286 matches
-
de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o țigancă cu galbeni în păr și lulea în gură, care îi îmbia pe cheflii să-și afle viitorul în "planete de tânăr". Dar cui îi pasă de rostul stelelor, cu parale în chimir și vin în mațe? Bătrânul îi cumpără toate "planetele", cu lădiță și papagal cu tot. îl fascina posesia unui astfel de obiect în care stăteau înghesuite ca ntr-o stranie arhivă, destine de un ban bucata. Când bătrânul ieși din bodegă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de chilipiruri mai cumpărau, la spartul târgului, marfa mai proastă, rămasă nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele și copiii în căruțe cu coviltir și plecau în grabă să ajungă acasă pe lumină. Alții, cu treaba gătată și cu chimirele pline de gologani, se cinsteau prin cârciumi, căutau din ochi ibovnice de-un ceas, se lăsau să uite de sine în scrânciob, călușei și lanțuri, puse în mișcare de cai. Sau se înghesuiau în barăcile de tras la țintă, unde
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
livezi mere, iar merele lui Sântilie sunt mere de aur acolo sus, În cer. TRANDAFIRUL Un negustor mergea odată liniștit pe drumul spre casă, mulțumit de ziua care tocmai se termina. Vându-se ceva marfă și adunase ceva bănuți la chimir. El nu era un om rău, ajuta pe cel În necazuri. Nu era nici zgârcit: dădea câte un bănuț unei vaduve. Și nici nu era hapsân dupa avere. Târgul unde fusese era mare, iar În târg mișună oameni fel de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
în realitate și puteau fi văzuți în orice seară la birtul actorilor de lângă Teatrul Național. După cei doi bărbați vestiți, mirosind a levănțică împotriva moliilor, dar din coapsa cărora ieșise toată românimea, veneau, flancați de soldații lor cu zale și chimire de piele, cu coifuri de fier lustruit, alți voievozi ai neamului, fiecare înveșmîntat ca în tabloul ce-l reprezenta, de parcă ar fi avut doar un singur rând de straie, fiecare cu însemnul după care putea fi ușor recunoscut. Tîrgo-veții îl
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în gând adevăra ta cifră a anilor) treizeci și cinci, ba chiar numai treizeci de ani,! și mulți domni preferă o damă nițeluș planturoasă, mai ales dacă de pe urma a doi bărbați cu cununie, răposați, sărăcuții, înainte! de vreme, avea strâns ceva la chimir. Ridică deci bărbia, de parc-ar fi ținut un băț în echilibru pe ea, ca gușa dublă să se netezească și se așeză în profil ca "să arate a camee", cum îi șoptise odinioară la ureche un impertinent, în tramvaiul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ițe, croită cu mari clini laterali, cu platcă. Atât la mâneci, guler, în față și la poale sunt cusuți pui cu ață neagră sau albastră, specificul zonei fiind culoarea albastră. La mijloc, se purta brâu țesut cu patru ițe sau chimir din piele de vițel, în care bărbatul purta tutunul, banii și stricnelul, un cuțit cu care se lua sânge la animalele care se îmbolnăveau acasă sau pe câmp, nefiind cadre medicale pregătite. Bundița sau boanda era făcută din piele de
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Lângă domn, în picioare sta Ștefan, îmbrăcat ca un călăreț oarecare cu pantaloni negri, cizme cu pinteni de argint, cămașă din tort neînălbit și, peste ea, un ilic din aba de lână seină cusut cu fireturi din mătase neagră. De chimirul lat, bătut cu ținte de argint și de aur, avea prins un paloș scurt, mai degrabă un pumnal cu teaca de o lucrătură cu pietre prețioase de toate culorile și de toate mărimile. Lângă Selin, tot în picioare, sta Toma
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe marele om de presă că-i va aplica o corecție aspră, ca s-o țină minte măcar până la talk-show-ul următor: „Tu ești bun, mă băiatule, să-ți dau pantalonii jos și să-ți ard o mamă de bătaie cu chimirul ăsta al meu în fața camerelor de luat vederi!” Câteva săptămâni după aceea Lumânărescu și cu liderul politic în cauză fuseseră văzuți cinstind frățește pahare cu șampanie și debitându-și reciproc bancuri cu milițieni la bufetul Senatului. Atâta vreme cât Bart scrisese împotriva
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
scrumbii și un blid cu răcituri de porc, pe care le băga în sân, ambalate doar într-o foaie de gazetă. Din păcate, drumul până acasă era cam întortocheat, și piftia începea să curgă pe sub cămașa de tort, încinsă cu chimirul lat de o palmă, mai ales că în drum se oprea obligatoriu la bodegă, unde trăgea o „dublă”, așa încât ajungea la poartă pe două cărări, intrând în gura spurcată a bunicii, care blestema crâșmele de mama-focului. Și mai avea bunicul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de fotbal, decât la pașii de unu cu unu și doi cu doi. Apropierea spectacolelor o găsea pe bunica într-o stare paroxistică de agitație, ocupându-se de procurarea costumului popular format din: cizme din piele, ițari, cămașă de tort, chimir cusut cu mărgele, bundiță cu dihor și căciulă de astrahan, toate împrumutate de la o rudă apropiată, Nelucu lui Arcadie Baltag, un băietan mai mare decât mine cu doi ani. La școală, în pauzele dintre ore, cei mai mulți dintre băieți eram foarte
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pâine, pentru că aici nu-i mai vrem, nu mai avem nevoie de ei. Ce dacă românu nu mai are medic În sat și trebuie să se ducă tocmai la spitalul din capitala județului, n-are decât să-și mai strângă chimirul și să pună bani deoparte pentru drum. Și dacă În spital nu mai are pat, că le-ați restructurat și pe astea, tot nu contează. Să plece de unde a venit, viața lui, a unui „simplu cetățean” nu contează. V-ați
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
interioarelor din casele țărănești, de o mare diversitate și originalitate. - cojocăritul sau prelucrarea pieilor este, de asemenea, o activitate cu tradiție, indispensabilă în vederea confecționării hainelor de iarnă (cojoace, bundițe, căciuli). Se adaugă confecționarea și a altor obiecte din piele: curele, chimire, opinci, hamuri. 3. Instalațiile tehnice tradiționale sunt rezultatul adaptării uneltelor manuale, în vederea prelucrării anumitor produse agricole sau utilizării unor resurse. Cele mai cunoscute sunt războaiele de țesut, teascurile pentru vin, pivele de ulei, morile ș.a.. Interesul provine și din varietatea
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
Art, vreau să lucrez cazuri adevărate. SÎnt bine Înfipt În branșă. Am primit Crucea pentru Merite Deosebite, care pentru unii ar fi un atu important. Și voi avea locul meu la Criminalistică. De Spain scutură niște scrum, care căzuse pe chimirul său lat. — Sunny Jim, putem vorbi pe șleau? Apelativul afectuos Îl irită pe Ed. — Bineînțeles, zise el. — Ei bine, ești bun și cu timpul ai putea deveni chiar foarte bun. Nu mă Îndoiesc absolut deloc că ai tenacitatea necesară. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la profesie datorită acestor reduceri și s-au făcut notari, perceptori sau comercianți. În 1882 este introdus portul obligatoriu pentru învățători care constă din: pălărie neagră, cămașe de pânză de cânepă,în sau borangic, lungă până la genunchi, purtată fără ițari, chimir, brâu de lână ori bețe, pieptar fără mâneci sau pânză, până la brâu cu nasturi de găetan, haina cu mâneci, suman de lână lucrat în casa, cu șiret, cu glugă, până la genunchi, ițari cu cioareci de cânepă, în sau lana,strânși
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
avea față roșie de arșiță soarelui, un rânjet puțin cam strâmb, ochii mici ascunși parcă după ochelarii de râma din plastic, cămașă de cânepă pătată la guler, cu mânecile roase în coate, ițari cu agățători pentru opinci, încinși cu un chimir lat de piele. Brațele lui erau groase ca niște trunchiuri. Era cam stângaci la treburi, dar la cosit era fruntaș. Lama și mânerul cotit al coasei păreau jucării în mâinile lui. Coșea întotdeauna cu mișcări ample, într-un ritm egal
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
acolo a demarat parc-ar fi mirosit un cubuleț Întreg dă escarola și părea mai la fix că chiar Zoppi, sau mă-sa, i-ar fi pus În anusu dă păsărică o petardă Fu-Man-Chu. Unii ș-a dat drumu la chimir să surâză văzându-l pedalând așa veselos, da după ce i-au mers pă urme vro patru cvartale l-a perdutără dân vedere, că pietonu, deși Înzestrează mâinile cu pantofi Pecus, nu obișnuiește să-și păstreze laurii neînvinși În fața lu don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de origina indigenă (< quichua chiri, „rece“) care denumea o bucată dreptunghiulară de pânză groasă purtată de araucani, iar mai târziu de gauchos, pe post de pantaloni, trecută printre picioare și susținută, În față și În spate, cu un brâu sau chimir lat; colocvial, acest nume se dă și triunghiului de pânză care, folosit Între scutecul mare și micul dreptunghi dintre picioare, constituie primul pantalonaș al unui nou-născut. Chirola. Nume dat monedei de 20 de centavos. Cochafaz. Nume Împrumutat de la unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bani. Ce mai noutate! Parcă avusese vreodată!? Parcă îl auzise cineva spunând, chiar dacă avea brâul plin (și se întîmplase să-l aibă) că are? N-am! Asta parcă chiar și gândea în clipa când mâna lui pipăia miile foșnitoare în chimir. Că să mă duc și eu la noroc, continuă el, intru la școală și spun că n-am acuma bani de taxe și de internat, dar că voi avea, o să primesc de-acasă și să stau și eu cât m-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
bine! acolo, ca în sânul lui Avram! Ți-o spun eu, neică Marine, pe onoare! Omul dădu din cap. Crâșmarul îi puse în mână a doua țuică. O sorbi și pe asta încet. Începu după aceasta să se scociorască în chimir. Scuipă cu greață și mormăi: Nu-i!... Ce să fie? Tutun! tutun! strigă Sandu. Las’ că-ți dă boierul Niculiță un pachet!... Așa boier zic și eu; om nu glumă! Și-ai văzut ce cal are? Un zmeu, neică Marine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
jura pe onoare și striga că a fost caporal în artilerie. Era o vulpe șireată domnul Sandu Popescu, de nu mai avea margine. Țuicile pe nesimțite le strecura spre pușcaș: boierul plătește! și tutunul, ori lipsea, ori nu lipsea din chimir, un pac nu strica: boierul plătește! Și zâmbea cu fața rumănă ca o lună plină, așa de fericit, că n-aveam ce face, tăceam și plăteam cu voie bună... De altminteri, aveam și de ce. Pândele, vânătorile noastre erau foarte fericite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai prelungi. Putui să deosebesc într-un timp: Un om înecat, adă cangea, moș Gheorghe!... Bătrânul își strânse sumanul roșcat peste cămășoiul de câlți încins cu brâu roșu, scuipă în pipă, îi închise căpăcelul de alamă ș-o vârî în chimir. Cu stânga își ridică de pe frunte căciula jerpelită și porni spre căsuță și spre podul umblător care sta de partea asta de mal, pe când odgonul se întindea neclintit, negru, încovoiat în jos din mijloc, deasupra râului. Nu se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înțeleg, răspunse Ion Băieșu, celălalt gospodar, un român îndesat și vârtos, cu mustața ca pana corbului, cu ochii verzi, iuți la privire. Dumitrache Hazu își cercetă în car sumanul și traista, după aceea se îndreptă, nalt, și-și pipăi în chimir punga plină de parale: două hârtii de câte douăzeci și celelalte carboave. —Apoi de-acu mergem, zise el. Ion Băieșu, vorbind cu boii lui, chemându-i pe nume: Duman și Joian, îi puse la jug; după aceea îi apucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ai drumului. Treceau acuma și se gândeau la căsuțele lor din satele de dincolo de baltă. Obrazul ars de soare a lui Hazu avea o lumină ușoară de mâhnire, care parcă izvora din ochii lui căprii. Trupu-i nalt ședea încovoiat asupra chimirului lat de piele roșcată lustruită, în care bătaia razelor trezea scânteieri. Drumul drept dintrodată începu să se încovoaie lung și tărăgănat într-o vale. În fund, o fântână își înălța de la marginea păpușoaielor cumpăna neagră singuratică. Lângă ghizdele, adăpătoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de pasere răpitoare, Dumitrache Hazu îl cunoscu numaidecât, îl văzuse de două ori în îmbulzeala iarmarocului de la Roman. Înțelegerea primejdiei deodată îl fulgeră prin toată ființa. Se îndreptă scurt în car, nalt și vânjos, și puse mâna pe cuțitul din chimir. O clipă, zări pe Ion Băieșu încremenit, cu boii de funie; își simți brațul drept prins ca-n clește: bolnavul din car zvâcnise năprasnic asupra-i. Simți o lovitură tare și o săgeată, în deșert, în stânga. Țiganul se înălță, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Răcni lung, cu glas chinuit: Nu mă omorâți, oameni buni! Vă dau paralele, numai nu mă omorâți!... Țiganul nalt, cu nasul coroiat, se avântase ușor în car. Dumitrache Hazu cercă să se scoale. Simți că cineva îi smulge punga din chimir. Pieptul îi pârâi. Sângele îi năvăli în ochi. Simți a doua săgeată în deșert. Porni a geme lung, fioros. Țiganii ceilalți doi se prăbușiră cu cuțitele asupra lui Ion Băieșu. Omul lăsă funia boilor. Cuțit n-avea. Numai un răsteu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]