316 matches
-
ziua următoare și încă o noapte, fără să se știe când vor pleca. Locotenentul trecea mereu spre Biroul de Mișcare al gării și se întorcea înjurând. Nimeni nu îndrăznea să-l întrebe ceva. Ninsoarea și vântul se potoliseră. Abia pe la chindie, în cea de a doua zi, locotenentul a trecut pe la fiecare vagon. Când a ajuns la vagonul patru, a ordonat: ― Sergent Dumitru Dinsus, peste zece minute te prezinți la vagonul meu. ― Am înțeles, domnule locotenent - a răspuns Dumitru, curat militărește
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ne înțelegem. Cum se folosește buruiana ceea? ― Apoi, dacă ia numai o înghițitură din fiertura făcută din ea, doarme dus până a doua zi. Poți să tai lemne pe el. ― Și când îi gata fiertura, Zaura? ― Mâine la ceas de chindie ți-o pun în mână. Da’ vezi! Nu mai mult de un degetar de zeamă! I-o poate pune în băutură sau în mâncare. Nu are nici un gust deosebit. ― Atunci, mâine la chindie sunt la poarta ta. ― Te aștept, zmeule
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gata fiertura, Zaura? ― Mâine la ceas de chindie ți-o pun în mână. Da’ vezi! Nu mai mult de un degetar de zeamă! I-o poate pune în băutură sau în mâncare. Nu are nici un gust deosebit. ― Atunci, mâine la chindie sunt la poarta ta. ― Te aștept, zmeule. Rămâi cu bine, Zaura! ― Mergi sănătos, mândrule. După această întâlnire cu țiganca, inima lotrului parcă voia să-i iasă din piept. Nu i-a bătut așa nici când potera - căutându-l - a trecut
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
venind spre țigancă. Când a ajuns la pârâul din pădure, l-a adăpat și abia după aceea a urcat în șa. ― Hai, flăcăule, că e noapte târzie deja. Și până om ajunge... A doua zi, din zori și până aproape de chindie, nu și-a găsit locul. Când a socotit că a sosit vremea, a încălecat surul și a pornit spre Păun într-un galop nebun. Aproape de poarta țigăncii, a liniștit calul: ― Dămol, flăcăul tatii, să n-o speriem pe țigancă și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu ni s-a spus când să ne întoarcem. Așa că de mâncare aveam, rachiu aveam, nu trebuia să facem nimic altceva decât să hălăduim prin pădure, strigând din când în când: „Măi Traistă, unde ești? Vino încoace!” Se făcuse de chindie, iar noi eram deja răgușiți și de Traistă al nostru nici pomeneală. Pădurea se rărea, semn că suntem în marginea ei. Se vedea deja un islaz întins până hăt departe. „Dacă se întunecă, adio Traistă și cai” - și-a spus
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ceas, plecăm... Mergeau de câteva ceasuri bune. Mers fără spor. Stratul de zăpadă așezat pe pământul dezghețat era mic și călcau mai mult prin glod...Pe măsură ce trecea timpul, învălmășeala norilor a prins a se subția și lumina soarelui scăpătat spre chindie devenea atotbiruitoare. Când noaptea și-a întins zăbranicul, căpitanul a cercetat ceasul. ― Sergent major Dinsus, la mine! - a strigat căpitanul. ― Ordonați, domnule căpitan. ― Transmite ordinul de oprire și vino iute înapoi. ― Am înțeles. Când bateria s-a oprit din marș
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Când stelele s-au roit, Ea-i citea gândul rebel. Și-a-nțeles ce se cuvine; Ca s-atingi un ideal, Doar cu-ncolăciri divine Poți să musti mărul... fatal! Rubinul Când stau în picioare Mă hrănesc cu Soare, Iar pe la chindie, Mănânc... Poezie Când seara se-ngână Cu ziua păgână Sorb, din cupa plină, Nectar și ... Lumină. Iar până dimineața, Trăiesc sensul Pur, Lângă-un trup de fată Stropit cu Azur. Rugă Doamna mea de dincolo de rugă, Să-mi păstrezi un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
luat bazma?! Te pun să sapi! Lotu-i mare, Tu crezi că scapi? îți cos picioare! Să-mi iei saboți, ia-ți săpăligi, Deseară poți doar mămăligi. Te urcă-n deal să sapi la vii, Să vii c-un cal pe la chindii, Să treci prin lan: un snop de maci Tu ai alt plan?! Nu vrei să taci?! La noapte stai în grajd la cal! Nu plânge, hai, îmi cumperi șal! Cafea de vrei nu mă trezi, Culege tei în zori de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de august, cu nevastă lângă mine, și cu pace; n‐ are moartea ce‐mi mai face, n‐ are boala cum pătrunde să‐mi dividă viața‐ n runde, să mă lupt cu taur‐ping, zăbrelit de mortul ring; închid ochii pe chindie și‐ ascult vântul cum adie șoapte de eternitate; strigă luna să‐ mi arate c‐ a muri e doar rotire... Draga mea‐ i cu două fire ‐ncărunțite peste tâmple; s‐ ar putea ca să se‐ntâmple brațele să nu ne‐ adune: asta
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pe mine!” i-am răspuns eu din priviri. Lucram amândoi cu spor. La un moment dat, bătrânul a făcut remarca: --Bolovanii nu trebuie mărunțiți prea mult, fiindcă peste iarnă zăpada își spune cuvântul și am de muncă în primăvară. Pe la chindie călugărul s-a oprit din treabă, făcându-mi semn să mă apropii. --Mie mi s-a pus așa ca o greutate la lingurică. Ce ar fi să te duci în magazie și să aduci panerul de pe prichiciul sobei? --Voi face
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
se “îneacă”... Am tras la râșniță până am umplut o covată mare cu făină... --E deajuns pentru astăzi. Oi mai râșni altădată. Când am ieșit din magazie, bătrânul a pus mâna streașină la ochi și, privind spre soarele aflat la chindie, a spus cu oarecare tristețe: --Până ajungem noi la chilii, soarele se rostogolește după deal luând cu el și funigeii... --Ce sunt de fapt funigeii, părinte? --Vezi tu? Dumnezeu le-a făcut și le-a orânduit pe toate. Fiecare ființă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-s împricinat, și nu oricum, ci cu o vină nemăsurată.” Încerc să mă întorc cu gândul în urmă, să aflu care-i adevărul...Și gândul mă duce la acea seară ca în povești, când, acolo în poiana luminată de soarele chindiei, m-am despărțit de un bătrân călugăr și de o țigancă...Parcă aud aevea glasul sfătos și ademenitor al bătrânului. „Să mai treci pe la mine, fiule!” Nici bine nu-și iau zborul vorbele călugărului, că aud glasul cântat al țigăncii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
al blocului nostru și de atunci cam asta face, filosofează. Filosofează ziua, filosofează noaptea, filosofează când mănâncă, filosofează când doarme și pardon, să am iertare, filosofează și când merge la WC-ul familiei. Și așa într-o zi, cam pe la chindie, mi se pare, i-a trăsnit așa deodată prin cap ideea că deja am ajuns în ultimul hal descris de Biblie, adică în plină Apocalipsă. La noi Armaghedonul nu-i valabil, neavând viză de intrare în țară. Și s-a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
prețăluiască de vornicii de poartă și să să vândă ca să nu să păgubească mănăstirea de venitul ei”. Ce zici, fiule? Continuăm sporoava sau o mântuim pentru astăzi și mergem la vecernie? Păi, după cum se vede treaba, soarele se rostogolește către chindie deja. N-ar fi rău să privim în liniște un apus de soare... Știu că ești dorit de așa o priveliște, fiindcă pe pietrele târgului nu te poți bucura de o minune ca asta. Eu am să mă trag încet-încet
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
turnurile din el. În locul însă al Paraclisului ce era la capătul Uliței Mari, au zidit Poarta domnească, cu o galerie deasupra, în care muzica turcească - meterhaneaua - cânta la ceremoniile mari, la vreme de masă, când prânzea domnul, și seara la chindie. Palatul în această stare, a slujit de rezidență domnească până în vremea lui Ioan Sturza v.v. La 19 iulie 1827, la un ceas după amiazăzi, un foc izbucnind însă în casele spătarului Ilie Burchi, care astăzi formează aripa dreaptă a Academiei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să aibă 40 de paturi. Cât despre doctori, vodă este hotărât să facă ordine: „Doctorul ce va fi... la spitalul acesta... să aibă a lua... pe toată luna câte 70 lei; care datoriu să fie a merge... dimineața și la chindie să vază pe toți bolnavii și, după boala fieștecăruia, să-i orânduiască doctoriile ce se vor cădea prin rețete”. Doctorul era obligat să meargă la unii bolnavi ori de câte ori ar fi fost nevoie. Chirurgul întâi primea câte 20 de lei pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
că ți-i foame? Din câte îmi amintesc, parcă nu s-a întâmplat încă asemenea minune. Miram-aș să te aud acum... Uite-te colo sus. Soarele a cam obosit și îi gata s-o ia de-a roata spre chindie, iar noi o tot ținem hojma într-o cislă. Când doi oameni vorbesc aceeași limbă îi musai să uite de cele ce se petrec în jur, cu atât mai puțin pe cer... Uită chiar și de foame și de sete
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de cele ce se petrec în jur, cu atât mai puțin pe cer... Uită chiar și de foame și de sete. Acum n-ar strica să strângem chiticii și cu pas măsurat s-o luăm din loc, că ne apucă chindia pe iaz... Bătrânul mergea cu pasul obișnuit. Eu încercam să țin cadența. Încercam doar, pentru că nu reușeam deloc și asta fiindcă el ici se oprea să-mi arate cine știe ce buruiană de leac, colo se apleca să mângâie o floare gingașă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
auzea răsuflarea. Acum, dacă nu ai altă treabă, hai să culegem fasolea din grădină, fiindcă altfel voi aduna doar păstăile goale. Mai încape vorbă, sfințite? Când am intrat în grădina din poiană, soarele se oprise să facă un popas la chindie... Ei, ce zici? Reușim să culegem fasolea de pe bucățica asta de pământ? După o scurtă privire asupra terenului, arătat de bătrân, am răspuns: De-ar fi să culegem păstaie cu păstaie. Vorba ceea: ce-i a tunde chelbosul? Atunci, la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-o și pe sus, dar Încă nu mi-a venit vremea și ce bine, ce bine c-am venit În pădure, În refugiu, să le apăr pi fimeili-istea di tal’ari! Să le păzesc, cu furculița, de jefuitori! Așa, Înspre chindie, ajungem la cealaltă margine a Codrului. Dincolo de miriști Începe Camincea. Ne așezăm În iarbă să ne tragem răsuflarea. Mama se tot uită peste umăr, Îndărăt. - Nu te teme!, Îi zic. Nu se mai ține după noi - ai văzut ce frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
întorși cu care te pot agăța de mână, înțepândute. Dar, deși îmi era frică, atunci când îl simțeam, îl prindeam repede și-aruncam pe mal de unde îl luam și-l băgam în oală. Soarele trecuse de mult de amiază. Era aproape de chindie. Multe femei cu copiii lor au plecat spre casele lor cu cât pește au prins, cum le-a fost norocul. Noi am rămas să prindem pește ca Pălădoaia, pentru ca mama să aibă de unde face o saramură îndestulată pentru toți ai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
un capăt, ia un pai, îl înfinge în ou, ia o înghițitură de mămăligă, linge paiul înmuiat în ou și se satură. La prânz face la fel, dar nu termină de mâncat tot oul. Mai lasă și pentru masa de la chindie și tot nu-l termină. Se mai întoarce acasă cu cei mai rămâne ca să mănânce și nevastă-sa. Au râs zdravăn cu toții. Oul fiert de mine i s-a dat surorii să-l mănânce. Noi, cei trei, am mâncat mămăligă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ultima zi de instrucție! Nu se putea să nu răspundă comenzii decât ca un ceasornic. Locotenentul, subțirel și înalt, ca o coardă bine strunită, a luat o poziție de drepți impecabilă și, în pas cadențat, a pornit în întâmpinarea colonelului Chindie. La patru pași s-a oprit într-o poziție demnă de admirat, cu mâna la chipiu: Domnule colonel! Plutonul de cercetași, cu un efectiv de treizeci de ostași, și-a încheiat perioada de instrucție și este adunat așteptând ordinele dumneavoastră
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dese. O bucată din lama cuțitului lui Toaibă a rămas înfiptă cine știe unde. Mâinile îi sângerau, iar crengile de sub foaia de cort se tociseră. Le-au înlocuit cu altele și, după puțină odihnă, au pornit mai departe. Soarele se trăgea spre chindie când Trestie a anunțat că mai au puțin până la punctul de observație de unde au pornit ieri. Când au ajuns la observator, au fost somați să se predea, asta însemnând să lase armele și muniția și să aștepte sosirea ofițerului care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
iei cârja, că doar te-ai pălit la piciorul rănit. Bandajează-l și matale cât poți mai tare. Eu am plecat, că or trimite după mine. Uite aici o coajă de pâine și ceapă, să nu miroși a rachiu... Aproape de chindie, cu piciorul înfășurat în bandaje și cu cârja bocănind abitir, Toaibă șontâcăia pe ulița satului. Nu s-a oprit decât la primărie. A bătut în ușă. Intră! - a răspuns de dincolo de ușă un glas mânios. A intrat sprijinindu-se greu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]