508 matches
-
de trei zile. Trei zile... trei zile în care scapi de orele de matematică, de fizică, de desen tehnic, de tehnologia materialelor, de... trei zile în care uiți de corvoada uniformei cu numărul matricol cusut pe măneca stângă, de corvoada chipiului și a temelor... trei zile în care nici părinții nu-ți dau nici o sarcina, pe motivul că ești bolnav... trei zile de libertate absolută! Zilele acelea au trecut cu o viteză amețitoare spulberându-se în neant ca orice vis frumos
NEDREPTATEA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374788_a_376117]
-
altfel după '89. Aproape am și uitat ținuta soldatului, a ofițerului dinaintea războiului, pînă să dea peste ei hoardele altaice, pînă să-i îmbrace cu haine croite în taiga slugile de-aici ale rușilor, aproape am uitat ce vestoane, ce chipie, ce mantale purtau tații și bunicii noștri, atît de multă vreme netrebnică a trecut și peste armia română. Imediat după '89 au apărut semnele schimbării, dar dacă vedem imagini din trecut ale oștirii noastre e greu să distingem unde se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aureolate de Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai I. Cu prezența vetust-entuziasmantă a calului. Regele Mihai, încă adolescent, fascinînd prin întruparea ingenuității, cu eleganta rigoare cazonă. Simbolizînd, printre altele, casta arătoșilor ofițeri de elită, mirajul domnișoarelor prenupțiale. Belicosul chipiu al lui de Gaulle! Da, dar militarismul acestui mare personaj al istoriei... E unul ivit ca nobilă antiteză la celălalt, iraționalul, agresivul. Iar seducătorul miles gloriosus gascon avea, la urma urmei, și nas pentru așa chipiu, nu? Lenin nu recursese
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mirajul domnișoarelor prenupțiale. Belicosul chipiu al lui de Gaulle! Da, dar militarismul acestui mare personaj al istoriei... E unul ivit ca nobilă antiteză la celălalt, iraționalul, agresivul. Iar seducătorul miles gloriosus gascon avea, la urma urmei, și nas pentru așa chipiu, nu? Lenin nu recursese, încă, la tunica permanent insurgentă. Monstrul istoriei mai păstra ceva din alura timpului din care venea (și pe care, tot psihanalitic, l-a distrus cu ură filială). Purta cravată și jiletcă, accesorii... burgheze, iar picturile revoluției
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
parte, măcar, de minima și naiva mea indignare. Cîți însă o imită? De unde și aerul de talcioc generalizat al străzii, al vieții noastre publice. La urma urmei, ne întrebăm (logic) ce rost mai au portarii, acești SPP-iși in nuce, cu chipiu sau fără? Doar să scuipe coji de semințe? Șerban Cioculescu nota despre Arghezi: "Părintele literar al Mițurei și al lui Baruțu este cel mai fericit dintre părinți și cel mai matern dintre tați". Dacă Baruțu nu i-a înșelat această
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tramvai, ci și la soldați (și ofițeri). Erau, după '90, niște parade în Piața Unirii, de credeai că veniseră iar să ne elibereze. Urechiatele băteau pasul ca-n Piața Roșie. Zilele astea am văzut, la niște intersecții aglomerate, polițai cu chipie alb-albastre, mîndri ca niște chipeși căpitani de plai. Vine el și rîndul Insulei. În Decăderea minciunii, Oscar Wilde găsește foarte multe cazuri de imitație conștientă. În 1879, întîlni la o recepție, în casa unui ministru de externe, o femeie foarte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar fi să ne ținem trotuarul curat...) De-acord, zice Aguridă, dar uite, stimabile, chiar săptămîna trecută ți-ai împănat textul cu politicale. Dacă ești pictor, vezi-ți de pictură, nu? conchide Aguroi și mă salută cu două degete la chipiul lui (de ofițer acoperit). Punct ochit. Dar, îmi zic, ce minunat e să știi, măcar din cînd în cînd, că, dincolo de presantele preelectorale, pe gura asta de rai mai există și cîini, și motani, și copii, și cai, nu? Punct
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sau tot ce poate fi Însemn de eleganță și unicat la capitolul „acoperăminte pentru cap”. Lucrurile s-ar complica, mai mult decât sigur, ca Întreaga problemă a dandysmului În zilele noastre, dacă am urmări cariera (total reciclată) a șepcilor, băștilor, chipielor, glugilor purtate cu dichis superior. Inutile dulci tc "Inutile dulci " Ne-ar plăcea să refacem cândva mica și aparent futila istorie a bastoanelor, Înlocuitori de sceptre pentru regii din Dandyland, Însemne ale puterii și adevărate baghete magice, manevrate cu dexteritate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
marșarier al gesturilor, erau puse la loc. Unii dintre noi scăpau pe jos resortul negru, alții confundau ordinea asamblării... Cât despre ea, am crezut la început că dănțuia în fața mesei. Îmbrăcată într-o tunică și o fustă kaki, cu un chipiu pus pe buclele roșcate, își unduia trupul în ritmul exercițiului. Probabil se antrenase mult ca să poată mânui corpul lunecos al armei cu atâta îndemânare. Am privit-o uluit. La ea, totul era atât de simplu și atât de viu! Șoldurile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cum mi se risipea în cap cheagul reflecțiilor mele de iarnă, apăsătoare și încâlcite... Tânăra roșcovană se legăna din șolduri ușor în fața mitralierei. Soarele îi lumina contururile trupului prin țesătura subțire a tunicii. Buclele de foc i se răsuceau pe chipiu. Și numele acelea grotești: Marguerite Steinheil, Isabeau de Bavaria... răsunau ca din fundul unui puț, cu un ecou surd și lugubru... Nu izbuteam să cred că viața mea era altădată alcătuită din relicvele acelea prăfuite. Trăisem fără soare, fără dorință
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unei țări-fantomă, a unui miraj al Franței de odinioară, populate de strigoi... Instructorul a scos un strigăt de bucurie, arătându-le tuturor cronometrul: „Un minut cincisprezece secunde!” Era timpul cel mai bun. Roșcovana s-a întors radioasă. Și, scoțându-și chipiul, a scuturat din cap. Părul i s-a învăpăiat în soare, pistruii i-au țâșnit ca niște scântei. Am închis ochii. A doua zi, pentru prima oară în viața mea, am descoperit voluptatea foarte neobișnuită de a strânge o armă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fiu vreodată atât de bucuros să-ți revăd fața aia pocită! Încântat de complimentul pe care i-l făcuse împăratul refe-rindu-se la cicatricea pe care refuzase să și-o repare fiindcă fusese căpătată în luptă, militarul duse mâna la un chipiu imaginar, într-un gest pe care îl împrumutase probabil de la clone. - Sire, nu știu ce a fost în capul arătării ăleia, dar a insistat atât de mult să venim încît am ascultat-o până la urmă. - Lasă asta! Spune-mi de unde ai toate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cartierul general la Poiana. Nu de puține ori, Suveranul s-a aflat În mijlocul trupelor sale, așa cum se Întâmplase la Calafat, unde câteva obuze au explodat În imediata sa apropiere <footnote id="61">61 În aceste Împrejurări, Domnitorul și-a scos chipiul, salutând obuzul turcesc ce tocmai explodase cu cuvintele: „Ha! asta-i muzica ce-mi place”. Atitudinea Suveranului și stăpânirea de sine au fost de natură a-i Încuraja pe soldații din bateria Carol; vezi <ref> T. C. Văcărescu, Luptele românilor
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
sârmă ghimpată, clădirile joase, ale căror coșuri își scuipau fumul negru. Și, fără nici o tranziție, se vedeau iarăși soldații cu chipuri late și zâmbitoare, un gros-plan cu un fumător care făcea frumoase rotocoale albe în aer, cu celălalt soldat cu chipiul tras pe ochi, care dormea sub un copac. Iar câteva imagini mai departe, puteau fi iarăși văzute schelete vii în pijamalele vărgate, ochi măriți de suferință, trupuri goale, descărnate, care nu mai aveau nimic omenesc. Vocea din off începea să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Se pornise vântul. Giulia se legăna În largul mării. Deși puntea se clătina Încoace și Încolo, căpitanul Kontoulis nu se dezechilibră nici o clipă, ba chiar reuși să-și aprindă una dintre țigările indoneziene, preferatele lui, aplecându-și cozorocul brodat de la chipiu ca să-i țină paravan la vânt. Cu uniforma lui nu tocmai impecabilă, Încălțat cu cizme cretane Înalte până la genunchi, căpitanul Kontoulis examină luminile de marș, șezlongurile stivuite, bărcile de salvare. Giulia era singură pe vastul Atlantic, cu bocaporții bătuți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe vremuri și persoana severă, cu nasul acvilin, gen monedă romană, care sunt astăzi. Și așa am plutit noi doi de când lumea, așteptându-ne indicațiile regizorale și privind spectacolul din jur. De exemplu: Milton Stephanides absolvind la Annapolis În 1949. Chipiul alb zburând În sus. El și cu Tessie au fost detașați la Pearl Harbor, unde locuiau Într-un cămin auster de familiști și unde mama mea, la douăzeci și cinci de ani, s-a pârlit Îngrozitor de la soare și de atunci n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de a-și lustrui catarama de la curea cu mâneca de la cămașă, replicile „Înțeles, să trăiți!“ și „Totul e-n regulă“, precum și insistența cu care ne punea să ne sincronizăm ceasurile la magazinul universal. Sub vulturul de alamă și Însemnele de pe chipiul de sublocotenent, Milton Stephanides i-a lăsat În urmă pe Tinerii Cercetași. Din marină s-a ales cu pasiunea pentru navigație și cu aversiunea față de statul la coadă. Încă de pe atunci i se contura poziția politică: anticomunismul și neîncrederea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oprește porcăria asta. Se duse-n camera cealaltă, pentru masaj. Apoi l-am auzit Întrebându-l pe doctor dacă poate folosi telefonul, după care Închise ușa. Când se-ntoarse-n cameră, eu eram la alt aparat. Își pusese pelerina și chipiul, veni direct spre mine și-mi puse o mână pe umăr. — Îmi pare atât de rău, spuse, bătându-mă ușor pe umăr cu mâna cea bună. N-am vrut să fiu nepoliticos. Mi-a murit soția de curând. Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îngroape pe un general care fusese Împușcat În cap de un lunetist. Aici se-nșală acei autori care scriu cărți ce se numesc Generalii mor mereu În pat, pentru că acest general a murit Într-un șanț săpat În zăpadă, purtându-și chipiul cu pană de vultur și cu o gaură În față atât de mică Încât n-ai fi putut să-ți bagi degetul mic și cu o gaură În spate În care ai fi putut să-ți bagi pumnul, dacă aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
înfășurau în spirală pulpa până la genunchi peste un colțun negru de lână vrâstat cu roș. O pălărie neagră și mare putea, la nevoie, să mă apere și de ploaie și de soare. Tovarășul meu, în loc de pălărie, avea pe cap un chipiu de uniformă, iar drept strai mai gros de lână era îmbrăcat cu o venghercă de doc alb. În revărsatul zorilor plecarăm. Deocamdată trebuia să mergem la Almaș. Fiind însă mai dinainte hotărât între noi de a ne feri de drumul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-mai bine zis — la neobișnuita noastră îmbrăcăminte de drum. Cerințe: 1. Citiți cu atenție textul și scrieți ideile principale. 2. Povestiți fiecare fragment. 3.Scrieți cuvinte cu sens apropiat termenilor: potecă, revărsatul zorilor, revolver, colțun, șferi negre, boccea, răgaz, cupeaua, chipiu, țintă. Pietrele Doamnei (folclor) Legenda locului ne povestește că pe la anul 1541, în cea de-a doua domnie a lui Petru Rareș, ajungând aproape de culmile Rarăului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul și-ar fi lăsat aici soția, fiul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și cravată. Poți să porți și uniformă, însă ne-au instruit ca în oraș, pe cât posibil să nu purtăm uniformă, ci haine civile. Sunt mulți care merg îmbrăcați în uniformă. Mi se pare rușinos să mergi în uniformă și cu chipiul pe cap într-un metrou aglomerat. Nu aveam nici o regulă cum că trebuia să purtăm cravată. E libertate. Sunt și oameni care nu poartă cravată la birou. Când am coborât la Kasumigaseki, am auzit un anunț care spunea că undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și mărunțiș, până se făcu o sută. Nu participară toți. Unii pentru că nu aveau bani, iar doi dintre ei, care stăteau puțin mai retrași, ținându-se de mână, pentru că nu-i interesa miza pusă în joc. Apoi puseră într-un chipiu câte un obiect personal o brichetă, un briceag, o monedă, o cheie... și o poftiră pe ea să aleagă. Femeia cochetă, întârziind cu mâna în chipiu până să scoată un gaj. În timp ce cu degetele pipăia obiectele, alegea și cu privirea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de mână, pentru că nu-i interesa miza pusă în joc. Apoi puseră într-un chipiu câte un obiect personal o brichetă, un briceag, o monedă, o cheie... și o poftiră pe ea să aleagă. Femeia cochetă, întârziind cu mâna în chipiu până să scoată un gaj. În timp ce cu degetele pipăia obiectele, alegea și cu privirea-i unsuroasă, plimbând-o pe fețele bărbaților, care fierbeau și gâfâiau ca samovarele. Ochii i se opriră pe cel mai tânăr și timid dintre ei și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
degetele pipăia obiectele, alegea și cu privirea-i unsuroasă, plimbând-o pe fețele bărbaților, care fierbeau și gâfâiau ca samovarele. Ochii i se opriră pe cel mai tânăr și timid dintre ei și, după ce-l fixă câteva clipe, scoase din chipiu mâna cu pumnul strâns în jurul gajului. Deschide palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i în mână nu-i minciună, spuse femeia râzând cu toată gura, desfăcându-și încet degetele, ca petalele unei flori rare, dând la iveală o cruciuliță
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]