641 matches
-
Stai, Serghei! Pe mine cui mă lași/ În răscruci de spaime și de vis,/ Pradă la strigoi și ucigași?/ Auzeam din cer: - M-am sinucis...// Steaua noastră-mbracă giulgi de fum/ Și-n tăcere sufletu-mi îngropu-l./ Să ne poarte chiotul de-acum/ Numai plopul știe, numai plopul.”(Chiot cu Esenin) Alteori universul poetic este dominat de trăiri la nivelul senzației ( Strigăt orb, Îți ghicesc tăcerea, Rouă pârjolită, Oarba). Apar semne care prevestesc ,,o altă stare”, comunicarea adâncind relația dintre semnificat
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
răscruci de spaime și de vis,/ Pradă la strigoi și ucigași?/ Auzeam din cer: - M-am sinucis...// Steaua noastră-mbracă giulgi de fum/ Și-n tăcere sufletu-mi îngropu-l./ Să ne poarte chiotul de-acum/ Numai plopul știe, numai plopul.”(Chiot cu Esenin) Alteori universul poetic este dominat de trăiri la nivelul senzației ( Strigăt orb, Îți ghicesc tăcerea, Rouă pârjolită, Oarba). Apar semne care prevestesc ,,o altă stare”, comunicarea adâncind relația dintre semnificat și semnificant: ,, Azi pe deal, mâine pe vale
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
să potențeze și să îmbogățească spectrul melodic prin improvizațiile cele mai măiestrite. Scriitorul uruguayan Carlos Reyes descrie rolul lor: „Un cântăreț fără suferință este ca o chitară fără corzi: sună, dar nu răsună. În general, se crede că strigătele și chiotele, aye-urile și suspinele sunt doar artificii și arabescuri stilistice. Prostii! E un tremur, iar în funcție de ecoul pe care îl trezește cântecul în inima interpretului, strofele prind formă tânguitoare și gust de lacrimi.” În anul 1869, într-o familie destul de înstărită
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
nopțile. Erau tot timpul unul lângă celălalt. Se întâmpla de multe ori ca el să înceapă o frază, iar ea să o termine. Glumeau tot timpul, se tachinau fără încetare, iar casa lor era plină de râsul lui Marin și chiotele Aurorei. Erau extrem de istoviți unul de altul, dar niciodată plictisiți... “7 iunie ’55 Aurora dragă, iubita mea,(...) Te-am sărutat la stația de tramvai de două ori, întocmai ca în copilărie, când plecam la câmp înfricoșat de soare și beam
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
apăreau și dispăreau fără nici o noimă ... Alții le-au fotografiat și le zic obiecte zburătoare neidentificate, adică nedeslușite. Mai pe scurt, OZN, o-ze-ne ! N-ai auzit de ozene ? - Un-s-auz, că eu sânt în pădure ori în casă. Și-auz numai chiote și ghiorăit dă mațe goale ... N-am timp de scociorât pân stele ... Dac-am auzit de-al-de-astea ?!... D-âle de fug ca o părere ?! Da ! Dă-i din stele, ba ! Dă stârpituri verzi, ba !... Dă oarzăne, da ! Dă zâne, da ! Dă ozeneu
ĂI DIN STELE, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355720_a_357049]
-
oferi de ziua ta? Firește că, fiecare dintre noi simte astfel, în ziua în care luminile se aprind în cinstea să... Așa s-a întâmplat vineri, 7 noiembrie 2014, la Școala Gimnazială Movila Miresii din județul Brăila, unde au răsunat chiote de sărbătoare. Pentru că, de Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, școala movileană este mângâiata nu doar de acești ocrotitori spirituali, aniversați în calendarul creștin-ortodox pe data de 8 noiembrie, ci și de glasurile micilor și marilor școlari care învață aici. Dacă
PARFUM ANIVERSAR LA ȘCOALA GIMNAZIALĂ MOVILA MIRESII, DE SFINȚII ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369109_a_370438]
-
A ales o salopetă cu alb și roz, din cutia cu hăinuțe, așezând-o peste Daniela să vadă cum îi vine... - Hm! Ce zici? Îți place? își întrebă Emanuela, zâmbind, finuța. Fetița făcu ochii mari de bucurie și trase un chiot, agitându-și mânuțele și picioarele, asigurându-și nănuța că alegerea făcută este cea potrivită. I-a dat jos hăinuțele de la spital. I-a verificat pampersul și i l-a aranjat, apoi a îmbrăcat-o cu salopeta, și a privit-o
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
mânuță încetișor și mergând începea a se clătina de durere și slăbiciune... ca prin ceață am pornit noi spre casa noastră... casă și ea rămasă orfană. Acolo, la marginea de sat, încă mult timp a răsunat baritonul lăutarului orb, Moș-Fedot, chiotele de fericire în compania femeilor la care s-au întors bărbații de la război. Vântul în schimb, nu înceta să aducă și bocetele disperate a femeilor rămase fără bărbați, devenite văduve, chiar în floarea vârstei lor. Ooo, câte greutăți a suferit
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
ce schimbă veșmint în același decor Mireasă sosită în voaluri caste la mirele AN -eternul durabil- neabătută,în mod repetabil cu întregul alai,un timp să adaste Turiști doritori de sporturi alpine, pe sănii și schiuri alunec' spre vale cu chiote lungi,nimic nu stă-n cale! Pensiuni,cabane ,sunt arhipline Doar Sfinxul rămâne același erou al vechilor vremi-întrebări viitoare... Tărâmuri vrăjite se ascund știutoare. Un EL enigmatic...și nimic nu e nou Referință Bibliografică: Iarna în Bucegi / Dorel Dănoiu : Confluențe
IARNA ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369906_a_371235]
-
nuiaua de alun cu fulgerăturile ei, lupii s-au oprit din urlet și alergătură. Derutați, s-au întors și au fugit pe dealuri cu coada-ntre picioare, schelălăind ca niște javre ciomăgite. Văzând întorsătura, stelele și îngerii au izbucnit în chiote de bucurie și au început să cânte „Steaua sus răsare” de tremura cerul, căruia i s-au deschis porțile până la tronul Domnului nostru Iisus Hristos. Nici Lunișoara nu mai plângea. Se agățase din nou de brațul lui și pășea sfioasă
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
pășea sfioasă pe lângă el, pentru că iar sărea într-un picior și agita nuiaua de alun care vibra precum coada unui cățel. După ce a ieșit din Valea Cucutei, depărtările îi arătară câteva luminițe, mici ca niște bobițe de speranță. Dădu un chiot de bucurie, strigând către îngeri și stele : cântați frați și surioare, bucuria mea cea mare! Că mă duc la colindat, la urat și semănat. Alaiul de nuntă se refăcu, uralele și cântecele de colind reîncepură, făcând pe Tudorel să plutească
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
ca și vrăbiile, pițigoii și alte orătănii. Dar, cea mai mare bucurie o au copiii. Iarna e prietena lor. Ea aduce bucurie celor mici, pregatindu-le derdelușurile. Nici un alt anotimp nu le aduce copiilor atata bucurie! De dimineata pana seara chiotele copiilor umplu văzduhul. Gerul le îmbujorează obrăjorii, înjghebând omuleți de zăpadă, amintindu-le de cele mai îndragite personaje din povești, cel mai îndrăgit fiind Mos Craciun! Asa că, chiar daca afara e frig, Iarna aduce multă căldură în sufletele tuturor! Zăpada
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
atent nu numai «oamenii muncii și fluturii», ci și «masca mortuară a Patriei», căci Patria îi fu hăcuită de «cei fruntași [de] pe fruntariile crizei», de cei ce - cu «enorme foarfeci» - «taie uzine și aripi de-a valma, / într-un chiot ruginit de veselie» (p, 8), constată o «obsesie a ordinii pe eșafod» (p. 10), ori o cumplită realitate privitoare la „limba-i maternă“, potrivit căreia «limba cea mai dulce», valaha / dacoromâna, „umblă“ «în dinți, pe picioroange, / mereu pe un fărădedrum
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
cultural arăta ca o mare în furtună. Vreo trei-patru sute de oameni în picioare, înfofoliți în cojoace, cu broboade și căciuli pe cap, se sufocau de căldură și înghesuială. Era un vacarm de nedescris, cu îmbrânceli în valuri, însoțite de chiote și țipete. Ca să acopăr vuietul talazurilor dezlănțuite, urlam și eu cât mă țineau bojocii. Când am țipat: -Tu ești, Mircea? unul din sală a țipat și el: Care Mircea, bă? Domnul Genescu m-a tras înapoi, după cortină, întrerupându-mi
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
Articolele Autorului zăpada care cade din înalturi se va grăbi câmpia s-o îmbrace în ritmuri line rupte ca din valsuri cu straturi succesive de cojoace colinele amarnic troienite se vor brăzda de riduri de la sănii și-or tremura sub chiote pornite de țâncii ce-n zăpadă fac mătănii pământu-și va păstra îmbrăcămintea întreaga iarnă și pe săturate ne-om zbengui cât nici cuprinde mintea pe pârtii albite peste noapte *** Referință Bibliografică: zăpada care cade din înalturi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
ZĂPADA CARE CADE DIN ÎNALTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369684_a_371013]
-
fânu-i jumate, Vitele zbiară-n ocol... La biserică clopotul bate... Ninsoarea cade domol. La crâșmă, poteca-i bătută; E mare zarvă-năuntru - Un brunet încearc-o lăută, Iar alții... joacă barbutu’. E vremea târzie de-acum. Mai toți își făcuseră suma. Chiote răsună pe drum Și ninge, și ninge întruna! ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: A PRINS SĂ NINGĂ DE IERI / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1830, Anul VI, 04 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion I.
A PRINS SĂ NINGĂ DE IERI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369682_a_371011]
-
de vară. Mergând greu prin zăpezi, cam după două ceasuri, pădurarul ajunsese acasă, frânt de oboseală. Dar efortul lui merita, gândindu-se la bucuria copiilor săi când îl vor vedea aducându-i plocon un copil al pădurii. Închipuiți-vă ce chiote de bucurie s-au auzit în casa pădurarului când copii săi văzură pe tatăl lor intrând în odaie cu un pui de căprioară în brațe. Cât ai bate din palme, în jurul vătuiului s-au adunat toți cei patru copii ai
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
mă sui în trăsură. ----------------------------------------------- Publicată în PREPOEM” an I, nr. 3 din septembrie 1939 și în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 12 din 21 martie 1942 AMINTIREA VÂRSTEI Amintirea vârstei fără prihană Ca un cocor fâlfâie peste suflet; Aud clopote, chiote, dojană, Iarba cum crește și melcii la umblet. Copil fug, alunec peste băltoace, Munților le fac căciulă de azur. Port în palmă pietre, lemne de toace Și cioburi de sticlă gunoaelor fur. Vârsta trecută, mamă ești uitată, Acum am crescut
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
ieșiră la atac și călărimea voievodală, ajungând și spârcuind ienicerii înspăimântați... Iar când spahii ieșiră să-i întâmpine, călăreții se retraseră în mare grabă, acoperindu-se cu nori de săgeți și de lănci aruncate cu mult meșteșug. Din flancuri, cu chiote înspăimântătoare și se iviră alți călăreți. Spahii înaintau prin noroi și mocirlă drept în întăriturile pline de trupurile ienicerilor căzuți înaintea lor.” Scene de un dramatism, cu nimic mai prejos decât cele de la Rovine, ne oferă autorul în bătălia de la
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
pe cai, cântau și chiuiau, zicând că ei merg la măritul Soare-Împărat să-i ceară pe mândra Primăvară ca să-i fie soțioară chipeșului Mărțișor, care-așteaptă cu mult dor... Iar la astă nuntă mare, să poftească mândrul Soare! Și dă-i chiote și pocnete de bici! Căpitanul Zefir rămase cu gura căscată, uluit de ce-auzea, dar și contrariat că flăcăii voiau musai să treacă de cordonul format de soldații din garda sa, ca să meargă... la măritul împărat. Îngrijorat, întrebă pe un
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
copilăriei din perioada Câmpulung. Se cheamă Lenuța și vine într-un grup să viziteze frumoasa mânăstire cu turnuri răsucite. Urma să se cazeze la mine și nu știa unde locuiesc. A sosit un grup de adolescenți voioși umplând gara de chiote. Abia am recunoscut Pisicuța mea în diva grupului. Se împlinise în cei câțiva ani cât nu ne-am văzut și era frumoasă foc. Aș zice că i-am pus gând rău de cum am văzut-o. Aveam și de ce! Fiindcă organizasem
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
a purces spre Albă Iulia (spre Bălgrad, cum îi spuneam noi) (...) pe jos și cu căruțele. Era o dimineață rece, de iarnă, (...). Pe o parte a șoselei se duceau spre Albă Iulia, scârțâind prin făgașele zăpezii, căruțele românești. Buchete de chiote și bucurie, alcătuind un singur șir, iar pe cealalaltă parte se retrăgea în aceeași direcție, armata germană ce venea din România, tun după tun, ca niște pumni strânși al tăcerii. Soldații germani, fumegând liniștiți din pipe, se uitau mirați după
SUNT MÂNDRU CĂ-S ROMÂN! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354463_a_355792]
-
că nu-i de glumă , am alertat nevasta și pe socru-meu ,am coborât cu ea patru etaje și-am dus-o la urgențe. Acolo am dat buzna în cabinetul unei doctorițe mai în vârstă ,sătulă de atâția ani de chiote și vai. Dar tu consideri că soacra ta e cea mai importantă. - Mă scuzați ,dar moare mama-soacră ! - Așteaptă domnule afară ,nu vezi c-acum consult o altă „ mortăcină ” ? Am ieșit stupefiat și chinuit de gândul că dacă n-ar fi
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
noțiune și arătând degetul a pronunțat „deget”. Fără să-l contrazic am arătat ostentativ degetul meu și am pronunțat răspicat „deget, unu”. Ședința se terminase cu obișnuitul căscat așa că a ajuns în pătuc de unde ne-a transmis binețe printr-un chiot care i-a transformat fața în lună plină. Ne-am retras și noi într-ale noastre. După câteva zile i-am arătat degetul meu gros și a pronunțat hotărât „unu” apoi a atins cu cealaltă mână degețelul său pronunțând „deget
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353039_a_354368]
-
ei, să hie de pomană !.... - Nu trebuia să îl dezbraci pe mort ! - El trebuia să îmi dea dea haina cât trăia !... Dreptate de om în necaz, care n-a-ntins niciodată mâna la cerșit. Știam că e dibaci neîntrecut la chiot și îl rugam să ne facă hatârul. - Hai Ciubucică, trage-ne un chiot așa cum știi doar tu ! - Nu prea mai poci, domnule ... - Haide, că facem cinste ! - Cinste aș face și eu, dac-aș avea ... - Nu-i de rușine un chiot
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]