pentru matale, îmi mai ascult pentru ultima dată inima, cugetul mă îndeamnă să-mi iau bănuții și să plec. Inima, ehei inima, ți-am spus eu odată, te știe de pe când învăța să numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
grădina Ghetsimani, cine pe cine sărută? Trapeza amintea despre o mirungere austeră, despre o pâine frântă în vin, despre un rămas bun. Pe cine să mai vinzi, pe cine să mai cumperi? În cimitir morții sunt cei mai dificili martori; chiliile, biserica, clopotnița trăgeau cu urechea din fiecare cărămidă; vântul culegea șoaptele dimpreună cu frunzele uscate și le trântea de stânci până se făceau țăndări; norii cu burțile pline de schije își rupeau apele deasupra schitului, ploua cu amar peste amarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe lângă coada iazului, până sub gutui. Gherasim și-a aprins o țigară "Kent" super lung, Ilarion a scos șipul de gin ars. S-au omenit o jumătate de oră, apoi, prin coada lacului, pe lângă fântână, pe sub șopronul cu lemne, în chilii. Vezi, spune, părinte, ne-am bătut gura degeaba? Este aproape trei și licuriciul încă mai linge foile, mama lui de ciudat, îl pun eu cu botul pe labe. În chilie, la lumina opaițului, Petru citea din învățăturile Sfântului Chiril al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prin coada lacului, pe lângă fântână, pe sub șopronul cu lemne, în chilii. Vezi, spune, părinte, ne-am bătut gura degeaba? Este aproape trei și licuriciul încă mai linge foile, mama lui de ciudat, îl pun eu cu botul pe labe. În chilie, la lumina opaițului, Petru citea din învățăturile Sfântului Chiril al Alexandriei. 59. Dumineca Tomii. Domnul contabiliza necredințele. Golgota, precum o pușcărie pustie își lingea rănile, trecuseră 7 zile de la evadarea supremă. Hăitașii adulmecau urmele, sângele Mântuitorului însemna tocul ferestrelor; complicitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se puteau adapta nici în ruptul capului atmosferei cazone din schit?! Auzi, părinte Ilarion, noi am pus piatră peste piatră aici, am cărat apă cu coromâsla tocmai din Bistrița, am dormit în podul saivanului trei ani până am ridicat biserica, chiliile, clopotnița și... vine un nimeni, trimis de episcop, este uns arhimandrit, primește însemne episcopale, starețul îi dă cârja, oile, pășunea. Ștampila, pistolul și Cătălina îi sunt destul boșorogului pentru câte zile mai are de trăit! Dar noi, noi până când să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
carnea cetății. Clopotnița, parcă după o anestezie în coloană, s-a clătinat de câteva ori, apoi, secerată de la genunchi, s-a prăbușit peste morminte. Clopotul, precum comandantul corăbiei, moare ultimul, așchiile de oțel din epiderma crucilor prevesteau altfel de priorități. Chiliile s-au aprins aproape instantaneu; rugăciunea este precum un rug, somnul animă arderea când inima imploră mântuire. Trapeza își mistuia cele peste 25 de înfometări, focul mesteca ferestrele ca pe niște bucăți de carne crudă, apoi scuipă jar până în magaziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așa a vrut Maica Domnului. Ne-a pedepsit pentru toate fărădelegile noastre, pentru toate necugetările, pentru toate păcatele Domnul ne-a tras de mânecă. Săriți fraților, peste părintele econom a căzut o grindă aprinsă! Să-l scoatem! Repede! Este în chilia cuviosului stareț, arde sărmanul de viu! Singur nu pot! Ajutați-mă, fraților! Fie-vă milă de el! Este trupul Domnului, să nu-l lăsam să ardă, chiar dacă pe mulți ne-a prigonit! Este trupul pizdii mă-si! Lăsați poponarul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de dosit prin pădure, mereu și-a cerut parte! Acum primească pe săturate, să-i ajungă, hodorog nesătul! Haaaaa, haaaa, haaaa, l-a prins Dumnezeu la furat! Ilarione, Gherasime, puneți o pătură udă pe voi și intrați la mine în chilie! Sub icoana Fecioarei, sub podea, sunt 2 saci cu valută, aduceți-mi-i! Hai, repede, până nu se prăbușește acoperișul! Repede, am spus! Dacă vă împinge păcatul și vă băgați mâinile, vi le tai cu drujba! Pe tataia nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se plămădea pâine; biserica, un cuptor bine încins în inima lui Dumnezeu. (La masa bogatului, firimiturile au gust de cremene, fiecare își primește porția de nisip, inima precum o clepsidră harnică numără generozitățile sfinților.) Pompierii consemnau într-un registru nimicul. Chiliile, ca niște măsele stricate, își inundau craterele cu cer. Pădurea pocnea degetele; falangele fumegau ca niște lumânări din seu rânced; lacul dosea noaptea cu tot cu stele în burțile scoicilor; fântâna neîncepută slobozea zorii; cea mai limpede naștere se întâmpla în vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
XIII-lea). În aceste texte, tehnica rugăciunii inimii e descrisă destul de exact, diferențele între cele patru mărturii reducându-se la câteva detalii, pe care Stăniloae le are în vedere 224. Este vorba despre următorul scenariu: după ce s-a retras în chilia sa, călugărul „își ridică mintea de la tot ce-i deșert și trecător”. Pe urmă, trebuie să-și sprijine bărbia în piept și să-și îndrepte ochiul sensibil și toată mintea către ombilic. De asemenea, trebuie să-și „comprime respirația” și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mic iatac în care îmi pot primi oaspeți de seamă cum ești tu. Iatacul în care urmează să se odihnească Dora, după ce se îndestulează cu o delicioasă ciorbă de urzici și o tocăniță de hribi, este o cămăruță aidoma unei chilii. Un pat îngust, un raft pe care se odihnesc vreo câteva cărți vechi legate în piele, o firidă în care este agățată o icoană sub care pâlpâie flacăra cât un bob de mazăre a unei candele și o măsuță rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
personali pe Papa presărând flori pe mormântul lui Mahatma Gandhi. Mai nou, bag de seamă că spovedania poate fi realizată prin telefon sau în regim de messenger. Chiar oi fi eu depravata ortodocșilor, ca să nu primesc undă verde pentru o chilie într-o mănăstire? Nimeni nu știe că, imediat după divorț, am vrut să intru într-o mănăstire. Chiar am bătut la unele porți și mi s-a deschis. Există însă percepția aceea care greu poate fi trecută cu vederea: alegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ai un îndrumător... Este o lucrare grea, nu se practică nici în toate mănăstirile, de aceea cuviosul Serafim Alexandru nu este privit cu ochi prea buni. Totuși, el a găsit înțelegere la Cernica, unde i-au dat și lui o chilie călugărească și unde poate fi găsit, când nu este plecat prin țară sau în străinătate. La Muntele Athos călugărilor care sunt grăbiți, care se retrag să facă Rugăciunea ieșind de sub ascultare, li se spune „rătăcitori” și după trei zile li
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
la mănăstire mai rămăsese să viețuiască un ucenic, Ghedeon. Din păcate, cu acest Ghedeon el nu prea reușise să înfiripeze relații la fel de apropiate, așa că nu se ducea în vizită pe la acolo decât din an în Paște. Și când se ducea, chilia îi era ocupată de alte soiuri de musafiri, rude de ale sale, de la Vrancea, chipuri necunoscute, între care nu se simțea în largul ei. Chiar dacă nu-s așa apropiat cu ucenicul lui Pahomie, a zis Bart într-o zi, hai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
sale, de la Vrancea, chipuri necunoscute, între care nu se simțea în largul ei. Chiar dacă nu-s așa apropiat cu ucenicul lui Pahomie, a zis Bart într-o zi, hai să ne ducem până la mănăstirea Cernica, să vedem cu această ocazie chilia în care a trăit prea cuviosul Calinic Argatul. Avea omul ăsta un dar al credinței creștinești cu totul special. Odată, când eram jurnalist la mizerabilul ăla de Lumânărescu, am fost trimis de Paște, să fac un reportaj la Cernica... Ce
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mine. Asemenea acte se compun în cinci exemplare, câte unul pentru fiecare cetate, iar trei pentru tot atâtea cetăți-martor. Cele șapte războaie au lăsat asupra mea doar puține amintiri, toate - în esență - reduse la una singură: sechestrarea mea într-o chilie ferită de vâltoarea luptelor, de unde nu vedeam și nu auzeam nimic, ca pe altă lume. Eram ținut într-un astfel de loc pentru a nu fi ucis din greșeală. Numai din greșeală. Fiindcă - prin consens - disputele dintre cele două cetăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
consemnare a nimicului. Fiindcă, de-acum înainte, ce mi s-ar mai putea întâmpla? Chiar și războiul acesta dintre cetăți, pe care îl simt apropiindu-se din ce în ce, nu va aduce nimic nou. Voi fi sechestrat iarăși în chilie, voi caligrafia, voi muri și voi învia, la fel ca în alte rânduri, voi aștepta. În sinea mea nu exclud totuși schimbări, dar numai după confruntare. În spațiul ce îmi va fi rezervat, nu sunt posibile evenimente, totul e, dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
respectă, dar fac tot posibilul să mă evite. Îi stingheresc, poate. Maimarii cetății nu mă respectă, dar mă caută și încearcă să fie amabili. Grija lor - să nu mi se întâmple ceva - este neclintită. Șapte războaie le-am petrecut în chilia oarbă și surdă. Nici o fereastră pe unde să pătrundă vreo primejdie sau vreo veste. Totul e tăcere: chiar și străjerii Caligrafului sunt, prin tradiție, muți. Pentru a nu înnebuni de singurătate, mi se pregătesc, din vreme, cărți rare și, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de suportat. Sunt un ins calm și disciplinat, dar cred că aceste însușiri mi-au fost - în astfel de situații - de mai puțin folos decât darul și patima mea tot mai arzătoare pentru arta caligrafiei. După cum se poate bănui, în chilie nu e prea greu să te scrântești, bineînțeles după recluziuni mai îndelungate. Caligraful dinaintea bunicului meu nu și-a revenit niciodată și, asemenea lui, în ultima sută de ani, au pățit-o încă doi. I-am socotit: cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de domeniul muzicii. În ultima vreme, copiez pentru cavaleri o carte despre un paladin. Am început să o caligrafiez în urmă cu două luni, când era încă pace. Mâine se vor împlini cincizeci de zile de război. Parcă sunt în chilie de când mă știu; parcă niciodată nu am ieșit în afară. Ceea ce a fost înainte e deja estompat, șters aproape. Eu sunt lumea; eu sunt totul. Spațiul și timpul. Cerul și pământul. Începutul și sfârșitul. Atotstăpânitorul. Fiindcă nu mai există nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]